Contestație decizie de sancționare. Decizia 181/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 181/R-CM
Ședința publică din 04 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU DEȘEURI, împotriva sentinței civile nr.489/CM din 7 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns președinte - G pentru recurenta-pârâtă, în baza delegației depusă la dosar și avocat pentru intimata-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale nr.18/2007 emisă de Cabinet individual-Baroul
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentantul recurentei-pârâte având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației formulată de intimata-contestatoare.
Avocat pentru intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
onstată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Argeș, contestatoarea - a chemat în judecată pe intimata Agenția Națională pentru Deșeuri, solicitând anularea deciziei nr.81/02.11.2006 emisă de intimată, înlăturarea sancțiunii cu avertisment scris, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a susținut că în data de 03.11.2006 i-a fost comunicată decizia nr.81, prin care a fost sancționată cu avertisment pentru o pretinsă atitudine ireverențioasă pe care ar fi avut-o față de Președintele Asociației la solicitarea acestuia de a-i fi redactat conținutul unui fax în limba engleză. S-a mai susținut de către contestatoare că referatul privind cercetarea disciplinară este nelegal și nul de drept, deoarece în data de 30.10.2006 a fost convocată, i s-a adus la cunoștință sesizarea și apoi punctul de vedere al Comisiei de disciplină, nelăsându-i-se timpul necesar în vederea pregătirii apărării. Contestatoarea a mai susținut că această campanie împotriva sa a fost declanșată ca urmare a cererii sale prin care a solicitat unele drepturi prevăzute în Codul muncii.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că în data de 04.10.2006 i s-a solicitat contestatoarei de către Președintele Agenției traducerea unei scrisori-fax în limba engleză, dat fiind că fișa postului acesteia prevede cunoștințe avansate de limba engleză, și că sancțiunea aplicată este temeinică și legală, având în vedere faptul că modalitatea în care contestatoarea s-a adresat președintelui agenției nu a fost corespunzătoare, constituind abatere disciplinară și se sancționează potrivit art. 151 din Contractul colectiv de muncă. De altfel, contestatoarea a mai avut atitudini necorespunzătoare care au mai făcut obiectul altor cereri disciplinare.
Se mai arată că procedura de desfășurare a cercetării disciplinare a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor art. 267 alin. 2 și 4 și ale art. 266 Codul muncii, convocarea fiind făcută în data de 30.10.2006 iar contestatoarea a răspuns în scris acestor sesizări la data de 31.10.2006.
Prin sentința civilă nr.489/CM/07.09.2007 a fost admisă contestația și a fost anulată decizia nr.81/02.11.2006 emisă de intimată. A fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 900 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin decizia nr.81/02.11.2006 intimata Agenția Națională pentru Deșeuri a dispus sancționarea salariatei - cu avertisment scris, în baza art. 151 lit. h și a art. 152 lit. a din Contractul colectiv de muncă, susținându-se că aceasta din urmă a avut o atitudine ireverențioasă față de președintele agenției când acesta i-a solicitat traducerea unui fax în limba engleză, refuzând să facă aceasta, motivat de faptul că nu este traducător autorizat.
Această decizie a avut ca punct de plecare sesizarea președintelui agenției, potrivit căreia în data de 02.10.2006 orele 9.00 contestatoarei i s-a solicitat efectuarea unei traduceri în limba engleză, însă aceasta a refuzat motivând că nu este traducător autorizat, continuând să comenteze pe un ton ridicat și ireverențios. În sesizare s-a mai menționat că, pusă în fața fișei postului, care cuprindea mențiunea de cunoștințe avansate de limba engleză, contestatoarea a îndeplinit totuși sarcina încredințată, nefiind la prima atitudine necorespunzătoare.
Având la bază sesizarea, în data de 30.10.2006 se emite de către intimată decizia nr.78 prin care d-na a fost desemnată să efectueze cercetarea disciplinară prealabilă a contestatoarei. În aceeași zi contestatoarea a fost convocată pentru data de 30.10.2006, orele 15, în sala de consiliu a agenției pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
A doua zi, respectiv în data de 31.10.2007, contestatoarea a formulat în scris un răspuns la sesizarea președintelui agenției, susținând că în data de 04.10.2006 și nu în data de 02.10.2006 cum a afirmat președintele, i s-a solicitat efectuarea unei traduceri în limba engleză și, cum era prima oară când i se solicita așa ceva, a menționat că nu are atestat de traducător și că în fișa postului nu este trecută mențiunea că ar trebui să efectueze traduceri, dar a încheiat spunându-i că va face o traducere foarte bună.
