Contestație decizie de sancționare. Decizia 269/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.269
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 9.03.2009
PREȘEDINTE: Alina Savin
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER-- -
-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta TEATRUL G, cu sediul în str.- nr.50, împotriva sentinței civile nr.1361/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în G,-, -F,.20, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal au răspuns pentru recurentă av. și pentru intimat av..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul recurentei depune la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de intimat și alte înscrisuri, acte care au fost comunicate apărătorului părții adverse și chitanța privind achitarea onorariului de apărător.
La întrebarea instanței adresată apărătorului intimatului dacă are cunoștință despre actele depuse azi, acesta precizează că le cunoaște, și nu dorește acordarea unui termen pentru a-și pregăti apărări.
Mai precizează că nu mai insistă în excepția invocată.
Curtea, față de precizarea apărătorului intimatului, constată că în cauză nu mai este susținută excepția lipsei calității de reprezentant al recurentului.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și respingerea contestației.
Apărătorul intimatului susține că decizia de sancționare nu a respectat dispozițiile legale în materie, nu a fost respectat Regulamentul de ordine interioară, potrivit căruia acest regulament este prelucrat de șefii de secție, după care se încheie un proces verbal care trebuie să fie semnat de salariați, lucru care nu s-a întâmplat.
Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii de fond.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1361/29.10.2008 pronunțată de către Tribunalul Galați, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimatul Teatrul " "
S-a dispus anularea deciziei de sancționare nr. 133/06.06.2008 emisă de intimat.
A fost obligat intimatul să achite contestatorului drepturile bănești reținute în baza deciziei mai sus menționate.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata daunelor morale.
A fost obligat intimatul să plătească contestatorului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cerea cu nr-, înregistrată pe rolul Tribunalului Galați -secția civilă,reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. 133/06.06.2008 emisă de pârâta Teatrul " " G, cu consecința obligării pârâtei la restituirea tuturor drepturilor salariale reținute în temeiul deciziei de sancționare disciplinară. A cerut obligarea pârâtei la plata unor daune morale evaluate la suma de 5000 lei și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
MOTIVELE DE FAPT ALE CONTESTAȚIEI:
A susținut că decizia contestată în cauză a fost emisă fără a fi respectate dispozițiile imperative ale art. 266 și 267.,neregularitate care atrage nulitatea absolută a acesteia. Cercetarea disciplinară prealabilă nu a fost corespunzătoare,iar pârâta nu a analizat dacă în privința sa erau aplicabile dispozițiile prevăzute la art.266. A precizat că a fost sancționat disciplinar pentru o faptă care în raport de specificul activității pe care o prestează nu poate fi caracterizată ca o abatere disciplinară și a susținut că pârâta a aplicat o măsură abuzivă și unilaterală, cu putere discreționară care are ca efect încălcarea drepturilor care protejează dreptul la apărare, la liberă exprimare, la muncă și demnitate,egalitate.
Semnificația și importanța drepturilor încălcate i-a prejudiciat imaginea și demnitatea.
PROBELE: acte
DE DREPT- art.263 și urm..
POZIȚIA PÂRÂTEI:
A solicitat respingerea acțiunii. În motivarea poziției sale procesuale a susținut că reclamantul în perioada 10.05.2008-20.05.2008 a săvârșit mai multe abateri disciplinare concretizate în 14 referate întocmite de seful său direct. Reclamantul a fost convocat la efectuarea cercetării disciplinare prealabile sens în care s-a prezentat și a depus mai multe note explicative care nu au fost în măsură să-l exonereze de răspunderea disciplinară. A respectat dispozițiile imperative prev. de art.267 și ca urmare excepția nulității absolute invocată în apărare nu este întemeiată.
Pe fondul cauzei a solicitat să se rețină că reclamantul nu a respectat regulile disciplinare stabilite de angajator și ca urmare pentru această conduită a fost sancționat disciplinar.
PROBELE SOLICITATE ÎN APĂRARE DE PÂRÂTĂ: acte
TEMEIUL DE DRET INVOCAT DE PÂRÂTĂ: art.263 și urm..
OPINIA TRIBUNALULUI CU PRIVIRE LA NULITATEA DECIZIEI CONTESTATE:
Reclamantul a fost convocat pentru efectuarea cercetării disciplinare aspect necontestat de reclamant,ocazie cu care a depus în apărare o serie de note explicative astfel cum rezultă din actele depuse de pârâtă(f58-67în dosar),dar nu a solicitat nicio probă în apărarea sa. Este adevărat că în procesul verbal anexă la procesul verbal din data de 27.05.2008 deși era recomandabil nu se face nicio referire la aspectele invocate de reclamant, dar având în vedere că decizia este amplu motivată, că în cauză se poate exercita un minim control judecătoresc astfel încât să fie înlăturată exercitarea unei poziții dominante și eventual arbitrare din partea angajatorului, Tribunalul nu a reținut nulitatea deciziei contestate.
