Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia 1117/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1117
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș
JUDECĂTORI: Jănică Gioacăș, Petrina Manuela Aștefănesei Sorina
: -
GREFIER:
****************************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN N împotriva sentinței civile nr.598 din 19.06. 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Constată instanța că recursul este declarat în termen, motivat, legal scutit de taxă de timbru și că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.598 din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, a fost respinsă excepția necompetenței materiale invocată de intimatul Inspectoratul Școlar Județean N ca nefondată, a fost admisă contestația formulată de contestatorul - împotriva deciziei nr. 4796 din 19.12.2008 emisă de intimatul Inspectoratul Școlar Județean N și în consecință: a fost anulată decizia nr. 4796 din 19 decembrie 2008 emisă de intimat și a fost menținut contestatorul ca titular pe catedra de Educație Fizică și Sport din cadrul Grupului Școlar " " P N, pentru toate nivelurile de învățământ, inclusiv nivelul de învățământ liceal.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- din 30 ianuarie 2009, contestatorul -, cu domiciliul în P N,-, - 21,. C,. 3,. 56, județul Naf ormulat contestație împotriva deciziei nr. 4796 din 19 decembrie 2008 emisă de intimatul Inspectoratul Școlar Județean, cu sediul în P N, str. -. - nr. 4, solicitând anularea actului decizional contestat și menținerea ca profesor titular în cadrul Grupului Școlar " " - P N, pentru toate nivelurile de învățământ, inclusiv nivelul de învățământ liceal.
In motivarea acțiunii, contestatorul arată că, este profesor titular pe catedra de Educație fizică și sport din cadrul Grupului Școlar " " - P N, unitate școlară înființată în anul 2002, prin comasarea Școlii Profesionale nr. 1 - P N, în cadrul căreia a fost titularizat în anul 1997, cu Grupul Școlar nr. 9 P N și că, prin decizia ce formează obiectul contestației dedusă judecății, în mod nelegal i-a fost modificat unilateral contractul individual de muncă, întrucât i-a fost limitată competența de predare la nivelul de învățământ, până la emiterea acesteia predând la toate nivelele de învățământ, inclusiv la cel liceal; că, motivul care a stat la baza emiterii deciziei contestate a constat în schimbarea denumirii unității școlare, schimbare intervenită în anul 2005 și nu în anul 2008 și care nu justifică modificarea încadrării cadrelor didactice în timpul anului școlar în curs; că, la data înființării Grupului Școlar " " nu erau în vigoare actele normative invocate de Către intimat în motivarea măsurii contestate; că, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. a și ale art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 invocate ca temei de drept în conținutul actului decizional contestat și care reglementează pretransferul cadrelor didactice; că, îndeplinește condițiile de studii prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 pentru ocuparea funcției de profesor în învățământul liceal și postliceal, fiind absolvent cu examen de licență al unei instituții de învățământ superior de lungă durată, prin decizia contestată fiindu-i îngrădit dreptul la muncă în mod nejustificat și nelegal, raportat la dispozițiile legale invocate și la pregătirea sa profesională, având în vedere că în anul 2008 obținut și gradul didactic I; că, în temeiul acelorași prevederi, respectiv nr. 2573/2007 și nr. 2572/2007, unor colegi transferați de la unități școlare cu nivel gimnazial le-au fost emise, în aceleași împrejurări, decizii prin care li s-a recunoscut dreptul de a preda la nivel de învățământ liceal și că, decizia dedusă judecății a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale în materie.
Prin precizări ulterioare, contestatorul a mai arătat că, intimatul, în motivarea măsurii dispuse, nu se poate prevala de alte prevederi legale decât cele invocate în conținutul deciziei, astfel după cum a procedat prin adresa nr. 270/29.01.2009, prin care, invocând dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. b din Legea nr. 128/1997, a respins contestația formulată pe cale administrativă în data de 14 ianuarie 2008 și că, nici acest text de lege nu este aplicabil în speța de față întrucât nu a intrat niciodată în restrângere de activitate; că, decizia contestată este lovită de nulitate întrucât dispune titularizarea sa pe un nivel de învățământ inexistent și că, la data înființării Grupului Școlar " " - P N și ulterior, conducerea unității a solicitat în mai multe rânduri schimbarea ordinelor de titularizare a cadrelor didactice, cerere soluționată abia odată cu emiterea deciziei contestate.
