Contestație decizie de sancționare. Decizia 2614/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2614/R/2009
Ședința publică din 20 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
-- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare cererea de revizuire formulată de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1286 din 21 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-, privind și pe intimata CAMERA DE COMERȚ ȘI INDUSTRIE, având ca obiect litigiu de muncă - contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se prezintă reclamantul revizuient personal, lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea de revizuire este scutită de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, Curtea constată că prin registratura instanței, la data de 15 octombrie 2009, intimata Camera de Comerț și Industrie a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de revizuire, în principal ca tardivă raportat la prevederile art. 324.pr.civ. iar în subsidiar ca total nelegală, și comunică reclamantului revizuient un exemplar din această întâmpinare.
Curtea constată că, prin registratura instanței, la data de 23 octombrie 2009, reclamantul revizuient a depus la dosar o cerere, prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol și judecarea cauzei în lipsă.
Reclamantul revizuient arată că nu are de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
În temeiul art. 322 alin.1 pr.civ. Curtea din oficiu invocă excepția inadmisibilității prezentei cereri de revizuire, având în vedere că potrivit textului legal anterior menționat, revizuirea poate fi formulată doar împotriva unor hotărâri prin care se evocă fondul cauzei, iar în speță revizuirea a fost declarată împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă contestația în anulare specială privind decizia civilă nr. 209/R/2009 a Curții de Apel Cluj, în consecință nefiind vorba de o hotărâre prin care se evocă fondul cauzei, cererea de revizuire apare ca fiind inadmisibilă și pune în discuția reclamantului revizuient această excepție.
Reclamantul revizuient solicită respingerea excepției invocată din oficiu de către instanță, ca fiind nefondată și arată că din soluția dată în contestația în anulare, rezultă că se evocă fondul cauzei. Solicită admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată în scris, pentru motivele arătate pe larg în cererea de revizuire.
În temeiul art. 324 alin 1 pct. 1.pr.civ. pune în discuție excepția tardivității cererii de revizuire invocată prin întâmpinarea depusă de către intimată, având în vedere că termenul de revizuire în cauză curge de la data la care hotărârea prin care a fost evocat fondul cauzei a rămas irevocabilă, iar în speță hotărârea prin care a fost evocat fondul cauzei a rămas irevocabilă la data de 21 mai 2009, iar cererea de revizuire a fost formulată la data de 16 iulie 2009, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege.
Reclamantul revizuient solicită respingerea excepției tardivității cererii de revizuire, arătând că niciuna dintre prezumții nu este întemeiată în drept, ci doar s-au spus.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția inadmisibilității cererii de revizuire.
CURTEA
Prin decizia civilă nr.1286/R din 21 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, s-a respins ca nefondată contestația în anulare declarată de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 209 din 3 februarie 2009 Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr-.
Pentru a hotărî astfel Curtea a reținut că rin p. contestația în anulare înregistrată la 24.03.2009, contestatorul a solicitat anularea deciziei civile nr. 209/03.02.2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-, admiterea recursului și casarea hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii petitului 3 și a obligării exprese a pârâtei prin hotărâre să emită o nouă decizie pentru plata sporului de salariu calculat pe anul 2007, în sumă brută de 5340 lei = 3784,8 lei net.
Potrivit dispozițiilor art. 318 alin. 1. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Prin decizia civilă nr. 209/R/03.02.2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr-, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2118 din 10.11.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care a menținut-
Analizând motivele de recurs, Curtea a arătat că, deși s-a reținut de instanța de fond faptul că reținerea din salariu de către pârâtă a fost făcută cu încălcarea art. 164 Codul muncii, nu a obligat-o pe acesta să o și anuleze prin decizie internă, Curtea a constatat că acest motiv nu poate fi reținut ca unul de neegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate.
Astfel, sancțiunea firească a faptului că reținerea din salariu a fost ilegală este obligarea pârâtei la restituirea sumei reținute pe nedrept, cu obligarea sa eventuală la plata unor daune moratorii, în măsura în care acestea au fost dovedite. În mod corect, însă instanța de fond a reținut că pârâta a achitat de buna voie aceste sume, anterior introducerii contestației, fapt dovedit cu înscrisurile depuse la dosar, și anume, copia statelor de plata, adresa nr. 4590/19.09.2008 și situația analitică a tichetelor de masă aferente lunii iunie, după recuperarea de către acestea a orelor absentate.
În această situație, dispunerea anulării reținerilor ar apărea ca superfluă și lipsită de finalitate, atâta vreme cât, prin restituirea de bună voie a sumei pretinse nu se mai impune nici aplicarea vreunei alte sancțiuni.
Nu se poate reține că recurentul ar fi lipsit doar două ore, aceasta afirmație fiind lipsită de orice suport probator, la fel ca și cea privind efectuarea orelor suplimentare în alt scop decât cel al recuperării zilei în care a lipsit.
În ceea ce privește petitul numărul doi, s-a reținut că, critica recurentului, potrivit cărora instanța ar fi trebuit să oblige pârâta să emită decizie de anulare a deciziei de sancționare, este de asemenea nefondată, în condițiile în care dispoziția a fost anulată direct de către instanța de judecată, de la data sentinței aceasta ne mai producând nici un efect juridic.
Referitor la petitul numărul trei, cel privind acordarea sporului de 20%, nu au fost reținute susținerile recurentului, potrivit cărora acestea sunt justificate prin raportare la prevederile actului adițional la contractul de muncă din 17.07.2003.