OPINIA TRIBUNALULUI PE FONDUL:
Potrivit art.105 din Regulamentul de Ordine Interioară al " " G, acest regulament trebuie prelucrat de șefii de secții,sens în care se încheie un proces verbal ce va cuprinde semnăturile salariaților de luare la cunoștință. Această condiție de accesibilitate nu a fost îndeplinită de pârâtă deoarece aceasta s-a limitat doar la afișarea fără a finaliza și condiția prelucrării sub luare de semnătură. Această neregularitate nu poate fi interpretată decât în favoarea salariatului. În condițiile în care pârâta își justifică sancțiunea disciplinară pe un regulament neprelucrat și necunoscut,este evident că drepturile reclamantului au fost încălcate.
Activitatea desfășurată de pârâtă și solicitată de la reclamant este derogatorie de la raporturile de muncă tipice și impune un program de muncă flexibil deoarece munca reclamantului nu se poate încadra într-un program de 8 ore continuu. În condițiile în care au loc repetiții generale,dar și spectacole după orele 16 este de notorietate că programul de lucru al reclamantului depășește ora 16. Este evident că în astfel de situații nu se poate respecta ad literam programul normal de lucru. Această concluzie rezultă și din pontajele depuse la dosar în apărare de către pârâtă.
Pârâta a organizat deficitar programul de lucru și ca urmare nu poate pretinde salariaților săi să aibă la locul de muncă o conduită care nu poate fi previzionată.
Potrivit secțiunii VIII din Regulamentul de Ordine Interioară al " " G, reclamantul are obligația să nu părăsească locul de muncă chiar și în condițiile în care timpul normal de lucru a expirat. În condițiile în care munca suplimentară nu este remunerată,o astfel de sarcină impusă de angajator este excesivă.
Angajatorul are prerogativa de a trasa ordine și instrucțiuni,dar în exercitarea acestui drept trebuie să țină seama și de drepturile salariaților săi.
Din copiile Ordinelor de lucru zilnice depuse de pârâtă la dosar rezultă că programul de lucru se derulează și după orele 16 deși se începe la ora 8(f31,40) și ca urmare exista obligația ca pe același ordin să se dispună și cu privire la perioada în care se putea lua pauza de masă,pentru a nu exista divergențe dar și pentru a preveni eventualele neînțelegeri.
Pe de altă parte în perioada la care face trimitere pârâta în decizia contestată, reclamantul a început programul de lucru la orele 8,iar potrivit regulamentului invocat avea dreptul la o pauză de o J de oră după 4 ore de muncă. Ca urmare faptul că a pretins pauza de masă se încadrează în programul de lucru impus de pârâtă.
În condițiile în care pârâta nu a stabilit un program de lucru adaptat la specificul activității prestate de reclamant,acesta la rândul său și-a pretins drepturile specifice unui raport de muncă. Această concluzie este susținută de referatul din data de 10.05.2008(f30) din care rezultă că reclamantul a invocat necunoașterea programului administrativ și depășirea timpului normal de lucru, din referatul din data de 11.05.2008(f39) din care rezultă că reclamantul a invocat existența unor zile libere și a pretins să fie remunerat corespunzător pentru activitatea prestată, din referatul din data de 18.05.2008(f44).În lipsa unor programări ferme și exprese pe zile, ore,zile libere, repetiții, spectacole,ore estimate ca fiind necesare pentru un anume tip de montaj, pârâta a creat premisele acestor conduite, motiv care nu poate justifica sancționarea disciplinară.
Tribunalul nu poate ignora nici caracterul unilateral al acestor referate și în condițiile în care nu sunt susținute de probe obiective și concludente,forța probantă a acestora este discutabilă.
Afirmația că reclamantul s-ar fi prezentat la serviciu în stare de ebrietate trebuia bine probată deoarece constituie o abatere gravă de la disciplina muncii. În lipsa unor asemenea probe certe și indubitabile,nu se poate reține o asemenea conduită din partea reclamantului.
Potrivit art.8 alin.1 muncii relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe. Ca urmare, în exercitarea drepturilor și obligațiilor lor părțile trebuie să manifeste o conduită loială, prudentă și să respecte ordinea de drept.
