Contestație decizie de pensionare. Decizia 100/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.100/
Ședința publică din 18 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII B cu sediul în, nr.19, jud.B împotriva sentinței civile nr.654/22.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta, cauza având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:recurenta pârâtă CASA JUDETEANA DE PENSII B reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar și intimata reclamantă reprezentată de avocat cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare în două exemplare;după care:
Se înmânează o copie de pe întâmpinare reprezentantului recurentei pârâte.
Reprezentanții părților precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului,cu mențiunea că
în nr.OUG4/2005 se menționează că la calcularea pensiei se iau în calcul salariile și sporul de vechime în baza adeverinței eliberată de unitatea angajatoare.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile pronunțată de Tribunalul Brăila.Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.1188/113 din 2.04.2007 la Tribunalul Brăila reclamanta a chemat în judecată pe pârâții B în calitate de lichidator al B,Institutul de Cercetări pentru și Casa Județeană de Pensii solicitând să se constate că în perioada 1.04.1992 - 1.02.1995 a încasat spor de vechime de 25% calculat la salariul de bază,spor care nu a fost avut în vedere la calculul pensiei pentru limită de vârstă stabilită prin decizia nr.- din 10.03.1995.
În motivarea acestei cereri reclamanta a susținut că a fost angajata B cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată în perioada 1.04.1992 - 1.02.1995, perioadă în care a încasat spor de vechime de 25%, spor care nu a fost trecut în carnetul de muncă, astfel că nu a fost luat în calculul pensiei.
A mai arătat reclamanta că urmare apariției nr.OUG4/2005 sporul de vechime trebuia luat în calculul pensiei.
A mai susținut reclamanta că Baf ost lichidată, iar arhiva preluată de Baf ost predată pârâtei Casa Județeană de Pensii B, însă statele de plată nu se mai găsesc, astfel că nu poate face dovada încasării acestui spor de vechime după cum i s-a comunicat cu adresa nr.48765/19.12.2006.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp.Decretului nr.92/1976 și nr.OUG4/2005.
Prin întâmpinarea depusă pârâta Casa Județeană de Pensii Bas olicitat respingerea cererii formulate.
A arătat pârâta că potrivit Decretului nr.92/1976 - art.14 - se poate reconstitui activitatea depusă pe baza unui contract de muncă, funcția, meseria sau specialitatea,reconstituire care se face de către comisii care funcționează pe lângă Consiliul Județean.
Nu se pot reconstitui salariile,sporurile sau alte drepturi salariale,ci doar perioada în care a persoană a desfășurat activitate pe baza unui contract de muncă.
A arătat pârâta că reclamantei i s-a comunicat că nu deține state de plată din care să rezulte plata acestui spor de vechime.
Prin sentința civilă nr.654 din 22.10.2007 s-a admis acțiunea civilă a reclamantei.
S-a constatat că în perioada 1.04.1992 - 1.02.1995 reclamanta a beneficiat de spor de vechime conform prevederilor legale în vigoare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit carnetului de muncă, reclamanta s-a angajat la data de 1.08.1962, iar începând din data de 2.02.1976 a fost salariată a (Institutul de Cercetări pentru și ) B, transformat ulterior în B, până la data de 1.02.1995.
Conform datelor înscrise în buletinul de calcul al pensiei întocmit de Casa Județeană de Pensii B, din data de 1.07.1970 reclamanta a beneficiat de spor de vechime al cărui cuantum a crescut în raport de perioada lucrată, astfel că la data de 1.04.1992 acesta a ajuns la 15% din salariu.
Așa cum rezultă din acest buletin și după cum a recunoscut și pârâta Casa Județeană de Pensii B prin întâmpinare, pentru perioadele indicate în acțiune acest spor nu a fost luat în calculul punctajului anual, întrucât nu a fost înscris în carnetul de muncă și nici nu a fost dovedit cu adeverință eliberată de angajator, iar în actele predate pârâtei de către lichidatorul angajatorului nu se regăsesc statele de plată pentru acele perioade.
Martorele și, audiate la propunerea reclamantei, au declarat că au lucrat în aceeași unitate cu aceasta, fapt dovedit cu copia carnetului lor de muncă depusă la dosar, și că toți salariații B au beneficiat de plata unui spor de vechime de maxim 25% din salariu, în funcție de vechimea fiecăruia.
Acest aspect a fost confirmat și de cealaltă martoră propusă de reclamantă, care a lucrat la la Serviciul Resurse umane și s-a ocupat de carnetele de muncă. Potrivit depoziției acesteia, sporul de vechime a fost încasat de toți salariații, în temeiul Legii nr.57/1974 și a actelor normative care au modificat-o și completat- Acest spor nu a fost evidențiat în carnetele de muncă întrucât în acea perioadă nu era obligatoriu aceasta, însă persoanele care au avut nevoie de adeverințe care să îl ateste le-au obținut de la angajator sau lichidator.
Faptul că în perioada indicată în acțiune salariații SC SA au beneficiat de sporul de vechime este dovedit și de buletinul de calcul al pensiei unui astfel de persoane, care a fost depus la dosar.
De altfel, din buletinul de calcul al pensiei reclamantei reiese că anterior perioadei menționate și aceasta a încasat spor de vechime în cuantum de 15%, aferent duratei vechimii neîntrerupte pe care o avea la acea dată.
Art.66 alin.1 din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii prevedea că personalul din toate sectoarele de activitate beneficiază în raport de durata vechimii neîntrerupte în aceeași unitate, de un spor la retribuție. Acest spor se calcula asupra retribuției tarifare cuvenite pentru timpul efectiv lucrat în regim normal de lucru.
