Contestație decizie de sancționare. Decizia 243/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 243/2009
Ședința publică de la 02 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu Ana Doriani președintele Curții de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta ȘI ROMANE D-SECȚIA împotriva sentinței civile nr. 1296/LM/05.09.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 23.02.2009 care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea în conflict de muncă înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr- reclamanta a chemat în judecată pârâtul ȘI ROMANE D, solicitând: anularea avertismentului nr. 1624/16.04.2008 emis de conducerea pârâtului; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale reclamanta arată că la emiterea acestei sancțiunii nu s-a ținut seama de prevederile art.266 Codul Muncii; de retragerea sa din colectivul de cercetare conform autorizației de supraveghere arheologică nr.80/2008 emisă de Ministerul Culturii și cultelor, de motivele sale exprimate în scris; de implicarea sa în proiectul " fibră optică - D-L-JD" ca responsabil de proiect, conform autorizației de supraveghere arheologică nr.110/2008, înregistrată la pârâtă sub nr. 1581/15.04.2008, deci la o dată anterioară emiterii avertismentului.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul ȘI ROMANE D se solicită respingerea acțiunii ca nefondate, arătând că avertismentul scris nr. 1624/16.04.2008 a fost dat în conformitate cu prevederile art.268 Codul Muncii și cuprinde toate elementele cerute de lege; reclamanta neavând nici un motiv obiectiv pe care să-l poată justifica atunci când a refuzat în scris realizarea sarcinii de serviciu.
Prin sentința civilă nr. 1296/LM/05.09.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara sub dosar nr- s-a admis acțiunea în conflict de muncă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul ȘI ROMANE D și în consecință:
S-a anulat Avertismentului scris nr. 1624/16.04.2008 emis de conducerea pârâtei;
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 600 lei reprezentând plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî, astfel, tribunalul a reținut, în esență, cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente că reclamanta nu a refuzat îndeplinirea sarcinii de serviciu, ci aduce la cunoștința conducerii faptul că nu este posibil să se deplaseze în perioada 14.04-25.04.2008, la supravegherea arheologică menționată, deoarece această sarcină se suprapunea cu altele și nici nu era responsabilă de proiect; de altfel, la data trasării sarcinii de serviciu reclamanta aduce la cunoștința pârâtei faptul că se retrage din colectivul de cercetare arheologică, iar la data emiterii sancțiunii această cerere nu era soluționată.
Ca atare, reține, prima instanță că la stabilirea sancțiunii pârâtul nu a ținut cont de prev. art.266 Codul Muncii, de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, respectiv retragerea reclamantei din colectivul de cercetare și implicarea sa în alte proiecte, comportamentul său general la serviciu și faptul că nu a mai fost sancționată.
În baza, art.274 Cod procedură civilă a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat, recurs în termenul legal prev. de art. 80 din legea nr. 168/1999, pârâtul ȘI ROMANE solicitând casarea hotărârii atacate și în rejudecare respingerea acțiunii formulate de reclamanta; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul susține că soluția primei instanțe este greșită, deoarece sancțiunea aplicată intimatei este legală și temeinică, aceasta neavând nici un motiv obiectiv pe care să-l poată justifica atunci când a refuzat în scris realizarea sarcinilor de serviciu; prin comportamentul său a ignorat și încălcat prevederile și încheiat la nivelul muzeului.
În drept sunt invocate prevederile art.299-316 Cod procedură civilă, I și M încheiat la nivelul unității, Ordinul Ministrului Culturii privind instituirea Regulamentului de organizare a săpăturilor arheologice din România nr. 2701/30.06.2000 și art. 263-268 Codul Muncii.
Intimata nu a depus întâmpinare în această fază procesuală.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă reține următoarele:
Recursul este fondat.
Articolul 263 Codul Muncii, reglementând definiția legală dată abaterii disciplinare prevede că:" (1) Angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constata ca aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
(2) Abaterea disciplinară este o fapta în legătura cu munca și care consta într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici."
În speță, prin Avertismentul scris înregistrat sub nr. 1624/16.04.2008 recurentul a dispus, în temeiul art.267 alin.1 Codul Muncii sancționarea intimatei, angajată arheolog, pentru neîndeplinirea sarcinii de serviciu solicitată prin adresa nr. 1518/11.04.2008; încălcarea disciplinei muncii prin nerespectarea ordinelor și dispozițiilor legale ale conducătorilor, reținând în fapt, că a refuzat să se deplaseze pe teren" pentru efectuarea supravegherii arheologice a terenului afectat de proiectul" Alimentare cu apă a satelor, de, C, care constituie obiectul Contractului de prestării servicii nr. 745/28.02.2008".
În drept se reținere nesocotirea de către salariata în cauză a prevederilor art.14 și 16 din I, art.71 din M și cap.VI, art.20 din Regulamentul de organizare și Funcționare al Muzeului și Romane.
