Contestație decizie de sancționare. Decizia 1785/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1785
Ședința publică de la 06 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de intimații Primarul Municipiului C, Primaria Municipiului C - Instituția Primarului, împotriva sentinței civile nr.5820 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatorul G, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic pentru recurenții-intimați și intimatul-contestator G asistat de avocat, lipsind intervenientul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța pune în discuție admisibilitatea cererii de intervenție formulată de.
Consilier juridic, pentru recurenții-intimați, solicită admiterea cererii de intervenție întrucât în opinia sa, este o cerere de intervenție accesorie, formulată în interesul recurenților.
Avocat, pentru intimatul-contestator G, susține că cererea de intervenție este formulată în interes propriu, așa cum este și intitulată, iar în raport de dispozițiile art.50 alin.2 cod pr.civilă nu poate fi formulată decât în fața primei instanțe. Consideră că numai faptul că intervenientul achiesează la motivele de recurs ale intimaților, cererea de intervenție a acestuia nu poate fi privită ca o cerere de intervenție accesorie.
Curtea admite în principiu cererea de intervenție formulată de intervenientul, considerând că prin cererea de intervenție, deși intitulată în interes propriu, nu se invocă un drept propriu ci tinde spre o susținere a cererii de recurs. Fiind astfel o cerere de intervenție accesoria în interesul recurentei, poate fi formulată în faza procesuală a recursului.
Instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurenții-intimați, susține oral motivele de recurs invocate în scris, în raport de care solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Avocat, pentru intimatul-contestator G, susține că au fost încălcate dispozițiile art.267 și 268 alin.2 lit.a și b din Codul muncii, în sensul că intimatul contestator nu a fost convocat în scris în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile iar decizia de sancționare nu cuprinde descrierea faptei ce constituie abaterea disciplinară. Solicită respingerea recursului ca nefundat, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 5820 din 29 octombrie 2008, Tribunalul Dolj
a admis contestația promovată de contestatorul G, împotriva Primăria mun. C și Primarului mun.
S-a constatat nulitatea dispoziției nr.2323 / 28.08 2008 emisă de Primarul Mun.C.
S-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior.
A obligat intimații la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi decare ar fi beneficiat contestatorul,începând cu data emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă.
Au fost obligați intimații la 600 lei cheltuieli de judecată în favoarea contestatorului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit reglementărilor legale care instituie principiile cercetării disciplinare sunt: prezumția de nevinovăție, garantarea dreptului la apărare, celeritatea și contradictorialitatea procedurii, proporționalitatea sancțiunii în raport de gravitatea faptei, legalitatea și unicitatea sancțiunii.
Cu privire la prima excepție referitoare la încălcarea dreptului la apărare al salariatului, odată cu efectuarea cercetării disciplinare, se constata următoarele:
Potrivit art. 267(2) CM "în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii".
Într-adevăr, la fila 30 dosar s-a depus convocarea înregistrată sub nr. -/22.08.2008, prin care era invitat în vederea desfășurării cercetării prealabile. În ce privește însă, obiectul cercetării disciplinare s-a constatat că se face trimitere la raportul de audit, la partea managerială și "modul de gestionare al domenialității autorității locale".
Nu se poate susține că salariatul a avut cunoștință de faptele săvârșite pentru care se desfășoară cercetarea, întrucât raportul de audit nu i-a fost comunicat, date fiind mențiunile din cuprinsul acestuia, fila 57, potrivit cărora "prezenta notă de constatare a fost întocmită în 3 exemplare, toate exemplarele au fost reținute de către organul de control".
De altfel, actele întocmite cu ocazia desfășurării auditului financiar dispus la locul de muncă al angajatului, inclusiv chestionarul de luare la cunoștință depus la termenul de azi, nu prezintă relevanță în materia procedurii cercetării disciplinare, fiind demersuri cu finalitate diferită și oricum vizează apărări de fond care nu fac obiectul cercetării de față, după cum s-a subliniat mai sus.
Nici ultimele două puncte ale obiectului cercetării disciplinare nu asigură respectarea dreptului la apărare întrucât modul exhaustiv de exprimare nu lasă posibilitatea angajatului să-și pregătească apărarea, prin prezentarea eventual de probe, în contextul în care nu sunt înfățișate acele fapte săvârșite de natură să atragă răspunderea disciplinară.
