Contestație decizie de sancționare. Decizia 216/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.216/R/2008
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Ioan Daniel Chiș Lucia
-
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 2235 din 12.11.2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul SPITALUL JUDEȚEAN, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurenta-reclamantă personal și asistată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentantul intimatului-pârât, consilier juridic, care depune delegație de reprezentare la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 18.01.2008, de către intimatul-pârât, întâmpinare și copie de pe " Atribuțiile medicului din cabinetul medical diabet zaharat și alte boli de nutriție din ambulatoriul de specialitate al Spitalului Județean de Urgență S Z" în două exemplare, un exemplar comunicându-se în ședință reprezentantei recurentei-reclamante.
La întrebarea instanței, reprezentanta recurentei-reclamante învederează că s-a efectuat cercetare disciplinară în privința reclamantei, motiv pentru care ar fi trebuit să apară această mențiune în decizia de sancționare a recurentei.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei-reclamante solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate cu reținere spre rejudecare, în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță, pentru motivele arătate în scris și obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial. Totodată, apărătoarea recurentei-reclamante învederează că instanța de fond nu a administrat în mod corect probele necesare soluționării pricinii și că martorii audiați în primă instanță au fost direct interesați de soluția ce s-a pronunțat în cauză.
Reprezentantul intimatei-pârâte solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii civile atacate, susținând concis concluziile cuprinse în întâmpinare.
După închiderea dezbaterilor se prezintă apărătoarea recurentei-reclamante care depune la dosar două chitanțe reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2235 din 12.11.2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei împotriva pârâtului Spitalul Județean
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că rin p. cererea înregistrată la data de 15 august 2007 contestatoarea a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a Deciziei nr. 472 din 24 iulie 2007 emisă de Spitalul Județean S, iar pe fondul cauzei să se constate că sancțiunea avertismentului stabilită prin această decizie este nelegală și să se dispună anularea acesteia, iar în subsidiar revocarea acesteia.
De asemenea, contestatoarea a solicitat instanței, să oblige intimatul Spitalul Județean S la plata de daune morale în cuantum de 10.000 lei și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației se arată că în decizia de sancționare a contestatoarei trebuie descrisă fapta ce constituie abatere disciplinară, Încălcându-se astfel o dispoziție imperativă a Codului Muncii.
De asemenea, în motivare se mai arată că contestatoarea nu se face vinovată de săvârșirea faptei care s-a reținut în sarcina sa, deoarece nu o cunoaște pe numita, care nu este pacienta sa și nici nu apare în registrele cu pacienții care au fost la consultații.
Referitor la solicitarea de acordare de daune morale, contestatoarea arată în motivarea contestației că intimatul i-a aplicat sancțiunea în mod abuziv, fără o riguroasă și veritabilă verificare a stării de fapt, cauzându-i astfel contestatoarei prejudicii morale, atât în plan psihic, cât și pe plan profesional.
Intimatul Spitalul Județean Saf ormulat întâmpinare prin care solicită instanței respingerea contestați ei formulată de către contestatoarea, cu motivarea că decizia prin care a fost sancționată contestatoarea cuprinde toate elementele prevăzute în mod imperativ de către Codul Muncii, iar în ceea ce privește fondul cauzei se arată că contestatoarea se face vinovată de faptele reținute în decizie în sarcina sa, necauzându-i-se contestatoarei nici un fel de daune morale.
Asupra cauzei de față, instanța a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr. 472 din 24 iulie 2007 contestatoarea a fost sancționată cu avertisment scris conform dispozițiilor prevăzute de art.264 alin. 1 lit. a din Codul Muncii.
Pentru a proceda astfel, managerul Spitalului Județean S - Zaa vut în vedere procesul-verbal nr. 9292 din 12 iulie 2007 al Consiliului din cadrul Spitalului Județean S - Z și raportul nr. 9778 din 23 iulie 2007 întocmit de către consilierul juridic.
Aceste acte care au stat la baza dispoziției de sancționare a contestatoarei au avut ca punct de plecare reclamația formulată de către, înregistrată sub nr. 6721 din 29 mai 2007, în baza căreia a fost convocat Consiliul, al Spitalului Județean S - Z la data de 12 iulie 2007.
în urma analizei sesizării și audierii contestatoarei și a numitei, Consiliul a ajuns la concluzia că reclamația este întemeiată, reținând în esență că numitei i-au fost aduse acuze și jigniri de către contestatoare, care a refuzat să-i elibereze pacientei scrisoarea medicală, pe care aceasta i-a solicitat-o, iar contestatoarea a susținut că are multe consultații și că nu își amintește nimic despre incidentul avut cu pacienta, precizând că a dat asistentelor parafa personală și rețete în alb din cauza volumului mare de lucru.
Potrivit art. 268 alin.2 lit. a și b din Codul muncii, în decizie se cuprind în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară și precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de către salariat
Instanța a reținut că dispoziția nr.472 din 24 iulie 2007 îndeplinește toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de către art. 268 alin.2 din Codul muncii, inclusiv lit. A și b, raportul consilierului juridic, anexă a deciziei, descriind în amănunt fapta săvârșită de către contestatoare, faptă care se încadrează în prevederile art. 47 lit. i și art. 50 din Regulamentul intern al Spitalului Județean
Referitor la fondul prezentei cauze, instanța a reținut că din materialul probator existent la dosarul cauzei, rezultă în mod elocvent că contestatoarea a săvârșit fapta pentru care a fost sancționată cu avertisment scris.