Această faptă a fost dovedită în cauză cu adresa nr. 1518/11.04.2008 prin care a fost trasată sarcina de serviciu, autorizația de supraveghere nr.80/2008 înregistrată sub nr. 1432/07.04.2008.
Apărarea reclamatei împărtășită greșit de instanța de fond s-a bazat pe două aspecte mai relevante, respectiv faptul că mai avea de îndeplinit și alte sarcini de serviciu și faptul că a formulat o cerere de retrage din colectivul de cercetare.
În ce privește primul aspect- al implicării intimatei în alte proiecte- este de reținut că în adresa nr. 1518/11.04.2008 se menționează de către arheologul în cauză că nu este posibil să se deplaseze la această supraveghere fără responsabilul de serviciu și până nu finalizează raportul de supraveghere reparație racorduri ST și raportul de săpătură preventivă introducere ACN. De asemenea se menționează că în perioada 17.-19.04.2008 se deplasează la T la sesiunea de comunicări la care s-a înscris și că are de finalizat inventarul de la.
Or, este de menționat că perioada efectuării și finalizării acestor proiecte nu se suprapune, peste perioada14.04-25.04.2008prevăzută în adresa nr. 1518/11.04.2008 emisă de angajator și care a stat la baza stabilirii abaterii disciplinare în cauză (3).
Astfel, autorizația de supraveghere arheologică nr. 73/2008 prin care intimata este desemnată responsabil științific de șantier pentru efectuarea supravegherii arheologice a sitului vizează perioada:trim.I, anul 2008(10), autorizația de supraveghere arheologică nr. 1581/15.04.2008 prin care intimata este desemnată responsabil științific de șantier pentru efectuarea supravegherii arheologice a sitului D- de vizează perioadaaprilie-iunie 2008(13), iar Decizia nr. 23/2008 prin care este desemnată să verifice posibilitatea unor piese neinventariate care au caracteristici asemănătoare altor piese lipsă din inventarul secției de Arheologie vizează perioada17 martie 2008-11.04.2008.(24).
În ce privește al doilea aspect-al formulării cererii de retragere din colectivul de cercetare aprobat prin Autorizația de supraveghere arheologică nr.80/2008- este de menționat că înregistrarea cererii de retragere nu o exonerează pe intimată de răspunderea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu stabilite, până la soluționarea acestei cereri după procedura specială prev. în Cap.VI, pct.6 din Ordinul Ministrului Culturii privind instituirea Regulamentului de organizare a săpăturilor arheologice din România nr. 2071/30.06.2000.
Potrivit acestui ordin "un arheolog care renunță explicit la săpătura arheologică poate fi înlocuit numai de către Comisia națională de Arheologie, în acord cu instituția organizatoare a săpăturii". În speță, nu a existat un atare acord al instituției organizatoare, cererea fiind înregistrată de intimată la Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și patrimoniu Cultural național H sub nr. 681/11.04.2008 și înaintată de această instituție Ministerului Culturii și Cultelor- Direcția Generală Patrimoniu Cultural Național sub nr. 682/11.04.2008. Deci la data aplicării sancțiunii-16.04.2008 intimata făcea parte din colectivul de arheologi desemnat prin Autorizația de supraveghere arheologică nr.80/2008 și, ca atare, avea obligația îndeplinirii atribuțiilor ce îi reveneau în calitate de membru al acestui colectiv, neavând nici o relevanță că nu era persoana desemnată ca responsabilă de proiect, ci era doar membru al colectivului.
În acest context probatoriu, nu se poate vorbi de o justificare obiectivă a refuzului intimatei de a-și îndeplinii atribuțiile de serviciu, stabilite de angajator prin adresa nr.1518/11.04.2008. Această sarcină de serviciu se circumscrie responsabilităților ce îi revenea intimatei în calitatea sa membru al colectivul de arheologi desemnat prin Autorizația de supraveghere arheologică nr.80/2008.
De asemenea, în mod greșit prima instanță, a reținut nesocotirea de către angajator a prev. de art. 266 Codul Muncii, deoarece tocmai având în vedere aceste criterii, în cauză, recurentul pârât s-a orientat în individualizarea sancțiunii spre sancțiunea cea mai ușoară.
Pentru considerentele expuse, curtea, constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, astfel încât în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 304 punct 9 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1999 va admite, ca fondat, recursul cu care a fost investită de către pârât, va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Muzeul și Romane împotriva sentinței civile nr. 1296/LM din 5.09.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Modifică sentința atacată în sensul respingerii acțiunii în conflict de drepturi formulată de reclamanta împotriva pârâtului Muzeul și Romane
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 02 Martie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red,
Tehnored. / 03 Martie 2009
Jud. fond.;
Președinte:Adriana Petrașcu Ana DorianiJudecători:Adriana Petrașcu Ana Doriani, Manuela Stoica
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1152/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 2939/2009. Curtea... → |
|---|
