Contestație decizie de sancționare. Decizia 215/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 215/2009
Ședința publică de la 23 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă Manuela Stoica vicePREȘEDINTE: Alina Lodoabă Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor formulate de reclamanta și de pârâtul TEATRUL NAȚIONAL " " S, împotriva sentinței civile nr. 967 din 14 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 16 februarie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
In deliberare se constată că prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, sub dosar nr-, contestatoarea a chemat in judecată pe intimatul Teatrul Național S solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să se dispună anularea deciziilor de sancționare disciplinară nr.128/22.08.2007, nr.129/23.08.2007 si nr.130/24.03.2007 emise de intimate;
- să se dispună obligarea intimatului la restituirea sumei reținute din salariu de bază și indemnizația de conducere, tip de o lună, in procent de 10%:
- sa fie obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea contestației sale a arătat că a fost salariată a instituției intimate, din anul 1998, in funcția de consilier juridic și că din anul 2002 fost numită prin concurs, pe funcția de director economic administrativ, in care a rămas la data de 12.09.2007, dată la care a demisionat, urmare și a constrângerilor exercitate asupra sa de către directorul teatrului.
A mai arătat că deciziile de sancționare emise de către intimat sunt nelegale întrucât nu îndeplinesc condițiile de formă impuse de lege iar motivele care au stat la baza luării acestor măsuri sunt nereale.
Ulterior, prin precizarea de contestație depusă la fond, contestatoarea a mai solicitat obligarea intimatului la plata de daune morale, în sumă de 30.000 lei, consecință a campaniei denigratoare pe care conducerea teatrului a dus-o la adresa sa și care a fost de natură să-i aducă grave prejudicii de imagine in rândul oamenilor de cultura din județul
Prin întâmpinarea depusă de intimatul Teatrul Național S, in conformitate cu dispozițiile art.115- 118 Cod proc.civ. s-a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
Sub un prim aspect, intimatul a invocat excepția tardivității contestației, in ce privește anularea deciziei nr.128/22.08.2007, fața de dispozițiile art.268 alin.5 Codul muncii, care prevăd un termen de 30 de zile de la comunicare, pentru contestarea deciziilor de sancționare disciplinară.
In ce privește temeinicia măsurilor dispuse împotriva contestatoarei, intimatul a susținut că toate faptele reținute in sarcina contestatoarei sunt conforme cu realitatea și au impus luarea acestor sancțiuni cu caracter disciplinar.
Prin sentința civilă nr.136/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, in dosar nr-, s-a admis in parte contestația formulată de contestatoarea in contradictoriu cu intimatul Teatrul Național și pe cale de consecință:
- s-a constatat nulitatea absolută a deciziilor nr.128/22.08.2007, nr.129/23.08.2007 și nr.130/24.08.2007;
- intimatul a fost obligat să restituie contestatoarei sumele reținute din salariu si indemnizația de conducere, pe timp de o lună, in procent de 10% cu titlu sancțiune;
- s-au respins celelalte capete de cerere;
- intimatul a fost obligat să plătească contestatoarei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî in acest fel, prima instanța a reținut după examinarea actelor si lucrărilor dosarului că petenta a fost salariata teatrului, începând cu anul 1998 și până la data de 14.09.2007, când a demisionat.
S-a mai reținut că ulterior încetării raporturilor de muncă dintre părți, contestatoarea a solicitat prin acțiunea de față anularea deciziilor de sancționare disciplinară cu toate consecințele de ordin pecuniar ce decurg din aceasta.
Referitor la cele trei decizii, instanța a reținut că sunt lovite de nulitate, fiind emise cu încălcarea dispozițiilor art.268 alin.2 lit.a Codul muncii, respectiv că in cuprinsul lor nu sunt descrise faptele care constituie abateri disciplinare și nu sunt precizate prevederile legale încălcate de contestatoare.
In consecință, s-a dispus anularea lor si repunerea contestatoarei in situația anterioară.
Legat de acordarea daunelor morale s-a constatat că cererea nu este admisibilă dat fiind faptul că deși art.269 alin.1 Codul muncii, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.237/200, prevede posibilitatea acordării lor, prejudiciul moral cauzat trebuie dovedit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, intimatul Teatrul Național S criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul respingerii contestației.
În expunerea motivelor de recurs, a susținut că soluția instanței de fond care a constatat că deciziile atacate nu cuprind descrierea faptei este greșită întrucât toate cele trei decizii au fost emise cu respectarea cerințelor impuse de art.264 și urm. Codul muncii.