Dat fiind obiectul cercetării redat într-o manieră atât de succintă s-a constatat o încălcare a dreptului la apărare. Prezentarea obiectului cercetării într-o manieră detaliată este necesară pentru satisfacerea principiului dreptului la apărare al salariatului pentru că numai în acest fel salariatul va putea oferi persoanei sau comisiei însărcinate cu efectuarea cercetării, toate motivațiile și probele relevante. În acest sens sunt dispozițiile art. 6 paragraful 1 și 3 CEDO.
II. Un alt motiv de nulitatea invocat de contestator, ca si excepție, este încălcarea dispozițiilor art. 268 al. 2 CM
Potrivit dispozițiilor art.268 al.2 lit. a Codul muncii decizia de sancționare trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, printre alte elemente: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică. Aceste elemente reprezintă descrierea stării de fapt și de drept care au condus la aplicarea sancțiunii disciplinare. Raportat la ele angajatul poate să își organizeze apărarea, iar instanța să verifice legalitatea și temeinicia măsurii luate.
După cum s-a putut constata cu ușurință din dispoziția contestată, angajatorul nu a descris fapta sau faptele săvârșite, limitându-se să insereze că a săvârșit acțiuni sau inacțiuni cuprinse în raportul nr. -/2008.
Or, potrivit dispozițiilor enunțate, descrierea faptei prin dispoziție, este o condiție imperativa a legii(art. 268 al. 2 lit.a CM).
Intr-adevăr, practica judiciara a statuat ca descrierea faptei poate fi făcută și printr-un document extern, însă este obligatoriu ca acesta să fie comunicat angajatului.
In speța de față, intimata nu a făcut dovada ca raportul menționat ar fi fost comunicat salariatului, deși potrivit art. 287- 288 CM avea obligația de a depune toate actele în apărare.
Din contră la fila 44, la finalul raportului, se prevede expres "Dispunem înaintarea acestui raport Serviciului de resurse umane din cadrul Primăriei pentru întocmirea actului administrativ", ceea ce presupune că niciodată angajatului-contestator nu i s-au adus la cunoștință faptele pentru care a fost cercetat disciplinar și concediat.
Ca un argument în plus, raportul de constatare a faptelor, care în mod logic ar fi trebuit întocmit înainte de convocarea angajatului, pentru că în cuprinsul lui se descriu faptele săvârșite și dădea posibilitatea formulării apărării, este întocmit ulterior cercetării disciplinare, în aceiași zi cu dispoziția de concediere.
De asemenea, s-a stipulat în dispoziție încălcarea art. 18 din Regulament. Însă, art. 18 cuprinde toate atribuțiile directorului, dezvoltate pe 4 pagini, filele 111-114, dar nu reiese de nicăieri, care dintre ele au fost încălcate. Este greu de crezut si chiar nedovedit că s-ar fi încălcat toate atribuțiile.
Prin urmare excepțiile de nulitate invocate de parte se apreciază a fi întemeiate.
Dat fiind faptul că primează excepția de nulitate, instanța a apreciat că excepția prescripției constatării săvârșirii faptelor este subsecventă, motiv pentru care nu a fost cercetată (deși măsura a fost luată pentru fapte săvârșite începând cu anul 2002).
Totodată, nici apărările pe fondul cauzei nu au fost analizate, întrucât soluționarea cauzei pe excepție face de prisos "cercetarea în fond a pricinii", după cum prevede în mod expres art. 137 pr.civ.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intimații Primarul Municipiului C, Primăria Municipiului C - Instituția Primarului.
În motivarea recursului, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului C, invocând dispozițiile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001. Susține că dispoziția contestată este emisă de Primarul Municipiului
Mai susțin că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 267 alin. 2 din Codul muncii, motivare instanței sub acest aspect neavând susținere în materialul probator administrat in cauză.
Prin convocarea nr. -/22.08.2008, contestatorului i s-a făcut cunoscut obiectul cercetării disciplinare, acesta constând în elementele inserate în raportul de audit.
Primind convocarea, intimatul contestator s-a prezentat în fața comisiei de cercetare în vederea audierii, întocmindu-se în acest sens un proces-verbal de audiere în care i s-au făcut cunoscute drepturile prevăzute de art. 267 alin. 4 din Codul muncii.