Astfel, din procesul-verbal întocmit de către Consiliul al Spitalului Județean S - Z, rezultă că contestatoarea a fost convocată în mod legal, pentru a participa la această ședință, de asemenea fiind convocată și pacienta. Contestatoarea a fost audiată la Consiliul, însă a negat acuzele care i s-au adus, cu toate că pacienta a declarat că a fost jignită și acuzată pe nedrept de către contestatoare, de la care nu dorea să obțină decât transcrierea unei scrisori medicale obținute de la Clinica Medicală II din municipiul C-
Din declarația martorei, rezultă că acesteia i-au fost aduse acuze și jigniri de către contestatoare, fiind acuzată că este "ceaușistă" și că "are un salariu de 3-4 ori mai mare decât contestatoarea", care a refuzat în mod categoric să-i transcrie scrisoarea medicală eliberată de către Clinica Medicală II din municipiul C-
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs prin care a solicitat în principal casarea sentinței și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii, iar în subsidiar trimiterea cauzei pre rejudecare primei instanțe în vederea administrării unor noi probe.
În motivarea recursului s-a invocat nelegalitatea deciziei de sancționare datorită nedescrierii faptei imputată reclamantei, neindicării prevederilor care au fost încălcate și nemenționării motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării prealabile disciplinare.
S-a invocat, de asemenea, netemeinicia hotărârii apreciindu-se că declarația testimonială a martorei este subiectivă, deoarece aceasta a fost persoana care a sesizat pârâta de pretinsa conduită a reclamantei.
În același sens, a fost administrată și o altă probă testimonială subiectivă, fiind audiat ca martor consilierul juridic care a întocmit raportul de cercetare. Se critică și obligarea pârâtei de a renunța la audierea ca martor a lui, neadministrarea probei testimoniale cu și care, în calitate de pacienți, au fost prezenți în cabinetul reclamantei, precum și omisiunea instanței de a analiza declarațiile celor două asistente medicale audiate ca martori.
În fine, s-a apreciat că, datorită consecințelor deciziei de sancționare asupra stării de sănătate a reclamantei și asupra reputației acesteia, se impunea admiterea cererii de acordare a daunelor morale.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
Astfel, în privința criticilor de nelegalitate a hotărârii atacate, instanța reține următoarele aspecte:
Dispoziția nr.472/24.07.2007 (6 fond) prin care reclamantei i s-a aplicat sancțiunea avertismentului scris se conformează exigențelor art.268 alin.2 Codul muncii, contrar susținerilor recurentei.
Astfel, în cuprinsul dispoziției se sancționează în mod expres că reclamanta a încălcat prevederile art.47 lit. i și art.50 din Regulamentul intern al Spitalului județean Z, conform Raportului nr.9778/23.07.2007.
Or, raportul menționat descrie starea de fapt care a fundamentat adoptarea dispoziției de sancționare a reclamantei, chiar dacă nu este menționat expres ca anexă a dispoziției, astfel încât Curtea constată că este respectată întrutotul intenția legiuitorului ca angajatului să i se asigure dreptul la apărare.
De altfel, aceeași dispoziție de sancționare se referă în mod expres la procesul verbal nr.9292/12.07.2007 al Consiliului al spitalului Județean S, act care menționează prezența reclamantei la dezbaterea sesizării formulate împotriva sa, precum și aducerea la cunoștința sa a cuprinsului acesteia.
Prin urmare, această critică de nelegalitate nu este considerată întemeiată de către instanța de recurs, după cum nici cea privind neindicarea dispoziției legale încălcate nu se dovedește a fi fondată.
În acest sens, Curtea constată că dispoziția de sancționare indică încălcarea art.47 lit. i și art.50 din Regulamentul intern al Spitalului Județean Prima dispoziție legală menționată, reglementează că una din principalele îndatoriri ale medicului este că în întreaga activitate desfășurată în cadrul spitalului, personalul medico-sanitar, are obligația de a folosi un limbaj politicos atât față de pacienți cât și față de vizitatori și de însoțitorii pacienților. Această dispoziție legală asigură o descriere suficientă a temeiului de drept al aplicării sancțiunii, fără a fi influențată de neindicarea expresă a motivului de abatere disciplinară din cele enumerate de art.50, având în vedere că acest aspect rezultă cu prisosință și din procesul verbal nr.9292/12.07.2007 și din raportul nr.9778/23.07.2007.
În fine, invocarea de către reclamantă a motivului de nulitate absolută prevăzut de art.268 alin.2 lit. c Codul muncii, nu are în vedere că, în cauză, nu s-a efectuat o cercetare disciplinară prealabilă în sensul art.267 Codul muncii, ci o cercetare întreprinsă de Consiliul conform art.5 din nr.1209/2006, nesupusă exigențelor Codului muncii.