Acest act adițional a fost modificat prin actul adițional nr. 2192/2004, unde se arată că se completează art. 10 din CCM cu un nou aliniat, care modifică tocmai modul de calcul pretins de recurent, și anume, că acordarea salariilor lunare se va face în procentul corespunzător realizării veniturilor lunare, așa cum acestea au fost determinate prin bugetul de venituri aferent anului 2004. Or, așa cum rezultă din procesul verbal al Consiliului Director, bugetul pe 2004 nu a fost stabilit pe angajat, ci pe compartimente. Atâta vreme cât textul invocat nu obligă pârâta la stabilirea unui buget pe salariat, aceasta este liberă să îl stabilească cum consideră de cuviință, nefiind vorba așadar de invocarea propriei sale culpe în neîndeplinirea unei obligații.
În final, cu privire la acordarea daunelor moratorii, Curtea a reținut că, deși ele au fost denumite așa, și nu daune morale, în justificarea pretențiilor, recurentul face referire la stresul determinat de hărțuirea sa psihică și profesională, ceea ce se traduce din punct de vedere juridic tot într-un prejudiciu moral, ce justifică acordarea de daune morale, și nu moratorii, cum susține recurentul. Acest prejudiciu moral nu a fost însă dovedit de reclamant, fapt reținut în mod corect de instanța de fond.
Pentru admisibilitatea contestației în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. 1. proc. civ. se impune a se constata omisiunea instanței de recurs de a cerceta vreunui dintre motivele de nelegalitate a hotărârii cu care a fost învestită prin cererea de recurs. Această condiție nu este prezentă în situația în care instanța nu a răspuns tuturor argumentelor aduse de parte în susținerea motivelor de recurs.
S-a reținut că recurentul, în motivarea recursului, a adus argumente care exced criticilor de nelegalitate și netemeinicie a sentinței civile nr. 2118/10.11.2008 a Tribunalului Cluj, iar faptul că instanța de recurs nu a răspuns acestora, nu atrage incidența dispozițiilor art. 318. proc. civ. câtă vreme motivele de recurs au fost analizate.
Împotriva deciziei Curții de Apel, reclamantul a formulat cerere de revizuire, arătând că instanța de apel, deși a invocat fondul nu s-a pronunțat asupra celor două lucruri respectiv, la recurs s-a omis a se cerceta motivarea și interpretarea greșită a actului de justiție cerut, soluțiile din fond și recurs nu au temei legal și legea a fost greșit aplicată.
A solicitat instanței de apel să constate că la fond și recurs respingerea cererii de a sancționa contravenția s-a făcut fără susținere în drept și cu omiterea motivării, însă instanța de apel a evitat și ea să se pronunțe asupra motivării. A mai solicitat instanței să constate că înscrisurile pârâtei nu pot fi admise ca dovezi legale conforme cu art.1190 civ. în cazul unei plăți cu titlu de restituire, dovada legală poate fi doar dispoziția de plată semnată.
În contestarea soluției la petitul 2 cerut instanței de apel să constate că instanța de recurs respingând petitul a făcut o eroare de logică motivând că dispune anularea deciziei de sancționare.
Solicită instanței să se pronunțe clar asupra susținerilor în drept ale petitelor și ale contestării soluțiilor de respingere cui prevederile art.1190, 1191, 1201 și 1203.civ. ale art.31 din Legea 130/1996 și ale art.267 din Legea nr. 53/2003, prevederi care clarifică indubitabil netemeinicia și nelegalitatea dovezilor pârâtei admise în motivarea respingerii petitelor și netemeinicia și nelegalitatea motivării soluțiilor celor 3 instanțe anterioare.
Pârâta Camera de Comerț și Industrie C, prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii de revizuire.
Analizând decizia atacată, prin prisma motivelor de revizuire invocate, instanța reține că cererea este inadmisibilă.
Potrivit art. 322 Cod procedură civilă "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:.". Din formularea textului legal, rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate este limitativă iar nu exemplificativă.
Prin urmare nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătorești expres și limitativ de art. 322 Cod procedură civilă, deoarece în alt fel s-ar ajunge să se încalce principiul legalității căii de atac, în sensul că orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile prevăzute de aceasta.
Cum în speță hotărârea atacată este dată în cadrul unei contestații în anulare, deci nu este în nici un caz o hotărâre care să evoce fondul, chiar dacă hotărâre atacată cu contestația în anulare este una pronunțată în recurs, reiese că o astfel de hotărâre pronunțată în cadrul unei contestații în anulare nu este supusă căii de atac a revizuirii.
Curtea, în temeiul art. 324 alin 1 pct. 1.pr.civ. a mai pus în discuție excepția tardivității cererii de revizuire invocată prin întâmpinarea depusă de către intimată, având în vedere că termenul de revizuire în cauză curge de la data la care hotărârea prin care a fost evocat fondul cauzei a rămas irevocabilă, iar în speță hotărârea prin care a fost evocat fondul cauzei a rămas irevocabilă la data de 21 mai 2009, iar cererea de revizuire a fost formulată la data de 16 iulie 2009, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege, dar, față de admiterea excepției inadmisibilității cercetarea excepției tardivității este inutilă.
În temeiul prevederilor art. 323 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuientul și în contradictoriu cu intimata CAMERA DE COMERȚ ȘI INDUSTRIE împotriva deciziei civile nr. 1286/R din 21.05.2009 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul și în contradictoriu cu intimata CAMERA DE COMERȚ ȘI INDUSTRIE împotriva deciziei civile nr. 1286/R din 21.05.2009 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
- - - --- - -- -
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 4 ex. la data de 30.11.2009
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 771/2010. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 411/2009. Curtea... → |
|---|