Contestatorul a mai susținut că, dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. "a" și "b" din Legea nr. 127/1997 creează o vădită situație de discriminare între cadrele didactice titularizate în diferite medii și nivele de învățământ, raportat și la dispozițiile art. 7 alin. 1 lit. e din același act normativ, prin aceasta fiind încălcat principiul nediscriminării în cadrul relațiilor de muncă, consacrat de art. 5 din Codul Muncii, art. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție și că, prin OUG nr. 40/22.04.2009 această situație a fost înlăturată, în prezent, cadrele didactice având dreptul de a se pretransfera și transfera între nivelurile de studiu.
În dovedirea susținerilor, contestatorul a depus la dosar copii de pe decizia contestată, decizia emisă de intimat sub nr. 263 din 12.09.1997, diploma de licență, adresele eliberate de Grupul Școlar " " - PNs ub nr. 3354 din 18.10.2002, nr. 283 din 15.01.2008 și nr. 1095 din 20.03.2003, adresele eliberate de intimat cu nr. 5448 din 02 aprilie 2007 și nr. 270 din 29.01.2009 și de pe carnetul de muncă, precum și OUG nr. 40/2009 ( 6-8, 13-31, 191 ).
Intimatul, Inspectoratul Școlar Județean N ( N), a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, arătând în esență că, decizia a cărei anulare se solicită este un act administrativ în înțelesul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care intră în competența de soluționare a Secției comerciale și de contencios administrativ a Tribunalului Neamț, nefiind emisă în conformitate cu dispozițiile codului muncii întrucât nu este angajatorul contestatorului.
Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că, decizia contestată a fost emisă cu respectarea prevederilor legale, urmarea modificării de structură și de denumire a unității școlare în care petentul își desfășoară activitatea și cu luarea în considerare a deciziei N nr. 263/1997, prin care acesta a fost titularizat pe catedra de Educație fizică și sport din cadrul Școlii Profesionale nr. 1 - P N, în temeiul căreia contestatorul nu putea funcționa decât pe un post de nivel profesional și nu liceal și că, în speță sunt aplicabile dispozițiile legale privind transferarea personalului didactic titular disponibilizat prin restrângere de activitate sau prin desființarea unor unități școlare, situație în care petentul nu își pierde titulatura, fiindu-i repartizate ore de predare la nivelul profesional sau gimnazial în aceeași unitate sau la altă școală.
In apărare, pârâtul a depus înscrisuri ( 192-197, 203-205). În dosar au fost depuse o serie de decizii privind cadrele didactice titulare ale Grupului Școlar " " PN( 46 -184).
Excepția invocată de pârâtul - Naf ost unită cu fondul cauzei.
Procedura de citare a părților procesuale a fost legal îndeplinită.
Față de excepția necompetenței materiale a instanței invocată de intimat, instanța constată că este nefondată, motivat de faptul că, cauza dedusă judecății constituie un conflict de drepturi, izvorât din raportul juridic de muncă existent între părțile litigante.
Astfel, potrivit prevederilor art. 58 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003 - 2004, nr. 5521/01 din 9 ianuarie 2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004, aplicabil în cauză, "în învățământul preuniversitar de stat, pentru personalul didactic de predare și instruire practică, contractele individuale de muncă se încheie între inspectoratul școlar, reprezentat de directorul unității de învățământ și salariat" în baza unei decizii de delegare de competențe, emisă de inspectorul școlar general, ștampila/sigiliul aplicat(ă) fiind al angajatorului (inspectoratului școlar). Calitatea de angajator al contestatorului revine intimatului și prin dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, modificată și completată.
