Contestație decizie de sancționare. Decizia 771/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.4883/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.771/
Ședința publică de la 10 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Rotaru
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentaCompania Națională "Poșta Română"SA - Direcția Regională de Poștă Bîmpotriva sentinței civile nr.2832 din data de 03.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.1059/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimata,având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de sancționare".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 03 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10 februarie 2010, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2832/3.04.2009 Tribunalul București -Secția a-VIII-A Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Direcția Regională de Poștă B; a dispus anularea deciziei de sancționare disciplinară nr. din 4.12.2008 prin care contestatoarea a fost sancționată cu "avertisment" scris.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta este salariata Direcției Regionale de Poștă B în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.- din 16.07.1989, în funcția de oficiant.
La data de 4.12.2008 intimata emite decizia nr. prin care dispune sancționarea disciplinară a reclamantei cu sancțiunea avertismentului scris.
Analizând decizia susmenționată prin prisma respectării cerințelor de conținut obligatorii prevăzute de lege instanța de fond a apreciat că aceasta a fost întocmită cu încălcarea dispozițiilor art.268 al.2 litera a și c din Codul Muncii, fapt ce atrage nulitatea absolută a deciziei contestate.
Potrivit dispozițiilor legale susmenționate decizia trebuie să cuprindă descrierea faptei săvârșite, element esențial în funcție de care instanța poate aprecia dacă fapta reținută constituie sau nu abatere disciplinară în sensul dispozițiilor art.263 al.2 Codul Muncii și, in funcție de împrejurările concrete in care fapta a fost săvârșită, de gradul de vinovăție a salariatului, de consecințele abaterii disciplinare - ce trebuie să rezulte din descrierea faptei -instanța să poată stabili dacă angajatorul a respectat criteriile obligatorii de individualizare a sancțiunii disciplinare prevăzute de art.266 Codul Muncii.
Din lecturarea deciziei contestate tribunalul a apreciat că angajatorul a descris la modul general faptele imputate reclamantei, în sensul că, la data de 28.10.2008, reclamanta ar fi avut o comportare necuviincioasă față de of. superior fără a se menționa în ce constă comportamentul necuviincios, așa încât nu se poate stabili dacă fapta săvârșită de reclamantă constituie sau nu o abatere de la regulile disciplinei în muncă.
Descrierea lacunară a faptelor săvârșite de reclamantă, a reținut tribunalul, echivalează cu o lipsă a descrierii faptei - împrejurare ce atrage nulitatea absolută a deciziei de sancționare.
Instanța a constatat și că decizia a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art.268 al.2 litera c Codul Muncii ce prevăd obligativitatea înserării în decizia de sancționare a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării prealabile, în condițiile în care, în decizie nu se menționează care ar fi fost apărările susținute de salariată cu ocazia cercetării disciplinare și nici motivul pentru care aceste apărări ar fi fost înlăturate, motiv ce atrage inutilitatea cercetării acesteia și sub aspectul temeiniciei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art.304, punct 9 si art. 304 indice 1 din proc.civ. Compania Naționala "Posta " - Direcția Regionala de Posta B, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare, respingând probele solicitate cu înscrisuri altele decât cele anexate în întâmpinare, precum si proba cu martori, în vederea dovedirii situației de fapt, respectiv a comportamentului neadecvat de oficiantul superior. În virtutea rolului său activ si al principiului aflării adevărului instanța trebuia sa insiste in administrarea acestor probe, conf. dispozițiilor art. 129, alin. 5 din proc.civ, astfel că soluția care se impune este de casare cu trimitere spre rejudecare, pentru a se respecta intru totul procedura de soluționare a cauzei de către instanța de fond.
Recurenta a mai susținut că instanța de fond a apreciat, pe fondul cauzei, eronat ca decizia a fost emisa cu încălcarea dispozițiilor art. 268 al. 2 lit. a si c din Codul Muncii, Decizia de sancționare disciplinara /04.12.2008 fiind întocmita cu respectarea întocmai a prevederilor art. 268 alin. 2 literele a,b,c,d,e,f din Codul Muncii.
Recurenta a susținut că intimata a fost convocata in scris de persoana împuternicita de angajator sa realizeze cercetarea, precizându-se, data, ora si locul întrevederii (convocare ce a fost comunicata contestatoarei in data de 12.11.2008, astfel cum reiese si din dovada de comunicare a convocării, semnata de contestatoarea-intimata).
Sancțiunea primita de contestatoarea-intimata respectă prioritățile impuse de dispozițiile art. 264 alin. 1 din Codul Muncii, "avertismentul scris", fiind sancțiunea cea mai ușoara data in conformitate cu art. 264 alin 1 lit. a din Codul Muncii, aplicabila salariaților care au săvârșit pentru prima data, abateri disciplinare.
