Contestație decizie de sancționare. Decizia 2939/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1107/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Nr. 2939R
Ședința publică de la 04 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta - ASIGURĂRI TRANSILVANIA împotriva sentinței civile nr.7268 din data de 24.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect "contestație decizie de sancționare".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 04.05.2009, ora 8, de către intimat, o cerere de amânare în vederea angajării unui avocat. De asemenea, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, cu privire la cererea de amânare în vederea angajării unui avocat formulată de intimatul, o respinge ca neîntemeiată, întrucât acesta a fost citat în data de 05.03.2009 si a avut la dispozitie o lună de zile pentru pregătirea apărării, fiind respectate dispozițiile art.114 ind.1 alin.3 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 22.09.2008 pe rolul Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, contestatorul a solicitat anularea deciziei nr.36210/11.08.2008 emisă de intimata - Asigurări SA.
Prin sentința civilă nr.7268/24.11.2008, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis contestația formulată de contestatorul, in contradictoriu cu intimata - Asigurări SA; a constatat nulitatea deciziei nr. 36210/11.08.2008 emisă de intimată; s-a luat act ca nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr.36210/11.08.2008, contestatorul a fost sancționat cu avertisment, reținându-se că abaterea disciplinară săvârșită constă în faptul că a tergiversat soluționarea dosarului de daună /1847.
Articolul 263 alin.1 din codul muncii instituie dreptul angajatorului de a aplica sancțiuni disciplinare salariaților săi în cazul în care aceștia au săvârșit abateri disciplinare. Decizia de sancționare trebuie să fie întocmită cu respectarea dispozițiilor art. 263 - 268 codul muncii.
Instanța de fond,verificând conținutul deciziei de concediere a constatat că aceasta nu cuprinde mențiunile obligatorii reglementate de art.268 alin.2 din codul muncii. Contestatorul a invocat că nu sunt precizate prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat.
Potrivit art.268 alin.2 lit. a și b din codul muncii, decizia de sancționare trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat.
Instanța de fond a constatat că nu se menționează în decizia de sancționare elemente suficiente pentru identificarea faptei considerată abatere disciplinară, respectiv în ce a constat tergiversarea soluționării dosarului de daună, și anume data când i s-a predat acestuia spre soluționare dosarul, data până la care trebuia să-l soluționeze, dacă dosarul a fost soluționat de salariat până la data sancționării, aceste elemente fiind importante pentru stabilirea gradului de vinovăție a reclamantului.
De asemenea, actul emis de angajator nu cuprinde mențiuni referitoare la prevederile interne sau contractuale care au fost încălcate de salariatul sancționat.
Întrucât actul de aplicare a sancțiunii disciplinare nu cuprinde mențiunile obligatorii stabilite de lege, acesta este lovit de nulitate.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat, recurenta - Asigurări Transilvania SA, întemeiat în drept pe disp. art.304, 3041, 312 Cod procedură civilă, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Conform art.263 al.2 din codul muncii, abaterea disciplinara este "o fapta in legătura cu munca si care consta intr-o acțiune sau inacțiune săvârșita cu vinovăție de către salariat, prin care cesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici".
La art.268 al.2 din codul muncii, se prevede ca sub sancțiunea nulității absolute, in decizie se cuprind obligatoriu: "precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat".
Prin coroborarea celor doua prevederi legale se poate observa ca daca se incalca o prevedere legala (sau o dispoziție a șefului ierarhic, sau o dispoziție a contractului individual de muncă) si prevederea incalcata nu este precizata in decizie, sancțiunea nulității absolute nu operează; " non distinguit, nec nos distinguere debemus" (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distingă); instanța a extins prevederea legala limitativa la toate situațiile care ar fi putut sa apară.
În speța nu a fost vorba despre o incalcare a unei prevederi din statutul de personal/regulament intern/CCM, ci despre o incalcare a unei prevederi legale; neprecizarea acesteia in decizie nu este sancționată cu nulitatea absoluta, intrucat legea este publica iar cunoașterea ei se prezuma.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este fondat, urmand a fi admis, pentru urmatoarele considerente:
Prima instanta a facut o gresita aplicare a dispozitiilor legale aplicabile in speta, motiv de modificare a hotararii prevazut de art. 304 pct. 9 proc.civ.
