Conflict de muncă. Decizia 672/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 672
Ședința publică de la 09 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 1972 din 28.11.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimată fiind " "
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, lipsă fiind reprezentantul intimatei " ".
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al șaselea termen.
Recurentul arată că nu și-a angajat apărător și că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Recurentul solicită admiterea recursului recursului. Indică faptul că a precizat în răspunsul la întâmpinare și prin actele depuse la dosar că în perioada 31.03.2008 - 30.06.2009 a fost administratorul societății. Arată că se judecă din postura de angajat și nu din aceea de asociat, în consecință se aplică Codul Muncii și nu Legea nr. 31/1990. Toate încadrările făcute i s-au făcut în cadrul contractului de muncă. Precizează că notificarea de suspendare a contractului de muncă nu i-a fost adusă la cunoștință și că aceasta nu a fost emisă de reprezentantul legal al unității și nici ca urmare a deschiderii unui proces penal. Ca urmare, neștiind de notificare, a lucrat efectiv, iar ulterior și-a cerut drepturile. Mai arată că angajatorul și angajatul, având în vedere recomandările Inspectoratului Teritorial d e Muncă, a anulat notificarea. Anularea unui act juridic printr-un act unilateral a fost considerată greșită de instanța de fond, iar Tribunalul Iașia stabilit ca decizia de concediere nu are consecințe juridice și i-a admis contestația. Mai precizează că din foile de prezență întocmite la timp de el și predate la firmă rezultă că a prestat muncă la societate, iar angajatul trebuie să primească toate drepturile salariale în baza muncii obținute. Noul administrator arată că există notificarea suspendării contractului de muncă și că statele de plată erau cu "0". Dar acele state de plată sunt întocmite de o persoană care nu este reprezentantul legal al societății. Consideră că relațiile de ala Inspectoratul Teritorial d e Muncă care au fost depuse la dosar sunt doar informative. Depune concluzii scrise la dosar.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Iași reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SRL, solicitând plata datoriilor către bugetul statului și plata salariului pentru perioada 1.04.2008-22.05.2008.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost administratorul societății până la data de 20.03.2008 și începând cu 2.04.2008, pe baza unei hotărâri a Curții de APEL IAȘI, iar în perioada 21.03.2008-1.04.2008, în baza unei încheieri ORC, administrator al societății a fost. Pe data de 1.04.2008, acesta a procedat la suspendarea contractului de muncă nr.44624/17.02.2003 prin notificarea privind desfacerea contractului de muncă nr.44/31.03.2008, notificare care nu i-a fost adusă la cunoștință pentru aos emna și nici nu i-a fost trimisă prin poștă, așa cum prevede art.268 alin. 4 din Codul Muncii.
A mai susținut reclamantul că cererea sa se justifică prin faptul că, în perioada 1.04.2008-31.05.2008, a lucrat efectiv și notificarea privind suspendarea contractului de muncă a fost anulată prin acordul părților, decizia fiind înregistrată la ITM I, nr.99401/8.05.2008. Precizează că a înaintat statele de plată la ITM, a plătit sumele datorate bugetului de stat și și-a ridicat salariul pentru luna aprilie 2008, iar începând cu data de 30.06.2008, administratorul societății, a procedat la rectificări ale statelor de plată, astfel că în perioada menționată mai sus, nu figurează cu plata datoriilor către bugetul de stat, neluând nici salariul pentru aceeași perioadă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca fiind nemotivată.
In motivarea poziției sale procesuale, pârâta a susținut că reclamantul are contractul individual de muncă suspendat pentru plângere penală, iar această suspendare nu a fost contestată în termen și a rămas pe rol până la pronunțare. Astfel, începând cu data de 1.04.2008, reclamantul nu a primit drepturile salariale și cheltuielile aferente, având contractul de muncă suspendat (sentința civilă nr.1223/3.09.2008 a Tribunalului Iași ). Documentele depuse de reclamant sunt nule de drept în conformitate cu statutul societății, art.17, iar prin hotărârea AGA din 18.12.2007 i s-a retras dreptul de decizie și semnătură administratorului. Având contractul de muncă suspendat, reclamantul nu beneficiază de salariu.
A mai susținut pârâta că reclamantul a luat din casă, cu dispoziția de plată nr.65/26.04.2008, suma de 5000,10 lei "avans salarii aprilie 2008" deși nu a plătit impozit pe această sumă.
Pârâta a formulat și cerere reconvențională, solicitând ca reclamantul să returneze societății suma de 5000,10 lei, reprezentând drepturi salariale necuvenite.
Părțile au depus copii de pe înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1972 din 28.11.2008, Tribunalul Iașia respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC " " SRL, ca fiind prematur introdusă.
A disjuns și suspendat judecarea cererii reconvenționale formulate de pârâta - reclamantă SC " " SRL I, în contradictoriu cu reclamantul pârât, până la soluționarea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul este angajatul pârâtei SC " " SRL în baza contractului individual de muncă nr. 44624/17.02.2003, la care s-au încheiat o serie de acte adiționale, așa cum rezultă din adresa nr. 102/14.07.2007 ( fila 19 dosar).
Singurul act adițional la contractul individual de muncă al reclamantului, depus de către pârâtă la dosarul cauzei, este actul adițional nr. 2/04.02.2008, conform căruia reclamantul ocupă funcția de administrator al SC " " SRL.
Prin adresa nr. 44/31.03.2008 societatea pârâtă a notificat Inspectoratul Teritorial d e Muncă I suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului începând cu 01.04.2008, în temeiul disp. art. 52 alin 1 lit. c din Codul Muncii, având în vedere plângerea penală formulată împotriva acestuia.
