Contestație decizie de sancționare. Decizia 177/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.177/
Ședința publică din 19 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier -
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată judecarea recursului declarat de intimata G ( cu sediul în G,-, jud.G împotriva sentinței civile nr.1619/29.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu contestatorul, cauza având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 17.03.2008 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 19.03.2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4001/121/2.05.2007 la Tribunalul Galați -Secția civilă, contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei nr. 1069 din 5.04.2007 emisă de intimata SC SA G, solicitând admiterea contestației, anularea deciziei emise și restituirea tuturor sumelor reținute în baza acestora.
Prin decizia nr. 1069 din 5.04.2007 intimata a dispus sancționarea disciplinară a salariatului său inginer, șef formație cu reducerea salariului cu 5% pe o perioadă de 3 (trei) luni în baza disp. art. 264 al. 1 lit. d din muncii.
Prin raportul de cercetări înregistrat sub nr. 9110/79891 din 19.03.2007 întocmit de Comisia de cercetare privind abaterile disciplinare de care se face vinovat salariatul său, șef formație în cadrul Secției -Sector sortare - se reține că la data de 12.01.2007 s-a produs o explozie în circuitul de gaze al CR 25 nr. 5 de la C1 și că responsabil de producerea evenimentului se face, alături de alți salariați, și contestatorul pentru pornirea blocului cu instalația de măsură și control diferită, pentru pornirea blocului după reparație fără verificarea etanșeității circuitului de gaze, pentru exploatarea blocului fără efectuarea analizelor la gaze din circuit.
S-a mai reținut în decizie că aceste neajunsuri au contribuit la producerea evenimentului din 12.01.2007.
S-a menționat în decizie că contestatorul nu și-a îndeplinit obligațiile de muncă ce i-au fost stabilite prin fișa postului-șef formație (inginer) Secție -Sector.
În decizie s-a reținut că atribuțiile contestatorului în domeniul producției sunt: Este conducătorul activității de exploatare 1, 2, cuve și cazane, - și a rampelor de stingere umedă, a instalațiilor de depoluare și de desprăfuire și răspunde de realizarea programului de producție pe instalațiile și utilajele din răspunderea sa, luând măsuri tehnico-organizatorice necesare funcționării ritmice a acestora, să cunoască construcția, destinația și principiul de funcționare a cuvelor de stingere, a rampelor de stingere, a instalațiilor de depoluare și desprăfuire, cazanelor cu abur, gospodăriei de apă alimentare și a instalațiilor auxiliare acestora, mecanismelor și utilajelor precum și a normelor de securitate pentru exploatarea și deservirea acestora; răspunde de organizarea fiecărui loc de muncă și pregătirea condițiilor pentru stingerea uscată a cocsului și producerea aburului cu instalațiile și utilajele din dotare; stabilește și aduce la cunoștința fiecărui salariat din subordine atribuțiile și responsabilitățile ce-i revin la locul de muncă, verifică modul cum acestea sunt însușite și cum se duc la îndeplinire, controlează zilnic starea tehnică a instalațiilor și a modului cum sunt respectate normele de exploatare și a regimului de lucru.
S-a arătat că fapta contestatorului intră sub incidența disp. art. 9 pct. 9 și 12 din Regulamentul intern al societății potrivit cărora șefii de secție, serviciu, formații sau șefii de compartimente similare răspunde de organizarea și desfășurarea activității de producție în deplină securitate și pentru realizarea integrală a măsurilor privind buna funcționare, exploatare și întreținere a instalațiilor, utilajelor și măsurilor încredințate fiind obligați în acest scop să ia măsuri pentru funcționarea instalațiilor, mașinilor și utilajelor în condiții de deplină siguranță, prevenirea și eliminarea întreruperilor și deficiențelor în funcționarea acestora, cât și supravegherea și îndrumarea muncitorilor în vederea executării, în bune condiții a sarcinilor de producție.
În declarația scrisă, dată cu prilejul cercetării disciplinare prealabile contestatorul a invocat faptul că în data producerii exploziei a fost liber apărare care nu-l exonerează de vină deoarece responsabilitatea funcționării corecte a operațiunii de măsură și control din instalația respectivă, precum și instruirea subordonaților pentru o exploatare corectă a acestora, îi revine, după cum reiese și din raportul tehnic de specialitate nr.7210/94 din 17.01.2007 a mai arătat intimata în decizie.