În cauză reclamantul nu a încălcat aceste obligații,ca urmare pârâta și-a exercitat dreptul de a-l sancționa disciplinar în mod arbitrar, motiv pentru care față de prev. art. 266 și urm, a admis contestația, a anulat decizia și a dispus restituirea către reclamant a sumelor reținute în baza deciziei anulată prin prezenta hotărâre.
Reținând că la rândul său reclamantul nu a avut o conduită ireproșabilă în raporturile de muncă, în sensul că a refuzat orice dialog cu angajatorul, că prin deciziile de sancționare nu i s-a vătămat nici unul din drepturile morale protejate de lege, potrivit art. 998- 999 Cod civ. a respins cererea acestuia de acordare a daunelor morale.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs intimatul Teatrul " " G, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1.Sentința recurată este motivată sumar și confuz, fiind străină de obiectul cauzei, situație ce echivalează cu nemotivarea hotărârii judecătorești, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7.pr. civilă.
2.Sentința criticată este lipsită de orice fundament juridic, fiind incident art. 304 pct. 9.pr civilă, nefiind motivată în drept.
3. Art. 259 din Codul muncii stabilește în sarcina angajatorului obligația de informare a salariaților cu privire la conținutul regulamentului intern și, din moment ce în art. 259 alin. 4 se prevede printr-o normă imperativă că regulamentul intern se afișează la sediul angajatorului, această procedură îndeplinită este de natură să probeze fără echivoc informarea salariaților.
Deși a făcut dovada afișării regulamentului intern, instanța de fond a înlăturat toate susținerile sale în mod nelegal.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea contestației.
În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 7 și 9, art. 306 alin. 3 și art. 312 alin. 6.pr. civilă.
Intimatul contestator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanță a pronunțat o hotărârea legală și temeinică.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent, sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
1 și 2: Sentința recurată este motivată corespunzător, cu respectarea prevederilor art. 261.pr. civilă. Considerentele nu sunt străine de obiectul cauzei, așa cum greșit susține recurenta întrucât obiectul cauzei este contestația formulată împotriva a două decizii de sancționare pe care instanța de fond le-a analizat corespunzător sub aspectul legalității și temeiniciei acestora. Hotărârea este motivată atât în fapt cât și în drept astfel că, nu devine incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7.pr. civilă.
3: Nu este incident nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr. civilă, soluția pronunțată de prima instanță fiind legală și temeinică din toate punctele de vedere.
Într-adevăr, art. 259 alin. 4 din Codul muncii prevede că Regulamentul intern se afișează la sediul angajatorului.
Însă prevederile din Codul muncii sunt norme juridice cu caracter general, instituindu-se minime obligații ce le revin angajatorilor în vederea protejării salariaților.
Regulamentul intern, ca și act juridic, constituie un izvor specific al dreptului muncii și conține prevederi cu caracter special întrucât reglementează activitatea specifică fiecărei societăți. De aceea, prin Regulament angajatorul poate institui reguli speciale atât timp cât sunt în favoarea salariaților. Disp. art. 259 alin. 4 din Codul muncii instituie o obligație minimă în sarcina angajatorului în sensul afișării la sediul unității dar nimic nu împiedică pe angajator în a prevedea o modalitate mai favorabilă angajaților de a se aduce la cunoștința acestora conținutul Regulamentului.
Concret, prin art. 105 din Regulamentul de ordine interioară emis de recurent, se prevede că acesta va fi adus la cunoștința fiecărui angajat de către șefii de secții și servicii, fiecare șef de secție /serviciu încheind un proces-verbal ce va cuprinde semnăturile salariaților de luare la cunoștință.
În acest mod angajatorul a vrut să se asigure că proprii salariați vor lua cunoștință, în mod concret și nu doar eventual, de clauzele înscrise în Regulament.
Față de această situație, angajatorul nu poate pretinde de la salariați să aibă o anumită conduită și să respecte prevederi ce nu le-au fost aduse la cunoștință în modalitatea la care s-a obligat însăși instituția. Atât timp cât angajatorul nu își respectă propriile norme, nu poate pretinde salariatului să le respecte.
Față de aceste considerente, se apreciază și de către instanța de recurs că nu era suficientă afișarea Regulamentului la sediul unității.
În consecință, față de motivele arătate, se va respinge recursul ca nefondat în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă.
Ca parte căzută în pretenții, se va obliga recurenta la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs, către intimat, reprezentând onorariu de avocat, în baza disp. art. 274.pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimatul TEATRUL G, cu sediul în str.- nr.50, împotriva sentinței civile nr.1361/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului-contestator, suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/1.04.2009 FOND: -
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 100/2008. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1036/2008. Curtea... → |
|---|