Mai mult, decizia contestată a fost emisă de N în exercitarea atribuțiilor conferite de dispozițiile art. 17 alin. 7 și art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995, în ceea ce privește administrarea procesului educațional, respectiv, repartizarea cadrelor didactice, încheierea și modificarea contractelor de muncă ale acestora.
Drept urmare, excepția invocată de intimat urmează a fi respinsă ca nefondată, potrivit dispozitivului.
Pe fondul cauzei, analizând probatoriul administrat în dosar, instanța a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Începând cu data de 01 septembrie 1997, contestatorul a fost titularizat pe catedra de Educație fizică de la Școala Profesională nr. 1 - P N, în baza deciziei nr. 263/1997 emisă de intimat ( 7).
În anul 2002, Școala Profesională nr. 1 - PNs -a comasat cu Grupul Școlar nr. 9 - P N, unitatea școlară nou înființată schimbându-și denumirea în anul 2005, în Grup Școlar " " - PN.
Prin decizia nr. 4796 din 19 decembrie 2008, emisă de intimat, contestatorul a devenit titular pe catedra de Educație fizică și sport de la Grupul Școlar " " - P N, însă doar pentru nivelul de învățământ, începând cu data de 01 septembrie 2008.
Din conținutul deciziei se reține că, motivul de fapt care a determinat emiterea actului decizional contestat îl constituie schimbarea denumirii unității de învățământ nou creată în anul 2002, prin comasarea Școlii profesionale nr. 1 P N, cu Grupul Școlar nr. 9 - P N, devenită astfel, Grup Școlar " " - P
Temeiul de drept invocat de intimat în justificarea măsurii dispuse îl constituie art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995, rep. art. 7, art. 10 alin. 1 lit. "a", art. 11 alin. 5 și art. 43-45 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, modificată și completată, precum și prevederile art. 1 alin. 1 lit. c din Metodologia privind mișcarea personalului didactic din învățământul preuniversitar aprobat prin nr. 2573/2007, ale privind mișcarea cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, aprobat prin nr. 2572/2007 și ale nr. 5384/2005.
Față de situația reținută, instanța a constatat, că decizia contestată este nelegală fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în materie.
Astfel, s- apreciat că, actul decizional ce formează obiectul contestației de față este nelegal întrucât a fost emis în timpul anului școlar în curs, cu efect retroactiv, situație în care petentul este în imposibilitate de a-și completa catedra cu alte ore de predare corespunzătoare nivelul de învățământ astfel stabilit, respectiv nivelul, prin aceasta fiindu-i încălcat dreptul la muncă, în mod nelegal.
În acest context, instanța constatat că, susținerile intimatului potrivit cărora nu a putut reglementa în timp util situația contestatorului datorită conducerii unității școlare în cauză, care nu i - a întocmit acestuia dosar de restrângere activitate, nu sunt întemeiate, urmând a fi înlăturate întrucât, comasarea celor două școli s-a realizat prin decizia sa, obligația de a numi personalul didactic în cadrul noii unități școlare revenindu-i de la data înființării acesteia, respectiv din anul 2002. De asemenea, nici lipsa de timp și volumul mare de activitate nu justifică emiterea deciziei contestate după șase ani de la înființarea noii școli, la Ja anului școlar 2008 - 2009.
Mai mult, s- apreciat că, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. 1 lit."a" din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, prin care, la data emiterii deciziei contestate, era reglementată pretransferarea personalului didactic, întrucât contestatorul nu a formulat o cerere în acest sens.
De altfel, prin întâmpinarea formulată în dosar intimatul arată că, nu prevederile art. 10 alin. 1 lit. a din Legea nr. 128/1997 sunt aplicabile în situația contestatorului, ci dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. b din aceeași lege, prin care la acea dată era prevăzută transferarea personalului didactic titular disponibilizat prin restrângere de activitate sau prin desființarea unor unități școlare.