În contestația formulată contestatorul a invocat tardivitatea emiterii deciziei conform art. 268(1) din Codul muncii.
S-a arătat că intimata a luat cunoștință de fapta imputată la data de 12.01.2007 și a emis decizia după 80 de zile.
S-a mai susținut că decizia este lovită de nulitate absolută întrucât este emisă cu încălcarea disp. art. 268 (2) lit. b din Codul muncii, întrucât nu sunt prevăzute prevederile din statutul disciplinar, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă încălcate de salariat.
A arătat că prevederile menționate, art. 9 pct. 9 și 12 din Regulamentul intern, deși prevăd obligațiile ce îi revin în calitate de șef formație, dar din ele nu rezultă nici o sancțiune pentru încălcarea lor.
Pe fondul cauzei contestatorul a arătat că de la data de 12.01.2007 în timpul programului de lucru s-au derulat o serie de operațiuni care au dus la producerea exploziei, în circuitul de gaze al cazanului CR 25 nr. 5 al.
A mai arătat contestatorul că intimata cu rea credință reține în sarcina sa că ar fi responsabil de "pornirea blocului cu instalația de măsură derectă" "pornirea blocului după reparație fără verificarea etanșeității circuitului de gaze" și "exploatarea blocului fără efectuarea analizelor la gazele din circuit" întrucât, în ceea ce îl privește, a făcut toate verificările impuse într-un astfel de proces, respectând toate metodologiile aplicabile, evenimentul produs având alte cauze, neimputabile lui sau altui salariat.
A arătat că are într-adevăr obligațiile menționate în fișa postului, dar dacă în timpul său liber se produce un eveniment la care nu a participat și de care nu se face responsabil nu este posibil să i se impute.
A susținut că intimata nu are în vedere managementul defectuos la nivelul unității, lipsa de personal urmare reducerilor masive, care nu au fost înlocuite cu programe de investiții.
Prin întâmpinarea depusă intimata a solicitat respingerea ca nefondată a contestației formulate.
A arătat că vinovăția contestatorului a fost demonstrată de cercetările efectuate de către o comisie tehnică de specialitate care prin Raportul tehnic privind explozia -C 1 - înregistrat sub nr. 7216/94 din 17.01.2007 a stabilit cauzele și persoanele vinovate de producerea evenimentului că au fost încălcate prevederile art.9 pct.9 și 12 din Regulamentul Intern.
S-a mai arătat că decizia nr. 1069/5.04.2007 a fost emisă în termen legal conform art. 268 (1) Codul muncii ca urmare a întocmirii raportului nr. 9111/79891 din 19.03.2007 prin care a fost adusă la cunoștința conducerii societății vinovăția în săvârșirea abaterii disciplinare a salariatului său.
S-a mai susținut de intimată că au fost respectate și disp. art. 268 (2) lit. b din Codul muncii, arătându-se că decizia se întemeiază pe disp. art. 9 și 12 din Regulamentul Intern.
Pe fondul cauzei, a arătat intimata, contestatorul recunoaște că obligațiile de serviciu menționate în decizie îi revin în totalitate dar a invocat faptul că în ziua producerii exploziei era liber de la serviciu, însă aceste obligații de serviciu trebuiau executate până la data producerii evenimentului.
În ceea ce privește excepția tardivității emiterii deciziei de imputare aceasta a fost respinsă prin încheierea de ședință din 25.06.2007.
Prin sentința civilă nr. 1619 din 29.10.2007 s-a respins excepția nulității absolute a deciziei.
S-a admis contestația formulată de contestatorul.
S-a anulat decizia nr. 1069 din 05.04.2007.
S-a dispus restituirea sumelor reținute în baza acestei decizii.
În motivarea hotărârii instanța de fond a reținut că contestația formulată de contestatorul este fondată pentru următoarele considerente:
Prin decizia 1069/05.04.2007 emisă de intimata SC G SA contestatorul a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 5 % pe o perioadă de trei luni pentru că a avizat pornirea și funcționarea motorului cu aparatura de măsură și control defectă și fără verificarea etanșeității circuitului de gaze, încălcându-și obligațiile stabilite prin fișa postului.