De asemenea, a arătat recurenta, au fost avute in vedere si dispozițiile art. 266 din Codul Muncii.
de aceste aspecte, soluția adoptata de angajator de aplicare a sancțiunii disciplinare "Avertisment scris", prevăzuta de art. 264 alin. 1 lit. a coroborat cu art. 137 lit. d din CCM 2008/2018, art. 100 din Regulamentul Intern, prin raportare la dispozițiile art. 267 din Codul Muncii, este legala si temeinica si pe deplin justificata.
Recurenta a susținut că, potrivit Codului Muncii, fapta care intra in conținutul abaterii disciplinare nu este numai o încălcare a atribuțiunilor de serviciu propriu-zise, ci si a normelor de comportare in unitate, a îndatoririlor salariaților. Disciplina muncii poate fi definita ca ordinea necesara in cadrul executării raporturilor juridice de munca si in cadrul unui colectiv de salariați, ce presupune respectarea de către aceștia a unor reguli sau norme de conduita, garanție a desfășurării in condiții de eficienta a procesului muncii.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt incidente două cazuri de nulitate a deciziei de sancționare, respectiv nedescrierea faptei și lipsa motivelor pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei.
Astfel, Curtea apreciază că sintagma "comportare necuviincioasă", utilizată în decizia de sancționare pentru a reda fapta săvârșită, nu reprezintă o descriere a acesteia de natură a permite instanței să efectueze controlul jurisdicțional cu privire la existența elementelor de natură a califica fapta ca fiind abatere disciplinară.
Prin descriere nu se poate înțelege în nici un caz o enunțare generică a unui comportament al angajatului ce nu ar fi corespuns normelor de disciplină a muncii, ci presupune prezentarea explicită a acelor aspecte care pot conduce la concluzia că fapta salariatului reprezintă o încălcare de către acesta a normelor de disciplină a muncii săvârșită în legătură cu munca sa, o înfrângere a obligațiilor izvorâte din contractul individual de muncă. Din "descrierea faptei" trebuie să rezulte în mod concret în ce a constat acțiunea sau inacțiunea săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ce reglementează conduita la locul de muncă.
Instanța de fond, în mod corect a reținut că în decizia contestată nu se specifică în mod concret în ce a constatat abaterea disciplinară, respectiv prin ce s-a manifestat lipsa de respect față de superior și nici în ce au constat discuțiile ofensatoare, elemente în lipsa cărora nici temeinicia deciziei nu poate fi verificată. Ori, această obligație poate fi considerată îndeplinită numai în măsura în care descrierea permite instanței de judecată învestită cu controlul de legalitate să perceapă elementele concrete ale acțiunii ori inacțiunii săvârșită de salariat, ca și pe cele de loc, mod și timp în care au avut loc faptele.
Aceste aspecte trebuie să rezulte în mod obligatoriu din decizia de sancționare, astfel că prima instanță în mod corect a respins proba cu martori sau completarea celei cu înscrisuri. O astfel de atitudine procesuală nu reprezintă o încălcare a dreptului la apărare, așa cum a susținut recurenta, ci o apreciere asupra legalității și utilității probatoriului solicitat a fi administrat, asupra căruia instanța este obligată să se pronunțe în procesul de soluționare a cauzei.
Prin urmare, chiar dacă în întâmpinarea depusă la instanța de fond și în actele atașate acesteia (declarații, referat de anchetă disciplinară) sunt relatate împrejurările care au dus la sancționarea contestatoarei, pe care recurenta a dorit să le completeze cu alte probe, acestea nu prezintă relevanță în analiza îndeplinirii condiției prev. de art. 268 lit.a Codul muncii întrucât decizia de sancționare nu poate fi completată cu elemente exterioare ce ar explicita mențiunile generale din cuprinsul deciziei.
În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzută de art. 268 alin. 1 lit. c, Codul Muncii, Curtea reține că reclamanta contestatoare nu a recunoscut fapta imputată prin decizia atacată, caz în care, în cuprinsul deciziei de sancționare trebuiau arătate motivele pentru care nu s-au avut în vedere apărările acesteia făcute în cursul cercetării prealabile. Angajatorul s-a limitat în a aprecia că susținerile salariatei nu o pot exonera pe aceasta de răspunderea disciplinară însă o astfel de mențiune nu echivalează cu îndeplinirea condiției prevăzută de lege sub sancțiunea nulității.
În lipsa acestor mențiuni a căror nerespectare atrage nulitatea deciziei, aspectele învederate de recurentă referitoare la încălcarea de către contestatoare a normelor de disciplina muncii și care țin de temeinicia deciziei, sunt de prisos a fi analizate.
Față de aceste împrejurări, constatând legalitatea hotărârii pronunțată de prima instanță, Curtea va respinge, în baza art. 312 alin. 1 cod roc. civilă, recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ "POȘTA ROMÂNĂ" SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ împotriva sentinței civile nr.2832/03.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.1059/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Respinge contestația ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
10.03.2010
Jud.fond:
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Bodea Adela Cosmina, Rotaru
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 3552/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 2614/2009. Curtea... → |
|---|