Însă, intimatul nu poate invoca alte temeiuri de drept decât cele avute în vedere la emiterea deciziei contestate și pe care s-a fondat măsura dispusă, motiv pentru care apărarea formulată urmează a fi înlăturată.
Chiar și în situația aplicării dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. b din Legea nr. 128/1997, se apreciază că intimatul nu a făcut dovada faptului că petentul a fost disponibilizat și s-a aflat în restrângere de activitate sau că la data comasării celor două unități școlare, Grupul Școlar nr. 9 PNc uprindea și ciclu de învățământ liceal, de zi.
Dimpotrivă, potrivit mențiunilor înregistrate în carnetul său de muncă, la poz. 38 - 53, începând cu data de 01 martie 2002, contestatorul a fost încadrat la Grupul Școlar nr. 9 ( urmare a comasării școlilor în cauză), iar de la 01 iunie 2006 figurează încadrat la Grupul Școlar " " PN( 26 - 28).
În atare situație, fiind titular al unității școlare nou înființate prin comasare, se apreciază că petentul are dreptul să predea la toate nivelele de învățământ pe care aceasta le cuprinde, cu atât mai mult cu cât nivelul nu este prevăzut de Legea nr. 128/1997 ca nivel de învățământ.
Drept urmare, măsura luată prin decizia contestată apare ca o modificare unilaterală a contractului de muncă al contestatorului, dispusă cu încălcarea prevederilor legale în materie.
Pe de altă parte, s- apreciat că prin dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 128/1997 s-a creat o situație de discriminare între cadrele didactice titularizate în diferite medii și nivele de învățământ.
Astfel, normele legale invocate stabilesc ordinea ocupării posturilor didactice din învățământul de stat după cum urmează, " a) pretransferarea personalului didactic, la cerere, în aceeași localitate sau în localitatea unde își are domiciliul, în limitele aceluiași regim de mediu, în unități de învățământ echivalente sau într-o treaptă inferioară de învățământ, respectând prevederileart. 7și aleart. 13alin. (5), care se aplică în mod corespunzător; dacă postul este solicitat de două sau mai multe persoane, se organizează concurs;
b) transferarea personalului didactic titular disponibilizat prin restrângere de activitate sau prin desființarea unor unități școlare; transferul se efectuează în unități școlare echivalente sau într-o treaptă inferioară de învățământ, în specialitate, în limitele aceluiași regim de mediu, rural sau, ori din mediul în mediul rural".
Față de motivele arătate, tribunalul a apreciat că, tratamentul discriminatoriu la care contestatorul a fost supus prin efectul dispozițiilor legale invocate nu a avut un scop legitim, justificat obiectiv, iar metoda lui de realizare nu a fost adecvată, aducând atingere principiului nondiscriminării în cadrul relațiilor de muncă, reglementat prin art. 5 din Codul Muncii și principiului egalității în fața legii care presupune, conform Deciziei nr. 135/05.11.1996 a Curții Constituționale "instituirea unui tratament egal pentru situațiile care în funcție de scopul urmărit nu sunt diferite".
Totodată, sa mai apreciat că, în cauză sunt incidente prevederile art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale referitoare la interzicerea discriminării, potrivit cărora "reprezintă o încălcare a acestor prevederi oricare diferențe de tratament săvârșite de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă", precum și prevederile art. 1 din protocolul nr. 12 la Convenție și jurisprudența CEDO. De asemenea, instanța de contencios constituțional, prin Decizia nr. 1/08.02.1994 a stabilit că există discriminare și atunci când un grup este mai bine tratat decât altul fără o justificare adecvată, deși li se recunoaște un statut egal.
Ori, potrivit art. 7 alin. 1 lit. c din Legea nr. 128/1997, pentru ocuparea funcției de profesor în învățământul liceal și postliceal este necesară doar îndeplinirea condiției privind "absolvirea cu examen de licență a unei instituții de învățământ superior de lungă durată sau echivalentă acesteia, în profilul postului, sau absolvirea cu diplomă a cursurilor postuniversitare cu durata de cel puțin un an și J, aprobate în acest scop de Ministerul Educației și Cercetării - studii aprofundate, studii academice postuniversitare, studii postuniversitare de specializare, în profilul postului, precum și îndeplinirea condiției cerute deart. 68din Legea învățământului nr. 84/1995", norma legală neimpunând o condiție suplimentară raportată la nivelul de studiu.