Din fișa postului contestatorului, instanța de fond a reținut ca fiind relevante următoarele responsabilități: obligația de asigura menținerea în stare de bună funcționare și în parametrii proiectați a utilajelor și instalațiilor din sectorul său de activitate, acționează operativ pentru realizarea operațiilor necesare înlăturării avariilor, stabilirea gradului de uzură a utilajelor și instalațiilor, verifică starea de funcționare a utilajelor și instalațiilor, răspunde pentru desfășurarea activității de producție în deplină securitate și pentru realizarea integrală a măsurilor de protecție a muncii împotriva incendiilor.
S- considerat că fapta sa intră sub incidența dispozițiilor art. 9 pct. 9 și 12 din regulament, în sensul că șefii - răspund pentru desfășurarea activității de producție în deplină securitate și sunt obligați să ia măsuri pentru funcționarea utilajelor și instalațiilor în deplină siguranță. Totodată, ia măsuri pentru supravegherea și îndrumarea muncitorilor în vederea executării în bune condiții a sarcinilor de producție.
Sancțiunea s-a aplicat pentru luarea unei decizii eronate, executarea sau darea unei dispoziții pentru executarea unor operații sau lucrări care au condus la pagube, accidente de muncă.
Stabilirea împrejurărilor în care s-a produs explozia din 12.01.2007 s-a făcut pe baza raportului tehnic.
În ceea ce privește excepția nulității absolute a deciziei pentru că etapa cercetării disciplinare prealabile nu a respectat procedura stabilită de angajator prin regulamentul de organizare, în sensul că din comisie face parte obligatoriu conducătorul locului de muncă respectiv, care trebuie să întocmească un referat, iar după terminarea cercetării, raportul se trimite directorului uzinei (art. 38 din regulament), aceasta nu este întemeiată. Mențiunea din regulament este corect citată, însă, în situația respectivă, evenimentul care a determinat începerea unor cercetări a constat într-o explozie la circuitul de gaze, eveniment de o mare gravitate. Pentru a se putea stabili cu obiectivitate cauzele producerii acestei explozii, cercetările au fost făcute de un alt departament din cadrul combinatului. Cu această ocazie, s-a stabilit responsabilitatea producerii accidentului în sarcina mai multor persoane, chiar cu atribuții de conducere în cadrul uzinei. În aceste împrejurări, este evident că cercetarea disciplinară nu se putea face de către conducătorul locului de muncă, fiind o incompatibilitate în exercitarea acestor atribuții.
Instanța a reținut că măsura de sancționare dispusă împotriva contestatorului, este netemeinică pentru următoarele considerente:
Răspunderea specifică relației de muncă, răspunderea disciplinară intervine ori de câte ori persoana angajată încalcă, prin fapta săvârșită cu vinovăție, obligația de a respecta disciplina muncii.
Răspunderea disciplinară presupune întrunirea cumulativă a următoarelor cerințe:
- existența unor abateri de la obligațiile de serviciu ale salariatului, inclusiv încălcarea normelor de comportare;
- fapta salariatului să fie săvârșită cu vinovăție;
- prin fapta sa salariatul să fi adus atingere ordinii necesare bunei desfășurări a activității în unitate;
în desfășurarea activității de producție în deplină securitate și obligativitatea de a lua măsuri pentru funcționarea utilajelor și instalațiilor în deplină siguranță nu trebuie absolutizate. Atribuțiile enumerate în fișa postului și reținute în decizia de sancționare sunt adevărate principii, dar aplicarea lor în practică trebuie să fie nuanțată în funcție de specificul locului de muncă al contestatorului, de pârghiile pe care le are la dispoziție pentru a-și îndeplini aceste atribuții.
Astfel, urmarea care a determinat cercetarea faptelor săvârșite de salariați este o explozie ce a avut loc la circuitul de gaze al unui în data de 12.01.2007, o instalație deosebit de complexă, așa cum rezultă și din raportul tehnic întocmit ( 19 - 22). Ceea ce s-a reținut în sarcina contestatorului este că a avizat pornirea și funcționarea blocului cu aparatura de măsură și control defectă. Apărarea contestatorului, cu prilejul cercetării disciplinare și în cuprinsul interogatoriului este pertinentă, parte din ea reținută și în raportul tehnic: punctele de măsură și control nu au funcționat conform proiectului, blocul a funcționat însă în acea configurație din 2001, de la ultima revizie capitală, singurul care funcționează normal este cel cu nr. 6, care este modernizat. Or, față de starea tehnică a utilajului, reținută în raport, instanța de fond a apreciat că din postul de șef de formație, contestatorul nu avea posibilitatea concretă de a lua măsuri pentru ca sectorul de aparate de măsură și control să funcționeze integral, că acest lucru ținea de o modernizare a cazanului, de investiții majore. Nu este vorba de o neglijență în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ci de o imposibilitate obiectivă a realizării acestora, starea de uzură a utilajelor fiind bine cunoscută responsabililor cu forță de decizie la nivelul unității.