Contestatoarea a mai subliniat că președintele a fost cel care a folosit un ton neadecvat, comunicându-i că în fișa postului este menționat "nivel avansat de engleză", cu toate că agenția trebuia să o trimită la un curs de limba engleză, ceea ce nu s-a întâmplat.
Având punctul de vedere al celor două părți implicate, s-au consemnat într-un referat concluziile cercetării disciplinare prealabile, reținându-se că într-adevăr există o stare de animozitate între contestatoare și președintele agenției, propunându-se, pentru dezamorsarea acestei stări conflictuale, trecerea contestatoarei pe un alt post în cadrul agenției.
Existând răspunsul la sesizare, ce a fost avut în vedere la întocmirea referatului de cercetare disciplinară prealabilă, nu se poate reține de către instanță susținerea reclamantei că această cercetare este lovită de nulitate absolută, nefiindu-i încălcat dreptul său la apărare prevăzut de art.267 alin.4 din Codul muncii.
Pentru a clarifica situația de fapt instanța a dispus audierea a doi martori, respectiv - și.
Din declarația martorei, aceasta fiind cea care a asistat la toată discuția purtată între contestatoare și președintele agenției și totodată cea care s-a ocupat de cercetarea disciplinară prealabilă a contestatoarei, a reieșit că ambele părți au folosit un ton ridicat în timpul discuției din data de 04.10.2006, ca urmare a obiecției ridicate de către contestatoare că nu este traducător autorizat. Martora a relatat că traducerea a fost efectuată și faxul transmis în aceeași zi la orele 11.00 iar atitudinea contestatoarei față de președinte nu a fost ireverențioasă, altfel ar fi solicitat personal sancționarea acesteia în cadrul referatului de cercetare disciplinară.
Și cealaltă martoră a subliniat faptul că între contestatoare și președintele agenției exista o stare conflictuală mai veche și că nu are cunoștință ca vreodată contestatoarea să fi refuzat îndeplinirea unei sarcini de serviciu, cu toate că unele aveau caracter șicanatoriu.
Ținând seama de aceste declarații, instanța a apreciat că contestatoarea nu se face vinovată de încălcarea dispozițiilor art.151 lit. h din Contractul colectiv de muncă, respectiv că ar fi avut o atitudine ireverențioasă în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de șefii ierarhici și în consecință a admits contestația și a anulat decizia de sancționare.
În baza art. 274 Cod procedură civilă intimata a fost obligată la plata către contestatoare a contravalorii cheltuielilor de judecată.
În termen legal intimata Agenția Națională pentru Deșeuri a declarat recurs împotriva acestei sentințe pe care a criticat-o sub următoarele aspecte:
1.Hotărârea a fost pronunțată de o instanță necompetentă teritorial, Tribunalul Argeș nepreocupându-se să lămurească situația domiciliului sau reședinței reclamantului.
De altfel, prin acțiunea formulată domiciliul reclamantei este precizat ca fiind în Municipiului Rm. V și, deși instanța a solicitat o copie de pe actul de identitate al reclamantei, aceasta nu s-a conformat.
2. În mod nelegal intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 900 lei, fără a exista discuții pe fond cu privire la acest aspect și fără ca aceste cheltuieli să fie dovedite.
3. Soluția pronunțată de instanța de fond este greșită, deoarece nu a fost valorificată declarația martorei și nici înscrisurile depuse de recurent, respectiv regulamentul intern și contractul colectiv de muncă.
Astfel, din declarația respectivului martor rezultă că reclamanta a refuzat să execute sarcinile transmise de șeful direct, ea îndeplinindu-și aceste obligații numai după discuții contradictorii și numai după prezentarea fișei postului ce cuprindea obligativitatea cunoașterii avansate a limbii engleze.
Analizând sentința recurată în raport de critica adusă, instanța constată următoarele:
Primul motiv formulat de intimată este nefondat.
Potrivit art.284 alin.2 din Codul muncii cererile privind conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința.
Domiciliul indicat de contestatoare în cererea de chemare în judecată a fost în Municipiul Rm.V, însă la termenul de judecată din 7.02.2007 (29-30 dosar fond) contestatoarea a arătat că în fapt ea locuiește în Pitești, sens în care a depus ulterior adeverința eliberată de Asociația de proprietari - -.29 (31 dosar fond), din care rezultă că la data promovării acțiunii contestatoarea avea reședința în Pitești str. - -.29,. A,.6.