În cursul audierilor i s-au făcut cunoscute toate acțiunile și inacțiunile ce constituie abateri disciplinare, acesta învederând că nu solicită probe și este în măsură să răspundă la toate aspectele.
Motivarea instanței potrivit căreia salariatul nu a avut cunoștință de faptele pentru care s-a desfășurat cercetarea prealabilă este contrară înscrisurilor existente la dosarul cauzei, procesului verbal de audiere, chestionarului de luare la cunoștință și afirmațiilor contestatorului, din care rezultă ca a avut cunoștință de conținutul raportului de audit, pe care l-a combătut punctual și integral.
Mai susțin recurenții că instanța de fond a apreciat greșit cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 268 alin. 2 din Codul muncii, în sensul nedescrierii faptelor ce constituie abateri disciplinare.
Deși instanța de fond a reținut că descrierea faptei poate fi făcută și printr-un document extern, s-a limitat la a aprecia că nu s-a făcut dovada de comunicare a raportului către salariat. Și de această dată, susține recurenta, instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor din dosar în ceea ce privește motivarea instanței de fond potrivit căreia raportul de constatare a faptelor trebuia întocmit în mod logic înainte de convocarea angajatului, recurenta susține acest raport privește de fapt concluziile și propunerea comisiei de cercetare a baterilor disciplinare, iar constatarea faptelor s-a realizat de către Compartimentul Audit Intern din cadrul Primăriei.
Recurenții invocă și aspecte referitoare la fondul cauzei, la faptele pe care pretinde că le-a săvârșit contestatorul.
În drept, recurenta invocă dispozițiile art. 312 raportate la art. 304 din Codul d e procedură civilă, solicitând casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare la instanța de fond.
În cuprinsul cererii de recurs, recurenții au solicitat instanței de recurs să dispună suspendarea executării sentinței recurate, invocând dispozițiile art. 300 alin. 2 raportate la art. 403 din Codul d e procedură civilă.
Motivând această cerere, recurenta a susținut că executarea sentinței ar produce autorității locale o pagubă iminentă și care nu s-ar putea repara, în sensul că ar reintegra în muncă o persoană care a săvârșit abateri disciplinare repetate. Neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu au periclitat buna desfășurare a activității administrative, ducând la disfuncționalitatea serviciului.
La primul termen de judecată, 23.02.2009, recurenții au renunțat la cererea de suspendare a executării sentinței recurate.
La aceeași dată, s-a depus prin Serviciul Registratură al instanței o cerere intitulată cerere de intervenție în nume propriu formulată de, prin care se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea acestei cereri, titularul acesteia a precizat că a fost numit pe postul ocupat anterior de contestator, sentința recurată afectându-i astfel interesele. Cu privire la motivele legate de fondul cauzei, intervenientul a precizat că achiesează la motivele formulate în întâmpinare și în recurs.
La termenul din 06.04.2009, instanța a admis în principiu cererea de intervenție, calificând-o ca o cerere de intervenție accesorie, ce tinde a susține apărarea recurentei - intimate, cerere admisibilă în faza procesuală a recursului.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în recurs, Curtea o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Dispoziția nr. 2323/28.08.2008, contestată în cauza de față a fost emisă de Primarul Municipiului C, în exercitarea prerogativelor prevăzute de Legea nr. 215/2001 art.63 alin. lit. e, potrivit cărora primarul "numește, sancționează și dispune suspendarea, modificarea și încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condițiile legii, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate, precum și pentru conducătorii instituțiilor și serviciilor publice de interes local".
Așa cum rezulta din cererea de chemare in judecata contestatorul a chemat in judecata Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului
Procedura de judecata s-a desfășurat in contradictoriu cu aceste părți, care au fost reprezentate in instanța de către consilierul juridic mandatat in acest scop de către Primarul Municipiului C, respectiv Primăria Municipiului
Atât întâmpinarea cat si recursul aparțin Primarului Municipiului C, in calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale.
Potrivit art. 61(3) din 215/2001, pentru punerea în aplicare a activităților date în competența sa prin actele normative prevăzute la alin. (2), primarul beneficiază de un aparat de specialitate, pe care îl conduce.
Potrivit art.(4), aparatul de specialitate al primarului este structurat pe compartimente funcționale, în condițiile legii. Compartimentele funcționale ale acestuia sunt încadrate cu funcționari publici și personal contractual.