De altfel, nu s-a dovedit, cu nici un mijloc de probă, că ar fi avizat, verbal sau scris, pornirea și funcționarea blocului cuva-, mai ales în condițiile în care, în perioada respectivă, contestatorul își efectua zilele libere, acordate legal de conducerea unității. Este evident că pornirea acestui bloc, care presupune operații complexe și are implicații majore la nivelul producției, a fost o decizie care nu s-a luat la nivelul postului de șef de formație și care nu putea fi condiționată de avizul contestatorului, care ar fi putut, cel mult, să semnaleze o situație deja cunoscută la nivelul uzinei, anume funcționarea la parametri reduși a aparaturilor datorită uzurii.
De asemenea, instanța de fond a reținut că nu s-a dovedit, cu nici un mijloc de probă, nici împrejurarea că i s-a adus la cunoștință contestatorului că urma să se facă, la data de 12.01.2007, pornirea blocului, și nici nu s-a înlăturat în nici un fel apărarea contestatorului în sensul că efectuarea unei probe de presiune după o reparație curentă nu este uzuală, și, mai mult, că această probă poate fi efectuată numai de către o instituție specializată.
Se discută despre utilaje și procedee complexe, la nivelul unui combinat siderurgic, astfel că instanța de fond a apreciat că nu fapta omului (acțiune sau inacțiune) este cea care a determinat sau înlesnit explozia, ci starea tehnică a utilajelor și exploatarea lor excesivă.
Instanța de fond a reținut că nu se poate reține, din punct de vedre disciplinar nici o culpă în sarcina contestatorului, motiv pentru care a dispus anularea deciziei.
În temeiul disp. art. 78 din Codul muncii, intimata a fost obligată să plătească contestatorului drepturile salariale care au fost reținute în baza deciziei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata SC SA G considerând-o nelegală.
În motivarea recursului declarat intimata a susținut că vinovăția contestatorului a fost demonstrată de cercetările efectuate de comisia tehnică de specialitate, conform raportului tehnic privind explozia CR 25 de la - nr.7210/94/17.01.2007 care a stabilit cauzele și persoanele vinovate de producerea evenimentului.
În acest raport s-a reținut că contestatorul nu și-a îndeplinit obligațiile de muncă ce îi reveneau prin fișa postului răspunderea sa fiind în conformitate cu disp.art.9 pct.9 și 12 din Regulamentul Intern al SC SA
S-a mai susținut că, apărarea contestatorului în sensul că la data producerii exploziei nu se află la locul de muncă fiind liber, nu îl exonerează de răspundere, el recunoscându-și obligațiile de serviciu.
Instanța de fond, a arătat recurentul, în mod greșit a reținut că nu ar fi vorba de neglijență în exercitarea atribuțiilor de serviciu și de o imposibilitate a realizării acestora din cauza stării de uzură a utilajelor, situație cunoscută la nivelul factorilor de decizie la nivelul unității.
S-a ignorat faptul că instalația era autorizată în anul respectiv.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii ca nefondată a contestației.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă intimatul contestator a invocat tardivitatea declarării recursului de către societatea intimată termenul de recurs de 10 zile curgând de la data comunicării hotărârii respectiv 10.12.2007, acesta fiind depus la data de 27.12.2007.
Pe fondul cauzei, a arătat contestatorul, la data producerii exploziei -12.01.2007 și apoi ulterior-nu se afla la serviciu fiind liber de drept.
A mai arătat că din Raportul tehnic invocat de recurentă se trage concluzia că explozia produsă nu are la bază o eroare umană ci erori tehnice.