Dispozitia legala interpretata in mod gresit de catre instanta de fond este cea cuprinsa in art. 268 alin. 2 din codul muncii, mai sus citata. In mod corect arata recurenta ca dispozitia incalcata de catre intimatul contestator, pentru care s-a dispus aplicarea sanctiunii disciplinare, este cuprinsa intr-un act normativ, astfel ca nementionarea acesteia in decizia de sanctionare nu atrage nulitatea absoluta a deciziei. Numai daca prevederea incalcata ar fi fost cuprinsa in statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca, atunci ar fi fost incidente dispozitiile art. 268 alin. 2 lit. b din codul muncii, privind nulitatea deciziei.
Curtea retine ca decizia atacata indeplineste si celelalte conditii de forma prevazute de art. 263-268 codul muncii sub sanctiunea nulitatii si ca, prin urmare, este legala.
Sub aspectul temeiniciei deciziei de sanctionare, se constata ca in cuprinsul cererii de chemare in judecata contestatorul a invocat ca nu a tergiversat solutionarea dosarului de dauna 1/1847, ci acesta i-a fost predat spre rezolvare la data de 20.03.2008, iar referatul cu verificari a fost predat la data de 19.06.2008, in interiorul termenului de 3 luni prevazut de Ordinele nr. 11/2007 si nr. 8/2008 pentru punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
Curtea nu va retine aceste sustineri, intrucat termenul de 3 luni prevazut de art. 36 alin. 2 din Ordinul nr. 11/2007 pentru punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule trebuie sa acopere intreaga investigatie care se realizeaza de catre asiguratorul RCA, nu doar pe cea efectuata de catre serviciul antifrauda, din care face parte intimatul contestator.
Or, din inscrisurile aflate la dosar rezulta ca evenimentul asigurat s-a produs la data de 06.10.2007 (fila 33), iar contestatorul a predat referatul sau la data de 19.06.2008.Cunoscand prevederile legale, contestatorul ar fi trebuit sa depuna diligente pentru finalizarea cercetarilor intr-un timp mult mai scurt, stiind ca, in caz de tergiversare, se va angaja raspunderea societatii angajatoare.
Din cuprinsul referatului cu privire la verificarile efectuate in dosarul de dauna respectiv, predat la 19.06.2008, aflat la dosarul de fond la fila 33, rezulta ca activitatile de investigare desfasurate nu au necesitat un timp foarte indelungat, putand fi efectuate in cadrul a doua deplasari la locul accidentului. Astfel, se arata ca intimatul contestator a facut fotografii, cateva experimente cu frana de mana, a avut discutii cu cei doi conducatori auto, iar apoi s-a deplasat inca o data, insotit de un expert. Prin urmare, activitatile desfasurate nu justifica retinerea dosarului de dauna timp de 3 luni, in conditiile in care contestatorul cunostea faptul ca evenimentul asigurat se produsese inca din data de 06.10.2007.
In consecinta, retinem ca din probele administrate în cauză și avute in vedere la emiterea deciziei de sancționare disciplinară s-a făcut dovada săvârșirii de către contestator a abaterii disciplinare, constand in tergiversarea soluionarii unui dosar de dauna, prevăzuta de art. 36 alin. 2 din Ordinul nr. 11/2007 pentru punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule
În privința individualizarii sancțiunii aplicate față de criteriile menționate de art 266 din codul muncii, Curtea constată că aceasta a fost corect individualizată, făcându-se o corelare justă a sancțiunii aplicate cu gravitatea faptei.
Curtea constată totodată și respectarea prevederilor art 267 din codul muncii referitoare la efectuarea cercetării disciplinare prealabile, salariatul fiind convocat in scris in vederea ascultării sale anterior aplicării sancțiunii.
de toate aceste considerente, retinand ca decizia de sanctionare este legala si temeinica, se va dispune admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei recurate, in sensul respingerii contestatiei ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-intimată - ASIGURĂRI TRANSILVANIA SA împotriva sentinței civile nr.7268/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-contestator.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Respinge contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata - Asigurări SA, ca neîntemeiată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
22.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Călin Dragoș Alin
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 243/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 4995/2009. Curtea... → |
|---|