Prin decizia civilă nr.688/16.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA, în dosar nr-, s-a admis ca fondat recursul declarat de intimatul Teatrul Național S și pe cale de consecință, s-a dispus casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că soluția instanței de fond care a soluționat cauza pe cale de excepție, fără a intra în cercetarea fondului, este nelegală întrucât toate cele trei decizii de sancționare atacate de contestatoarea cuprind elementele obligatorii prevăzute de legiuitor în ce privește descrierea faptelor precum și precizarea prevederilor legale încălcate de către contestatoare.
În rejudecare, Tribunalul Sibiu, prin sentința civilă 967/14.10.2008 pronunțată în dosar nr-, a respins excepția tardivității invocată de intimatul Teatrul Național
Pe fond, a admis în parte contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimatul Teatrul Național S și pe cale de consecință:
- s-a dispus anularea deciziilor de sancționare nr.128/22.08.2007, nr.129/23.08.2007 și nr.130/24.08.2007 emise de intimat;
- a fost obligat intimatul să restituie contestatoarei, suma reținută din salariu de bază și indemnizația de încadrare în baza deciziei nr.130/24.08.2007;
- intimatul fost obligat să plătească contestatoarei suma de 3000 lei, cu titlu de daune morale;
- intimatul fost obligat să plătească contestatoarei suma de 770 lei, cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că în ce privește excepția tardivității introducerii contestației aceasta este nefondată întrucât cererea a fost introdusă pe rolul Tribunalului Sibiu, în termenul de 30 de zile, prevăzut de art.283 alin.1 lit. b Codul muncii.
Pe fondul cauzei s-a constatat că împotriva contestatoarei, care a deținut funcția de director economic administrativ, au fost emise în perioada 22-24 august 2007 un număr de trei decizii de sancționare disciplinară, înregistrate sub nr.128/22.08.2007, nr.129/23.08.2007 și nr.130/24.08.2007.
Prin aceste trei decizii, contestatoarei i s-au aplicat trei sancțiuni disciplinare, respectiv de două ori "avertisment scris", în primele două decizii, și "reducerea salariului de bază și a indemnizației de conducere pe o perioadă de o lună, cu 10%", în ultima decizie.
Procedând la analizarea condițiilor de formă, în conformitate cu dispozițiile unic la nivel național, s-a constatat că prima decizie de sancționare nr.128/22.08.2007 este lovită de nulitate deoarece a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art.75 din care prevăd, sub sancțiunea nulității, că nici o sancțiune disciplinară nu poate fi aplicată de către angajator, mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare prealabile, dispoziție care derogă de la prevederile art.267 alin.1 Codul muncii, care exceptează avertismentul scris.
În al doilea rând, a reținut că tot la data de 22.08.2007, când a fost emisă decizia nr.128/2007, cu adresa nr.3277/22.08.2007, contestatoarea a fost convocată la o cercetare disciplinară având ca obiect abaterea săvârșită în data de 27.04.2007, când aceasta a refuzat să clarifice conducerii intimatului, scurgerea de informații din cadrul departamentului condus de contestatoare și apariția lor în ziarul " ".
Și în acest caz, s-a constatat că decizia nr.129/23.08.2007, prin care i-a fost aplicată sancțiunea "avertisment scris", prevăzut de art.264 alin.1 lit. Codul muncii este lovită de nulitate întrucât nu a fost respectată procedura impusă de art.75 din unic la nivel național pe anii 2007-2010, care impune spre deosebire de Codul muncii, obligativitatea constituirii unei comisii pentru cercetarea abaterii disciplinare, din care să facă parte, fără drept de vot, în calitate de observator, și un reprezentant al sindicatului din care face parte și salariatul cercetat iar convocarea să fie făcută cu cel puțin 5 zile înainte de cercetare.
Prin urmare, constatându-se că intimatul nu a respectat aceste dispoziții legale cu caracter imperativ, norme care deși derogă de la dispozițiile Codului muncii sunt aplicabile deoarece sunt mai favorabile salariatului, a constatat că și cea de-a două sancțiune disciplinară este nelegală.
În aceeași zi în care a fost emisă decizia nr.129/2007, contestatoarea a fost din nou convocată, cu adresa nr.3307/23.08.2007, pentru data de 23.08.2007, în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile în legătură cu abaterea disciplinară constând în parolarea calculatorului instituției peste parola serviciul specializat din cadrul Primăriei S, fapt care a contravenit notei interne nr.1514/24.04.2007, și care a dus la paralizarea activității departamentului financiar -contabil, pe perioada Internațional de Teatru S 2007.