Reclamantul nu a contestat măsura suspendării contractului individual de muncă, astfel că decizia societății angajatoare a rămas în vigoare.
În perioada cât a fost suspendată încheierea nr. 3179/21.03.2008 a judecătorului delegat la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, prin care s- dispus înlocuirea administratorului, reclamantul, în calitate de reprezentant al societății pârâte, a emis decizia nr. 10/08.05.2008 prin care a dispus încetarea suspendării contractului său de muncă, retroactiv de la data de 01.04.2008
Ulterior, prin decizia din 01.07.2008 societatea pârâtă, prin noul administrator, a anulat documentele și dispozițiilor scrise ale fostului administrator, implicit și decizia nr. 10/08.05.2008, astfel că măsura suspendării contractului individual de muncă al reclamantului a rămas în vigoare.
Potrivit disp. art. 49 alin 2 Codul Muncii, suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor de natură salarială de către angajator, iar conform disp. art. 49 alin 4, în cazul suspendării contractului individual de muncă din cauza unei fapte imputabile salariatului, pe durata suspendării acesteia nu va beneficia de nici un drept care rezultă din calitatea sa de salariat.
Pe perioada suspendării contractului individual de muncă, ca și consecință a faptului că salariatul nu beneficiază de drepturi salariale, nici angajatorul nu mai are obligația de plăti contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați.
Drept urmare, în speță, reclamantul a solicitat prematur obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pentru perioada 01.04.2008 - 22.05.2008 și a contribuțiilor către bugetul de stat, aceste solicitări putând fi reiterate în cazul unei eventuale încetări suspendării contractului individual de muncă al reclamantului, cu aplicarea disp. art. 52 alin 2 Codul Muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului, neîncadrat în drept, se susține că invocarea excepției prematurității este greșită. Aceasta, întrucât a lucrat efectiv în perioada 1.04.2008-22.05.2008, notificarea privind suspendarea contractului individual de muncă nr. 44/31.03.2008 nu s-a emis ca urmare a unei plângeri penale și a fost anulată prin decizia nr. 10/8.05.2008, emisă legal conform art. 57 alin. 6 Codul Muncii, dar a fost anulată și de către pârâtă prin decizia de concediere nr. 75/26.05.2008.
Prin întâmpinarea formulată, intimata SC " " SRL Ias olicitat respingerea recursului, menționând, în primul rând, că toate actele privind angajarea și salarizarea recurentului sunt false.
Cu privire la motivul de recurs invocat de recurent, intimata arată că acesta a cunoscut notificarea privind suspendarea contractului individual de muncă și a încercat să o anuleze, iar în lunile aprilie și mai 2008, în calitate de administrator, a depus la I declarațiile 100 și 102 pe zero, adică nu s-a prestat activitate, nu se plătesc salarii și impozitele pe salarii devin zero.
Ambele părți au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:
Prin acțiunea introductivă, recurentul reclamant a solicitat "plata datoriilor către bugetul statului și plata salariului pentru perioada 1.04.2008-22.05.2008", justificat de faptul că, în perioada 1.04.2008-31.05.2008 a lucrat efectiv, iar notificarea privind suspendarea contractului individual de muncă a fost anulată prin acordul părților, decizia fiind înregistrată la ITM.
Deși a reținut că, în perioada pentru care s-a solicitat plata drepturilor salariale, contractul individual de muncă al recurentului a fost suspendat și că, potrivit dispozițiilor art. 49 alin. 2 și alin. 4 Codul Muncii, această suspendare are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor de natură salarială de către angajator, deci salariatul nu beneficiază de nici un drept care ar rezulta din această calitate, prima instanță a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii și a concluzionat că recurentul a solicitat prematur obligarea intimatei la plata drepturilor salariale pentru perioada 1.04.2008-22.05.2008 și a contribuțiilor către bugetul de stat, considerând că aceste solicitări pot fi reiterate în cazul unei eventuale încetări a suspendării contractului individual de muncă al recurentului, cu aplicarea dispozițiilor art. 52 alin. 2 Codul Muncii.
În conformitate cu dispozițiile art. 52 alin. 2 Codul Muncii, în cazul de suspendare a contractului individual de muncă prevăzut la alin. 1 lit. c, dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară, plătindu-i-se, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
Or, prin acțiunea introductivă, recurentul nu a solicitat plata unei despăgubiri, în condițiile art. 52 alin. 2 Codul Muncii, dispoziție pe care s-a întemeiat prima instanță pentru a reține prematuritatea introducerii acțiunii. Așa cum s-a arătat, recurentul a solicitat chiar plata salariului și a contribuțiilor către bugetul de stat, ca o contraprestație a muncii pretins a fi depuse în baza contractului individual de muncă, în perioada 1.04.2008-22.05.2008.
Prin urmare, acțiunea formulată de recurent, având acest obiect, nu a fost prematur introdusă, dispozițiile art. 52 alin. 2 Codul Muncii nefiind aplicabile în cauză.
În consecință, față de considerentele expuse, reținând că prima instanța a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin 2 și 5 Cod proc. civilă și dispozițiile art. 81 din Legea nr. 168/1999 cu referire la Decizia în interesul legii nr. XXI din 12 iunie 2006 pronunțată de, se va admite recursul, se va casa sentința și se va respinge excepția prematurității introducerii acțiunii, cauza urmând să fie trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1972/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează în parte, în sensul că:
Respinge excepția prematurității introducerii acțiunii.
Trimite acțiunea spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
pt. jud. aflat în
semnează președintele
instanței
Red.
Tehnored.,/
02 ex
10.07.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 181/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 2900/2009. Curtea... → |
|---|