Articolul menționat a fost abrogat la intrarea în vigoare a Legii salarizării nr.14/1991, care la art.1 stipulează că entru p. munca prestată în condițiile prevăzute în contractul individual de muncă, fiecare persoană are dreptul la un salariu în bani, convenit la încheierea contractului, salariu ce cuprinde salariul de bază, adaosurile și sporurile la acesta.
Potrivit alin.4 al acestui articol, adaosurile și sporurile la salariul de bază se acordă în raport cu rezultatele obținute, condițiile concrete în care se desfășoară activitatea și, după caz, vechimea în muncă.
Probele administrate în cauză dovedesc că reclamanta a beneficiat de prevederile legale menționate mai sus și în perioada 1.04.1992-1.02.1995,a mai reținut instanța de fond.
Referitor la susținerea Casei Județene de Pensii B cum că Decretul nr.92/1976, invocat ca temei de drept al acțiunii, permite doar reconstituirea perioadei în care o persoană a desfășurat activitate pe baza unui contract de muncă, nu și a drepturilor salariale de care a beneficiat în acea perioadă, instanța de fond a apreciat că această apărare este fondată.
Instanța de fond a mai reținut că art.111 Cod procedură civilă, care conform art.295 Codul muncii și art.82 din Legea nr.168/1999 completează legislația muncii, dă posibilitatea constatării existenței unui drept, iar sporul de vechime reprezintă un drept salarial,astfel că cererea reclamantei este fondată,a mai reținut instanța de fond.
Întrucât reclamanta și-a restrâns acțiunea, renunțând la judecata împotriva pârâților Institutul de Cercetări pentru și B, instanța de fond admis acțiunea civilă astfel în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii,constatând că în perioada 1.04.1992-1.02.1995 reclamanta a beneficiat de spor de vechime conform prevederilor legale în vigoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii B considerând-o nelegală.
În motivarea recursului declarat recurenta pârâtă a susținut că a preluat de la statele de plată din perioada 1.01.1993 - noiembrie 2001.
A mai arătat că reclamantei i s-a eliberat adeverința nr.48765 din 19.12.2006 făcându-i cunoscut că pentru perioada 1.04.1992 - 1.02.1995 nu deține state de plată din care să rezulte plata unor drepturi bănești.
A mai menționat că potrivit art.14 din Decretul nr.92/1976 se poate reconstitui activitatea care s-a depus pe baza unui contract de muncă, funcția, meseria sau specialitatea, reconstituire care se face de către comisia care funcționează pe lângă Consiliul Județean.
A mai susținut pârâta recurentă că nu se pot reconstitui salariile, sporurile sau alte drepturi salariale, ci doar perioada în care o persoană desfășurat o activitate pe baza unui contract de muncă.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii civile ca nefondate.
În drept și-a întemeiat recursul pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă reclamanta a solicitat să se respingă ca nefondat recursul declarat.
A arătat intimata reclamantă că datele privind plata sporului de vechime nu au fost înscrise în carnetul de muncă și nu s-a putut adeveri cu adeverințe eliberate de angajator B că a încasat acest spor.
A mai susținut intimata reclamantă că și-a întemeiat acțiunea civilă pe disp.art.111 Cod procedură civilă, respectiv constatarea acestui drept.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport cu probele administrate în cauză,de dispozițiile legale aplicabile, de criticile formulate de recurentă cât și de disp.art.304 și art. 3041Cod procedură civilă,curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică,astfel că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a precizat că obiectul acțiunii civile formulate îl constituie constatarea unui drept,respectiv a faptului că în perioada menționată a beneficiat de spor de vechime.
Ori reclamanta nu-și putea întemeia acțiunea pe dispozițiile Decretului nr.92/1976 privind carnetul de muncă pentru că din acesta rezultă vechimea în muncă.
Instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile disp.art.111 Cod procedură civilă potrivit cărora se poate constata existența unui drept,respectiv faptul că a beneficiat de sporul de vechime.
De altfel, existența acestui drept este parțial confirmat cu buletinele de calcul pensie pentru alte perioade lucrate, iar pentru perioada în care nu au fost găsite statele de plată cu martorii audiați în cauză,care au lucrat în aceeași unitate și perioade cu reclamanta, beneficiind de aceleași drepturi, situații confirmate de actele depuse.
Recurenta pârâtă,prin motivele de recurs, a invocat numai neaplicarea disp.Decretului nr.92/1976 în cauză,necriticând hotărârea instanței de fond sub aspectul aplicării în cauză a disp.art.111 Cod procedură civilă.
Ori,sub aspectul aplicării disp.art.111 Cod procedură civilă,așa cum a reținut și instanța de fond,disp.art.295 din Codul muncii menționează că dispozițiile acestuia se întregesc cu dispozițiile legislației civile în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă.
Reclamanta nu-și poate dovedi existența unui drept rezultat din raporturile de muncă deși parțial confirmat decât pe această cale disp.Decretului nr.92/1976 neputând fi aplicate,ea având un interes în cauză,recalcularea dreptului de pensie pe baza acestui spor de vechime.
De altfel,art.14 din Decretul nr.92/1976 a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr.223/11.07.2002.
Având în vedere cele menționate mai sus curtea constată că criticile formulate nu se încadrează în art.304 Cod procedură civilă și nefiind motive pentru aplicarea în cauză a disp.art.3041Cod procedură civilă,în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr.654/2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în B, nr.19, jud.B împotriva sentinței civile nr.654 din 22.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/07.04.2008
Tehnored./2 ex./ 08 Aprilie 2008
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Marioara Coinacel, Virginia Filipescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 760/2009. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 269/2009. Curtea... → |
|---|