Cercetarea disciplinară s-a realizat și în acest caz cu nerespectarea prevederilor art.75 alin.2 și 3 din unic la nivel național pe anii 2007-2010.
A fost emisă cea de-a treia decizie, cu nr.130/24.08.2007, prin care i s-a redus salariul de bază și indemnizația de conducere, cu 10%, timp de o lună, conform art.264 alin.1 lit. e Codul muncii.
Cu privire la această decizie, s-a reținut că faptele reținute în sarcina sa nu sunt reale deoarece pe de-o parte, intimatul nu dovedit că a adus la cunoștința salariaților instituției intimate nota internă nr.1514/24.04.2007 iar pe de altă parte, că s-a demonstrat că deși parolat suplimentar, calculatorul putea fi deparolat la cerere, așa cum s-a și făcut. În plus, s-a reținut că în cauză nu s-a demonstrat că, prin acest gest, contestatoarea a dat este cap și prejudiciat Internațional de Teatru S 2007.
Prin urmare, ca o consecință a anulării celor trei decizii instanța de fond a admis și cererea vizând repunerea contestatoarei în situația anterioară.
Referitor la daunele morale solicitate, s-a apreciat că sunt fondate întrucât toate aceste sancțiuni aplicate una după alta și toată atmosfera creată în jurul contestatoarei de către conducerea intimatului au fost de natură să creeze acesteia stări de disconfort psihic care i-au pus în pericol sănătatea și care au determinat internarea ei în spital, în intervalul 28-30 august 2007, iar ulterior cu demisia ei începând cu 12.09.2007.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, contestatoarea și intimatul Teatrul Național S, ambii criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său, reclamanta a criticat soluția instanței de fond doar sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate, pe care l-a apreciat ca fiind net inferior prejudiciului moral real suferit.
În drept, a invocat art.304 pct.9 Cod proc.civ.
Recurentul intimat Teatrul Național Sas olicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii contestației și a menținerii deciziilor de sancționare.
Sub un prim aspect, a susținut că hotărârea instanței de fond încalcă puterea lucrului judecat deoarece prin decizia civilă nr.688/16.06.2008, pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA, s-a statuat că soluționarea cauzei pe excepția nulității deciziilor și fără a cerceta fondul, este greșită și că echivalează cu o necercetare a fondului pricinii.
Cu toate acestea în rejudecare, instanța de fond a anulat deciziile tot pe cale de excepție, reținând nulitatea lor.
A mai arătat că instanța de fond nu a observat cu ocazia soluționării cauzei că prin unic la nivel național pe anii 2007-2010 se prevede că cercetarea disciplinară se desfășoară în condițiile prevăzute de Codul muncii și că prin urmare, angajatorul poate dispune aplicarea avertismentului scris, fără efectuarea prealabilă a cercetării disciplinare.
În plus, recurentul a susținut că în domeniul culturii se aplică încheiat la nivel de ramură, nu cel încheiat la nivel național și că acesta din urmă nu poate fi aplicat dacă contravine celor statuate prin Codul muncii.
Referitor la fondul cauzei a arătat că faptele reținute în sarcina contestatoarei sunt reale și că au justificat aplicarea sancțiunilor administrative aplicate.
În drept, a invocat art.304 pct.4, 8 și 9, 166 Cod proc.civ. și art.312 Cod proc.civ.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, potrivit art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că prezentul recurs este nefondat din următoarele considerente:
Referitor la recursul formulat de contestatoarea -, se constată că aspectele critice invocate de către aceasta sunt nefondate.
Evaluarea prejudiciului moral și pe cale de consecință, stabilirea cuantumului daunelor morale prezintă dificultate, instanței de judecată revenindu-i sarcina de a aprecia în funcție de probatoriul administrat care este câtimea acestor măsuri reparatorii. Prin urmare, raportat la actele și lucrările dosarului, se constată că instanța de fond a apreciat în mod corect întinderea daunelor morale care se cuvin contestatoarei, astfel că nu se impune sub acest aspect modificarea soluției pronunțate de prima instanță.
Cât privește recursul declarat de intimatul Teatrul Național S, se constată de asemenea că motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate sunt nefondate.
Primul motiv de nelegalitate al sentinței, vizând încălcarea excepției puterii lucrului judecat urmează să fie înlăturat deoarece, în primul ciclu procesual, deciziile de sancționare disciplinară au fost anulate pe considerentul că au fost încălcate condițiile de formă, impuse de art.268 alin.2 Codul muncii, iar în cel de-al doilea ciclu procesual, deciziile au fost desființate pe alte considerente, respectiv pentru nerespectarea dispozițiilor art.75 din la nivel național pe anii 2007-2010, referitoare la efectuarea procedurii cercetării disciplinare prealabile.