De altfel, această situație de discriminare a fost constatată și înlăturată prin efectul prevederilor OUG nr. 40/22.04.2009 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995 și a Legii nr. 128/1997 privind Statutul cadrului didactic.
doptarea nr.OUG 40/2009, prin caracterul său reparatoriu, a urmărit înlăturarea inechităților generate anterior, cadrelor didactice fiindu-le astfel recunoscut dreptul de a se pretransfera și transfera între nivelurile de studiu.
Astfel, prin pct. 5 din ordonanța invocată s-a stabilit că "pretransferarea la cerere și transferarea personalului didactic disponibilizat prin restrângere de activitate sau prin desființarea unor unități școlare se realizează și între nivelurile de învățământ, cu condiția suplimentară a parcurgerii unui program de perfecționare/formare continuă în ultimii 5 ani;".
Ori, dacă dispozițiile legale menționate nu ar fi fost într-adevăr discriminatorii, legiuitorul nu le-ar fi modificat prin acest act normativ.
În consecință, pentru că este emisă în temeiul unor norme legale discriminatorii, se impune ca măsura dispusă prin decizia contestată să fie anulată.
Față de considerentele ce preced, în temeiul textelor de lege invocate, instanța a constatat că cererea formulată este întemeiată și a admis-o, ca atare, potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimata Inspectoratul Școlar județean N, pentru următoarele considerente:
- în mod greșit s-a respins excepția de necompetență materială a secției civile a Tribunalului Neamț întrucât decizia contestată este un act administrativ în interesul art.2 lit. c din Legea nr.554 /2004 a contenciosului administrativ;
- instanța a aplicat greșit legea și anume art.10 alin.1 lit.b din Legea nr.128/1997 care reglementează situația restructurării rețelei școlare.
Recursul este nefondat.
Recurenta a modificat raporturile juridice dintre părți prin emiterea deciziei contestate. De altfel, dacă recurenta nu ar fi avut atribuții legate de repartizarea cadrelor didactice, încheierea și modificare contractelor de muncă ale acestora ( art.17 alin.7 și art.142 din Legea învățământului nr.84/1995, nu ar fi putut să emită o decizie de modificare a locului muncii unui angajat pe motive de restructurare rețelei școlare.
Și dispozițiile art.58 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003 -2004, nr.5521/01 din 9.01.2004 îi conferă recurentului atribuții legate de încheierea contractelor de muncă pentru personal didactic.-
În atare situație, excepția de necompetență materială se găsește a fi nefondată, litigiu supus judecății fiind unul reglementat de legislația muncii.
Pe fondul litigiului, criticile recurentului nu se susțin.
În mod corect, prima instanță a apreciat că recurenta a luat o măsură care vizează statutul profesional al intimatului fără temei legal în lipsa un ei cereri de pretransferare a salariatului sau a dovezilor că acesta a fost disponibilizat ca urmare a restrângerii de activitate la data comasării celor două unități școlare.
Măsura de comasare s-a dispus în urmă cu 6 ani, tot de către recurent și este greu de crezut că acesta nu și-a îndeplinit atribuțiile conferite de lege la acea dată numai din lipsă de timp, cum a susținut.-
Așa fiind și văzând și celelalte considerentele hotărârii primei instanțe, Curtea reține că recursul este nefundat și în baza art.312 Cod procedură civilă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul promovat de INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN N împotriva sentinței civile nr.598 din 19.06. 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
Red.sent.,
Red.dec.JG/2 noiembrie 2009
Tehn.red.EG/4 noiembrie 2009.
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Petrina Manuela Aștefănesei Sorina
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 5120/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 216/2008. Curtea... → |
|---|