În acest raport, a arătat contestatorul se consemnează că "cazanul nr. 5 avut ultima reparație capitală în anul 2001" ori față de această mențiune se impunea ca recurenta să depună acte din care să rezulte perioada optimă de funcționare; timpii de oprire în vederea efectuării reparațiilor (reviziilor curente/capitale); garanția acordată după efectuarea fiecărui tip de revizie; operațiunile ce se impun a fi efectuate în cadrul fiecărui tip de revizie (curentă și capitală) probe pe care instanța de fond le-a admis.
La data producerii exploziei -12.01.2007- instalația cuvă- era ieșită din garanție întrucât standardele tehnice de calitate prevăd o perioadă maximă de 4 ani de garanție pentru o astfel de instalație, după efectuarea unei revizii capitale, ori în cazul de față au trecut 6 ani situație recunoscută și de către intimată în cadrul aceluiași raport a mai arătat contestatorul intimat.
Raportul tehnic a arătat contestatorul-intimat a fost întocmit pe data de 17.01.2007 la 5 (cinci) zile după explozie, dată la care lucrările de reparații ale cazanului au fost finalizate și că această comisie nu a depus la dosar documentele care au fost consultate și avute în vedere la stabilirea cauzelor exploziei.
A arătat contestatorul că a solicitat schema tehnologică de principiu a blocului cuvă- care conține parametrii ce nu au funcționat la data producerii exploziei, schemă care a fost avută în vedere de raportul tehnic, din aceasta rezultând că la data producerii exploziei nu au funcționat: nivel cocs în cuvă, presiunea în antecamera cuvei, presiunea și temperatura la supraîncălzitor, presiunea și temperatura la economizor, care era și ieșit din funcțiune, presiunea și temperatura înaintea exhaustorului și analizatoarele de oxigen și CO.
Ori în aceste condiții, a arătat contestatorul, întrucât nu se poate reține nici o vinovăție în sarcina sa și nici a unul alt salariat pentru că nu a fost o eroare umană, ci una tehnică.
-cuvă nu avea și nu are nici acum avizarea lucru evidențiat și de Raportul tehnic (pct. 4 - cauzele producerii exploziei - paragraful al doilea - ) unde se menționează" existau absorbții majore de aer fals datorită corodării excesive a mantalei metalice" deci blocul cuvă- se afla la data producerii exploziei într-o stare de uzură avansată, fiind ieșit din garanție și nemaicorespunzând normelor tehnice de exploatare a mai arătat contestatorul.
În sarcina sa, a arătat contestatorul nu se poate reține că nu și-a instruit oamenii din subordine cu privire la normele tehnice de exploatare a blocului cuvă- pentru dovedire depunând procesele verbale semnate de către toată formația pe care o are în subordine, din luna ianuarie 2006 până în luna septembrie 2007 deci inclusiv luna ianuarie 2007, când pe data de 4 (patru) ale lunii a efectuat instructajul lunar, acte din care rezultă că a prelucrat membrilor formației din toate procedurile tehnice și de exploatare a instalațiilor din sectorul pe care îl deservea.
Analizând hotărârea pronunțată în raport de probele administrate în cauză, de dispozițiile legale aplicabile, de criticile formulate, cât și de disp. art. 304 și art. 3041.pr.civ. curtea apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și că recursul declarat de recurenta intimată este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 263 al. 2 din Codul muncii abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșite cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Deci pentru existența unei răspunderi disciplinare trebuie dovedite elementele constitutive ale acesteia: încălcarea obligațiilor de serviciu și vinovăția salariatului cât și rezultatul dăunător al acestora.
Ori, așa cum a reținut și instanța de fond, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele dispoziției legale mai sus menționate, respectiv elementele constitutive ale abaterii disciplinare.
Astfel, în actele de cercetare se menționează că la data de 12.01.2007 s-a produs o explozie în circuitul de gaze al cazanului nr. 5 de la 1 și că vinovăția contestatorului constă în pornirea blocului cu instalația de măsură și control defectă, că pornirea blocului după reparație s-a făcut fără verificarea etanșeității circuitului de gaze și că exploatarea blocului s-a făcut fără efectuarea analizelor la gazele de circuit.
S-a arătat că aceste neajunsuri au contribuit la producerea exploziei.
Din raportul tehnic privind cauzele exploziei rezultă însă că acest a avut o ultimă reparație în anul 2001. Mai rezultă că pe parcursul exploatării s-au înregistrat defecte ale utilajului, una din ele fiind menționate: ieșirea din funcțiune a economizorului din cauza încărcării în exces cu de cocs, spargerea pachetului nr.2 de la vaporizator dovadă că pe 1.01.2007 cazanul a fost oprit și băgat în reparații.