În plus, nu sunt întrunite condițiile impuse de art.166 Cod proc.civ. deoarece în cauză nu ne aflăm în prezența a două litigii care s-au purtat între aceleași părți, care sunt întemeiate pe aceeași cauză și care au același obiect ci ne aflăm în prezența unui singur litigiu care a parcurs două stadii procesuale.
În consecință, susținerile recurentului sunt nefondate.
Criticile aduse de recurentul intimat greșitei aplicări a prevederilor unic la nivel național pe anii 2007-2010, nu pot fi primite din următoarele considerente:
Jurisprudența în materie a statuat în mod constant că prin art.75 alin.4 din la nivel național, încheiat pe anii 2007-2010, s-a prevăzut obligativitatea efectuării cercetării disciplinare prealabile și în situația în care se aplică sancțiunea disciplinară "avertismentului scris", aspect care reprezintă o dispoziție de favoare pentru salariat, admisibilă în condițiile în care prevederile legale din Codul muncii, referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat, în mod corect, că măsura disciplinară aplicată contestatoarei, prin decizia nr.128/22.08.2007, fără respectarea prevederilor art.75 alin.4 din unic la nivel național, este lovită de nulitate.
De asemenea s-a reținut corect că și cea de-a doua decizie este nulă raportat la prevederile art.75 alin.2 din unic la nivel național pe anii 2007-2010, conform cărora cercetarea se efectuează de către o comisie, din care trebuie să facă parte, fără drept de vot, în calitate de observator, un reprezentant al organizației sindicale al cărui membru este salariatul cercetat și față de dispozițiile art.75 alin.3, potrivit cărora " Comisia îl va convoca în scris pe salariatul cercetat cu cel puțin 5 zile înainte".
Aplicarea clauzelor cuprinse în unic la nivel național pe anii 2007-2010, în detrimentul dispozițiilor Codului muncii nu echivalează cu o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, așa cum susține recurentul deoarece din perspectiva naturii juridice, contractul colectiv de muncă este, concomitent, atât un act juridic cât și un izvor de drept, adică un contract regulamentar și el trebuie executat de către părțile contractante cu bună credință.
În plus, și în nr- încheiat la nivel de ramură cultură pentru anii 2006 - 2008, se prevede la art.22 aceeași procedură disciplinară prealabilă, indiferent de sancțiunea disciplinară aplicată.
Faptul că recurenta contestatoare nu este membră de sindicat nu înseamnă că aceasta nu trebuie fie asistată de un reprezentant la salariaților din cadrul instituției deoarece scopul acestei proceduri disciplinare prealabile este tocmai acela de a da celui cercetat, posibilitatea reală și concretă de a se apăra și de a uza de toate mijloacele legale de care dispune.
Legat de fondul cauzei se constată că aspectele critice invocate de recurentul intimat sunt nefondate în condițiile în care s-a dovedit cu actele și lucrările dosarului că după revenirea contestatoarei, din concediu medical, la locul de muncă, aceasta a fost supusă unor tracasări constante din moment ce intimatul recurent, în trei zile consecutive, a emis pe numele acesteia trei decizii de sancționare disciplinară concomitent cu convocarea contestatoarei în vederea efectuării cercetării disciplinare. În plus, convocarea ei în vederea efectuării cercetării, legat de ultima decizie de sancționare, s-a făcut cu încălcarea termenului de 5 zile, prevăzut de art.75 alin.2 din Totodată, s-a demonstrat că recurenta contestatoarea fost împiedicată să-și desfășoare activitatea prin aceea că i s-a interzis să folosească calculatorul instituției, iar în ce privește nota internă invocată de recurentul intimat acesta nu dovedit că comunicat-o sau a afișat-o la unitate pentru a fi cunoscută.
În raport de cele ce preced, se constată că soluția instanței de fond este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va dispune respingerea ca nefondate a ambelor recursuri declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta și de pârâtul Teatrul Național " " S împotriva sentinței civile nr. 967/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
(continuarea minutei deciziei civile nr.215/2009)
*****
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.02.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Tehnored.MS, 2 ex.IM 7.05.2009
Jud.fond- M,
Președinte:Alina Lodoabă Manuela StoicaJudecători:Alina Lodoabă Manuela Stoica, Ana Doriani
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1104/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 2651/2009. Curtea... → |
|---|