Rezultă deci că prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile art.284 alin.2 din Codul muncii, apreciind că este competentă teritorial să soluționeze prezentul litigiu.
Al treilea motiv de recurs este fondat.
Contestatoarea fost sancționată disciplinar cu avertisment scris, prin decizia nr.81/02.11.2006 (3 dosar fond), în cuprinsul deciziei reținându-se că angajata se face vinovată de refuzul de a redacta pe calculator un fax, din limba română în limba engleză, precum și de atitudine reverențioasă față de Președintele Agenției.
Din contractul colectiv de muncă pe anul 2005, art.151 lit. d și h (74 dosar fond) rezultă că reprezintă abateri disciplinare refuzul de a îndeplini sarcinile și atribuțiile de serviciu conținute în fișa postului sau îndeplinirea acestora cu întârziere (lit. d) precum și atitudinile ireverențioase în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de ceilalți salariați și față de șefii ierarhici (lit.h)
De asemenea, potrivit art.66 din Regulamentul intern (113) salariații au obligația să respecte regulile de comportare corectă și civilizată, astfel încât să obțină un climat de lucru optim necesar desfășurării în bune condiții a activității, iar potrivit art.100 lit. n din același regulament (118) constituie abatere disciplinară refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile și atribuțiile de serviciu.
Pentru lămurirea situației de fapt, instanța de fond a audiat doi martori: (166) și (153 - 154).
Primul martor nu a fost prezent la incidentul din 4.10.2006 petrecut între contestatoare și șeful acesteia, martorul cunoscând numai aspecte generale privind îndeplinirea în general de către contestatoare a sarcinilor de serviciu, precum și aspecte legate de starea conflictuală existentă între cele două persoane. Toate aspectele relatate de acest martor nu au fost percepute direct, ci au fost cunoscute din spusele contestatoarei, aceasta relatându-i martorei că starea conflictuală pornește de la șeful său.
Pe de altă parte martora, care a fost angajată a intimatei și care a efectuat cercetarea prealabilă, a asistat la incidentul din 4.10.2006, ea având biroul chiar în secretariat.
Rezultă din relatarea acestui martor că, la solicitarea Președintelui Agenției în sensul traducerii unui fax de către contestatoare, aceasta a refuzat să executa sarcina de serviciu, susținând că nu este traducător autorizat.
Mai rezultă din aceeași declarație că angajata a îndeplinit sarcina de serviciu numai după ce a făcut obiecțiuni și a discutat în contradictoriu cu șeful său, care de altfel i-a și prezentat fișa postului, amintindu-i contestatoarei că aceasta, potrivit fișei, trebuie să aibă cunoștințe avansate de limba engleză. De altfel la angajare contestatoarea a și susținut un text de limba engleză.
Deși martorul a arătat că discuția purtată pe un ton ridicat a fost începută de către contestatoare, totuși a apreciat că atitudinea contestatoarei nu a fost ireverențioasă.
Față de această relatare contradictorie a martorei, este discutabil dacă angajata se face vinovată de săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art.151 lit. h din contractul colectiv de muncă, respectiv atitudine ireverențioasă față de șeful ierarhic.
Este însă evident că prin refuzul inițial al contestatoarei de a traduce faxul din limba engleză și prin traducerea cu întârziere a acestui fapt, contestatoarea se face vinovată de săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art.151 lit. d din contractul colectiv de muncă și de art.100 lit. n din regulamentul intern.
Ca atare, în mod corect intimata a sancționat-o pe contestatoare pentru fapta sa, sancțiunea aplicată fiind de altfel cea mai puțin gravă - avertisment scris -, proporțională cu gravitatea fapte săvârșite.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă și art.291 Codul muncii, Curtea va admite recursul și va modifica sentința, în sensul respingerii contestației.
Față de soluția pronunțată de instanța de recurs, nu se mai impune a se analiza motivul doi de recurs privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, această dispoziție din sentința recurată fiind înlăturată de instanța de recurs ca urmare a admiterii recursului în sensul celor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU DEȘEURI, împotriva sentinței civile nr.489/CM/7 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că respinge contestația.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
TC/4 ex.
5.03.2008
jud.fond.
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță
| ← Conflict de muncă. Decizia 675/2008. Curtea de Apel Constanta | Conflict de muncă. Decizia 672/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
