Contestație decizie de sancționare. Decizia 1976/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIALITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Decizia civilă nr.1976
Ședința publică din 27 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Biberea
JUDECĂTOR 3: Cristian Pup
Grefier:- -
S- luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.939 din 4 iunie 2009, dată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Banca Comercială Română B, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta recurentă avocat, pentru pârâta intimată consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea recursului, pentru motivele arătate în scris, modificarea hotărârii primei instanțe și pe fond admiterea contestației, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar copie de pe Legea nr.31/1990, republicată și copie de pe revista Dreptul muncii din 6.09.2009.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 939 din 4 iunie 2009, Tribunalul Arada respins excepțiile nulității deciziei de concediere a contestatoarei pentru încălcarea prevederilor art.60 alin.1 lit.a și ale art.268 alin.1 Codul muncii și a respins acțiunea formulată de contestatoarea în contradictoriu cu Banca Comercială Română având ca obiect anularea deciziei de concediere nr.2068/22.12.2008 emisă de intimată, reintegrarea contestatoarei pe funcția deținută anterior, plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate sau reactualizate.
S-a reținut că reclamanta a săvârșit mai multe abateri disciplinare cu un caracter deosebit de grav, în legătură cu serviciul, care au putut afecta prestigiul și imaginea angajatorului, iar sancțiunea disciplinară a fost corect individualizată.
Recursul declarat de reclamantă a fost motivat în drept cu prevederile art.304 alin.1 pct.8, 9 cod pr.civilă iar în fapt s-a susținut în esență că decizia de concediere contestată nu s-a conformat cerințelor art.268 alin.1 din Codul muncii întrucât a fost emisă după trecerea termenului de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, iar sancțiunea a fost aplicată pentru o serie de fapte săvârșite anterior termenului general de șase luni.
De asemenea decizia contestată a nesocotit prevederile art.268 alin.2 lit.a din Codul muncii întrucât nu a indicat un element esențial pentru individualizarea faptelor reținute, respectiv data sau perioada de timp în care acestea au fost săvârșite.
Prin întâmpinare intimata a pus concluzii de respingere a recursului întrucât termenul de emitere a deciziei de sancționare a fost respectat, angajatorul luând cunoștință despre săvârșirea abaterii la 11.12.2008, când a fost prezentată Comitetului Executiv al Nota comisiei de disciplină.
Astfel, nu poate fi reținută ca dată a luării la cunoștință data de 14.11.2008 când a fost înregistrat referatul întocmit de Directorul executiv retail - Sucursala A întrucât prin acesta au fost aduse la cunoștința directorului regional retail "nereguli constatate în activitatea d-nei ", ori termenul de 30 de zile calendaristice prev. de art.68 alin.1 din Codul muncii începe să curgă numai în momentul finalizării cercetării disciplinare prealabile prev.de art.267 din Codul muncii, întrucât numai atunci se poate aprecia dacă o faptă săvârșită de salariat constituie sau nu abatere disciplinară.
În privința fondului cauzei intimata a indicat prevederile din Normele metodologice, protocolul încheiat cu partenerul și Normele Codului d e conduită încălcate de angajat, motivând detaliat în fapt conduita salariatei în raport cu aceste prevederi.
Recursul este fondat.
Prin acțiunea introductivă, reclamanta, consilier finanțări investiții imobiliare la Sucursala Județeană Aa B ăncii Comerciale Române a solicitat anularea deciziei de concediere emisă de angajator în temeiul art.61 lit.a din Codul muncii întrucât măsura a fost dispusă în perioada în care s-a aflat în incapacitate de muncă.
De asemenea, a înțeles să invoce nulitatea deciziei de concediere disciplinare întrucât a fost emisă după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art.268 alin.1 din Codul muncii.
Pe fond, a arătat că nu a săvârșit abaterile reținute în sarcina sa prin decizia de concediere.
În privința termenului de emitere a deciziei de concediere, din preambulul actului rezultă că măsura a fost dispusă în baza referatului nr.22753 din 14.11.2008 întocmit de Directorul executiv al Sucursalei județene A, în baza referatului nr.23777 din 15.12.2008 întocmit de Directorul județean retail A, în baza raportului întocmit de Comisia de disciplină nr.18595 din 19.12.2008, precum și a notelor explicative date de reclamantă și de alți angajați.
Termenul de 30 de zile de emitere a deciziei de sancționare are natura juridică a unui termen de prescripție și începe să curgă de la data la care reprezentantul angajatorului persoană juridică sau angajatorul persoană fizică a luat cunoștință de săvârșirea abaterii. Luarea la cunoștință se poate realiza printr-o notă, referat, proces-verbal, care dobândesc dată certă prin înregistrarea în Registrul general al angajatorului, cercetarea disciplinară trebuind efectuată înăuntrul acestui termen, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii abaterii.
Nu poate fi reținută opinia primei instanțe în sensul respingerii excepției tardivității emiterii deciziei de sancționare disciplinară - cu motivarea că termenul prevăzut de art.268 alin.1 din Codul muncii, începe să curgă numai de la data înregistrării referatului Comisiei de disciplină, întrucât prevederile art.268 alin.2 lit.a din Codul muncii pun sub semnul egalității fapta săvârșită și abaterea disciplinară, situație în care se apreciază că susținerile formulate în calea extraordinară de atac în legătură cu acest aspect sunt întemeiate, angajatorul luând cunoștință de existența faptelor la 14.11.2008, data înregistrării referatului întocmit de Directorul executiv al Sucursalei județene
Reținerea ca întemeiată a excepției dirimante legată de tardivitatea emiterii deciziei de sancționare face inutilă analizarea celorlalte excepții invocate în recurs și paralizează analizarea fondului cauzei.
În consecință, recursul este fondat urmând a fi admis conform art.304 alin.1 pct.9 cod pr.civilă, tribunalul dând o greșită interpretare prevederilor art.268 alin.1 din Codul muncii.
Va fi modificată în tot hotărârea recurată și va fi admisă acțiunea intentată de reclamantă, dispunându-se anularea deciziei de concediere disciplinare și reintegrarea salariatei în postul deținut anterior.
Ca o consecință a constatării nelegalității măsurii dispuse de unitate, intimata va fi obligată să plătească recurentei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat, conform art.78 alin.1 și 2 din Codul muncii.
în pretenții pârâta va suporta cheltuielile de judecată în recurs în cuantum de 2500 lei conform art.274 cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.939 din 4 iunie 2009, dată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Modifică sentința civilă recurată și admite acțiunea.
Anulează decizia de concediere nr.2068 din 22.12.2008, emisă de B și dispune reintegrarea contestatoarei în postul deținut anterior.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei drepturile bănești cuvenite de la data desfacerii contractului și până în momentul reintegrării, actualizate cu indicele de inflație până în momentul efectuării plății.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei 2500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
27 noiembrie 2009, în ședință publică.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.-/17.02.2010
Tehnored.DR/17.02.2010
2 ex.
Prima instanță- Tribunalul Arad
Jud.;
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Biberea, Cristian Pup
| ← Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1901/2009. Curtea... → |
|---|