Potrivit rt. 62(1), primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție.
Potrivit rt. 77, rimarul p., viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumităprimăriacomunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Așa cum se observa din dispozițiile legale mai sus menționate Primăria este o structura funcționala cu activitate permanenta, încadrata cu funcționari sau persoane contractuale si condusa de către Primar, care are si atribuții de reprezentare a unității administrativ teritoriale in justiție.
Iar în cauza de față, se constată din redactarea dispoziției contestate că este emitent al acesteia, alături de Primar, dispoziția fiind contrasemnată de secretar și vizată de consilier juridic.
Cu privire la criticile recurentei referitoare la aplicarea art. 268 alin. 2 lit.a din Codul muncii, potrivit căruia sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.
În cuprinsul dispoziției de concediere contestate în cauza de față nu sunt descrise faptele care au fost apreciate ca fiind abateri disciplinare.
Instanța de fond a reținut în mod temeinic lipsa acestui element esențial de conținut al dispoziției de sancționare, constatând că angajatorul s-a limitat să insereze trimiteri la raportul nr. -/2008.
Este lesne de observat că decizia de sancționare disciplinară nu face referire la nicio faptă concretă reținută în sarcina salariatului concediat.
În mod corect a reținut instanța de fond că nu s-a făcut nici dovada comunicării raportului nr. -/2008.
Sunt nefondate criticile recurentei referitoare la faptul că salariatul avea cunoștință despre faptele care au constituit obiectul cercetării, aspect rezultând din procesul-verbal de audiere, chestionarul de luare la cunoștință și afirmațiilor contestatorului în fața comisiei de cercetare și în cererea de chemare în judecată. Aceste susțineri nu sunt de natură a înlătura obligația emitentului dispoziției de concediere disciplinară de a menționa expres și în mod concret în cuprinsul deciziei faptele reținute ca fiind abateri disciplinare sau de a comunica documentul extern în cuprinsul căruia se regăsește descrierea faptelor.
Obligația de descriere a faptei în însuși cuprinsul dispoziției de sancționare este prevăzută de Codul muncii sub sancțiunea nulității absolute.
De asemenea, potrivit art. 268 alin. 2 lit. b) din Codul muncii, este obligatorie precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat.
Această precizare presupune enunțarea în concret a dispozițiilor legale, regulamentare sau convenționale încălcate de salariat, nu trimiteri generice la toate atribuțiile ce-i revin salariatului în desfășurarea raportului de muncă.
Or, în cauză, în cuprinsul dispoziției de sancționare s-a consemnat că au fost încălcate dispozițiile cap. IV art. 18 din Regulamentul de Organizare și Funcționare al Serviciului Public Administrația Piețelor și C, respectiv toate atribuțiile regulamentare ale salariatului sancționat.
Constatând că dispoziția contestată este afectată de nulitate absolută pentru lipsa mențiunilor obligatorii prevăzute de art. 268 alin. 2 lit. a și b din Codul muncii, instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică.
Dispoziția de concediere fiind afectată de nulitate absolută pentru vicii de formă, celelalte critici legate de nerespectarea dreptului la apărare a contestatorului pe parcursul cercetării disciplinare nu vor mai fi analizate, întrucât primează excepția nulității absolute a deciziei.
Constatând astfel că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale prevăzute de art. 268 alin. 2 lit. a și b din Codul muncii, Curtea apreciază recursul ca nefondat și urmează să îl respingă.
În consecință, va fi respinsă și cererea de intervenție accesorie în interesul recurenților formulată de intervenientul.
În temeiul dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă, Curtea va obliga recurenții să achite intimatului suma de 1000 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de intimații Primarul Municipiului C, Primaria Municipiului C - Instituția Primarului, împotriva sentinței civile nr.5820 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatorul G, având ca obiect contestație decizie de sancționare și cererea de intervenție accesorie în interesul reclamanților formulată de.
Obligă recurenții să achite intimatului suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 06 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. jud. Grefier,
2 ex. /12.05.2009.
/ MA
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Elena
| ← Conflict de muncă. Decizia 1107/2008. Curtea de Apel Oradea | Contestație decizie de concediere. Decizia 86/2010. Curtea de... → |
|---|
