Contestație decizie de concediere. Decizia 1784/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- contestație decizie concediere
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1784
Ședința publică de la 06 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de intimata Primăria Municipiului B- Instituția Primarului împotriva sentinței civile nr.5126 din 01 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatorul, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta intimată Primăria Municipiului B- Instituția Primarului prin delegat și intimatul contestator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a apreciat cauza în stare de judecată și acordată cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei intimate Primăria Municipiului B- Instituția Primarului solicită admiterea recursului conform motivelor de recurs invocate în scris.
Intimatul contestator solicită respingerea recursului.
Reprezentantul recurentei intimate Primăria Municipiului B- Instituția Primarului, la interpelarea instanței, arătă că nu a fost emisă de către Consiliul Local al mun.B o decizie privind reorganizarea activității instituției.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința 5126 din 01 octombrie 2008, Tribunalul Dolja admis contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului B - Instituția Primarului.
S-a anulat dispoziția nr. 2930/09.06.2008 emisă de Primarul Municipiului
A fost obligată intimata la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
A fost obligată intimata către contestator la 600 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin dispoziția nr. 2930/09.06.2008, contestatorul s-a dispus încetarea raporturilor de muncă, în temeiul art. 65 din Codul Muncii.
Acest text de lege reglementează concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului și se aplică atunci când tocmai aceste motive determină desființarea locului de muncă al salariatului.
În dispoziția contestată nu s-a menționat situația de fapt, motivele concrete, care au determinat această măsură, pentru ca instanța să poată verifica îndeplinirea cerințelor art. 65 Codul Muncii, respectiv dacă desființarea locului de muncă ocupat de contestator a fost efectivă și a fost generată de o cauză reală și serioasă, fără legătură cu persoana acestuia.
Simpla indicare a dispozițiilor art. 65 Codul Muncii nu echivalează cu o motivare a măsurii, așa cum prevede art. 74 alin. 1 lit. a Codul Muncii.
Apărările ulterioare făcute de către intimată, în sensul că măsura concedierii este justificată de reorganizarea instituției, prin transformarea postului ocupat de contestator, chiar susținute de probele efectuate de aceasta, nu pot fi avute în vedere de instanță, întrucât, față de prevederile art. 77 Codul Muncii, decizia de concediere nu poate fi completată, sub aspectul motivării, cu alte acte. Conform dispozițiilor menționate, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
În consecință, instanța a constatat că dispoziția nr. 2930/09.06.2008 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a Codul Muncii, astfel că, în temeiul art. 78 alin. 1 Codul Muncii va dispune anularea acesteia și va obliga intimata către contestator la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate si a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la data concedierii, 30.06.2008 și până la reintegrarea efectivă a contestatorului.
Având în vedere solicitarea contestatorului, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 78 alin. 2 Codul Muncii și a dispus repunerea părților în situația anterioară aplicării măsurii concedierii.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs intimata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie:
În motivarea recursului s-a arătat că în mod eronat instanța de fond a apreciat că apărările făcute și chiar susținute de probele efectuate nu pot fi avute în vedere, nefiind menționate în cuprinsul dispoziției, întrucât această dispoziție este motivată prin indicarea prevederilor art. 65din Codul Muncii.
În această situație s-a arătat că între motivarea în drept și probele administrate există o legătură directă, iar dificultățile economice prin care trece societatea justifică adoptarea dispoziției contestate.
În drept și-a întemeiat motivele de recurs pe prevederile art. 304 pct.8 pr.civ.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a reținut încălcarea de către intimată a dispoz. art. 74 alin. 1 lit.a Codul Muncii, respectiv nemenționarea motivelor care au determinat concedierea.
Din analiza dispoziției nr. 290 din 02.06.2008 rezultă că încetarea contractului individual de muncă a avut loc în baza art. 65 din Codul Muncii.
Conform art. 65 Codul Muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. 2 al aceluiași articol prevede că desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Ori, în cuprinsul dispoziției contestate, nu sunt menționate cauzele concrete ce au determinat aplicarea art. 65 din Codul Muncii, pentru ca instanța, la rândul ei, să poată verifica dacă această desființarea a locului de muncă a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă.
Împrejurarea că ulterior emiterii deciziei, intimata a completat această dispoziție cu motivele ce au condus, în opinia sa, la desființarea locului de muncă, determinată de dificultățile economice prin care trece intimata și necesitatea reorganizării acesteia, nu pot fi avute în vedere de către instanță, fiind incidentele dispozițiile art. 77 Codul Muncii, care prevede că în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Se reține astfel că, instanța de fond a apreciat în mod corect că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a Codul Muncii, art. 77 Codul Muncii, dispunând în baza art. 78 Codul Muncii anularea dispoziției de concediere, cu consecințele legale ce decurg din această anulare.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă niciunul din motivele de modificare sau casare prev. de art. 304 pct. 1-9 pr.civ. în baza art. 312 alin. 1 pr.civ, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de intimata Primăria Municipiului B- Instituția Primarului împotriva sentinței civile nr.5126 din 01 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatorul.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 06 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
Red. jud.
2 ex. /29.04.2009.
Jud. fond..
.
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Elena
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 121/2010. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 4263/2009. Curtea... → |
|---|