Din același raport tehnic rezultă că pe 12.01.2007 la ora 6,20 s-a luat hotărârea încărcării cuvei cu cocs roșu.
Această operațiune a fost precedată de alte operațiuni ca: blindarea instalației de azot; introducerea azotului în circuitul cazanului și a cuvei.
După aceste operațiuni premergătoare s-as introdus prima porție de cocs roșu și apoi după două ore cea de-a doua porție de cocs roșu.
Ori premisele exploziei au apărut în intervalul 7,00-9,00 când au fost introduse cele două porții de cocs roșu care au determinat în circuitul de gaza să se acumuleze CO peste limita de explozie, la aceste evenimente a mai contribuit tot potrivit acestui raport tehnic, și faptul că în zona bărcii cazanului existau absorbții majore de aer fals datorită corodării excesive a mantalei metalice cât și faptului că în momentul încărcării masei de cocs roșu, în urma descărcării normale sau antrenat în fluxul de gaze și care au avansat explozia în zona bărcii.
Ori controlul acumulării de CO trebuia făcut de cei care supravegheau în acel moment operațiunea pe 12.01.2007, la această operațiune fiind prezent potrivit chiar declarațiilor acestuia (120 dosar fond) contestatorul fiind învoit de la serviciu.
Deci aceste eveniment potrivit raportului tehnic a fost determinat de erori tehnice întrucât la data efectuării raportului așa cum se menționează nu funcționau: nivel cocs în cuvă, presiunea în anticameră cuvă, presiunea și temperatura la supraîncălzitor, presiunea și temperatura la economizor, presiunea și temperatura înaintea exhaustorului, analizatoarele de oxigen și CO.
Nu rezultă din actele dosarului dacă cei care au început operațiunea de încărcare a cazanului în data de 12.01.2007 au respectat întocmai instrucțiunile de exploatare a instalației de stingere uscată a cocsului.
De asemenea nu rezultă din nici un act al dosarului că contestatorul ar fi avizat verbal sau în scris pornirea blocului cu instalația de măsură și control defectă; pornirea blocului după reparație fără verificarea etanșeității curentului de gaze și exploatarea blocului fără efectuarea analizelor la gazele de circuit mai ales că hotărârea încărcării cuvei s-a luat pe 12.01.2007 când contestatorul era lipsă, iar efectuarea analizei la gazele de circuit trebuia făcută în timpul operațiunii.
De altfel deficiențele reținute în sarcina celorlalți salariați implicați în buna funcționare a instalației denotă faptul că explozia cazanului se datorează mai mult acestora care nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu directe legate de efectuarea reparațiilor, pornirea blocului cuvă, supravegherea încărcării și descărcării cuvei, alături de starea de uzură generală a utilajelor, care nu poate fi reținută în sarcina contestatorului așa cum a reținut instanța de fond.
În ceea ce privește faptul că nu ar fi efectuat instructajul cu personalul din subordine, actele depuse de contestator: procesele verbale de instruire pe perioada anilor 2006-2007 (după eveniment) dovedesc îndeplinirea acestei obligații de serviciu.
Trebuie menționat însă că formularele din decizie și chiar deci procesul verbal de cercetare privind culpa contestatorului în producerea evenimentului sunt făcute la general fără o menționare exactă a faptei culpabile săvârșite ca de altfel și trimiterile la disp.art.9 pct.9 și 12 din Regulamentul Intern al recurentei.
Pentru toate aceste motive curtea constată că criticile formulate de societatea comercială intimată nu se încadrează în motivele de recurs prev. de art. 304.pr.civ. și nici nu au fost relevate motive de aplicare a art. 3041.pr.civ.
În atare condiții potrivit art. 312 al.1 pr.civ. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de intimată împotriva sentinței civile nr.1619/2007.
Cu privire la excepția tardivității declarării recursului contestatorul intimat a renunțat la invocarea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata G cu sediul în G,-, jud.G împotriva sentinței civile nr.1619/29.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 Martie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /10.06.2008
Dact./2 ex/ 16.06.2008
Fond: -
Asistenți judiciari: /C-tin
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Marioara Coinacel, Virginia Filipescu
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 712/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 413/2008. Curtea de... → |
|---|