Astfel conform dispozițiilor legale citate, "(1) Analizarea fiecărui caz se va consemna într-un proces-verbal care va cuprinde toate aspectele, atât cele sesizate, cât și măsurile propuse a fi luate de către managerul spitalului. (2) Procesul-verbal prevăzut la alin. (1) va fi întocmit numai după ce consiliul etic a efectuat o cercetare a cazului, cu ascultarea părților implicate, inclusiv, dacă este cazul, a unor terțe persoane care pot aduce lămuriri suplimentare asupra cazului. părților trebuie consemnată în scris și semnată de către acestea. (3) Procesul-verbal va fi înaintat managerului spitalelor publice, în vederea luării măsurilor ce se impun în conformitate cu legislația în vigoare."
Prin urmare, Curtea reține că pârâta nu avea obligația menționării motivelor pentru care a înlăturat apărările reclamantei.
În ceea ce privește criticile netemeiniciei hotărârii atacate, Curtea constată următoarele aspecte:
Deși reclamanta și-a manifestat opoziția față de valoarea probatorie declarației martorei, considerând-o subiectivă, nu are în vedere că această probă a fost administrată chiar la solicitarea sa, conform încheierii de ședință din 08.10.2007 (24 fond), dată la care cunoștea conținutul sesizării adresate de această martoră pârâtei, astfel încât în aceste condiții depoziția testimonială nu poate fi considerată în mod automat ca imparțială.
Tot astfel, Curtea constată că la data de 22.10.2007 (50 fond), pârâta a renunțat la audierea martorului, iar reclamanta nu numai că nu s-a opus, dar nu a uzat nici de prerogativa edictată de art.168 alin.3 pr.civ. de a-și însuși această probă.
În atare situație nu se confirmă susținerea recurentei referitoare la obligarea pârâtei de către prima instanță să renunțe la audierea acestui martor.
De asemenea, invocarea subiectivismului martorului, consilierul juridic care a întocmit raportul nu are în vedere pe de o parte că reclamanta nu s-a opus audierii acestuia (50 fond), iar pe de altă parte că neparticiparea martorului la incidentul care a stat la baza sancționării reclamantei nu îi conferă acesteia interes în formularea acestei apărări.
Este real, însă, că prima instanță a omis să stabilească valoarea probatorie a mărturiilor celor două asistente medicale, (40 fond) și (41 fond), care au declarat că în data de 25.05.2007 nu a avut loc nici o altercație și că nu a fost prezentă la cabinetul reclamantei în aceeași dată.
Cu toate acestea, instanța de recurs consideră că omisiunea menționată nu reprezintă un motiv de netemeinicie a hotărârii, având posibilitatea să examineze în ce măsură cele două declarații reflectă realitatea.
Din această perspectivă, Curtea reține că martora a relatat cu caracter general că în data de 25.05.2007 nu a avut loc nicio altercație la cabinetul reclamantei, ceea ce vine în contradictoriu cu concluzia concretă ce rezultă din ansamblul probelor administrate și reflectă gradul de subiectivism al martorei care este subordonată ierarhic reclamantei.
De asemenea, declarația martorei, aflată în aceeași poziție de subordonare ierarhic va fi înlăturată deoarece cuprinde afirmația că nu a fost prezentă la cabinetul reclamantei, fără ca martora să fi relatat că o cunoaște sau că a avut contact cu toți pacienții programați la acea dată, ceea ce ridică semne de întrebare asupra gradului de reflectare a realității.
Neadministrarea probei cu martorii și nu constituie în niciun caz un motiv de netemeinicie a hotărârii deoarece prima instanță a apreciat în mod just în raport de teza probatorie indicată, respectiv că în acea dată nu a avut loc niciun incident, așadar o împrejurare negativă cu caracter abstract, că nu impune admiterea cererii în probațiune.
În acest context, Curtea constată că împrejurarea pe care reclamanta pretinde că o cunosc acești martori (faptul negativ abstract) este lipsită în mod evident de puterea de a răsturna aspectele concrete relatate de martora.
Mai mult, reclamantei i s-au încuviințat cererile de audiere a 3 martori, astfel încât nu i s-a restrâns dreptul la apărare și nu s-a încălcat nici principiul egalității armelor.
În fine, faptele pe care reclamanta urmărește să le probeze prin depunerea Registrului de consultații pentru perioada 25.29 mai 2007 și prin comunicarea soluției dată în urma unei reclamații anterioare se referă la aspecte străine de obiectul litigiului, circumscris doar atitudinii necorespunzătoare a reclamantei față de pacientă, nefiind prin urmare pertinente.
Solicitarea reclamantei de acordare a daunelor morale are caracter accesoriu față de cererea de anulare a dispoziției de sancționare, din care se pretinde că derivă prejudiciul moral, astfel încât va urma soarta acesteia, ceea ce din perspectiva recursului, semnifică înlăturarea criticilor reclamantei.
Pentru considerentele expuse anterior Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta -A împotriva sentinței civile nr. 2235 din 12.11.2007 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - -
Red.//2 ex./12.02.2008
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Ioan Daniel Chiș Lucia
| ← Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... → |
|---|
