Contestație decizie de sancționare. Decizia 2896/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(8085/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2896/
Ședința publică din data de 30 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr.5583 din data de 10 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a -a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.1769/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata pârâtă - MONDIAL SRL, având ca obiect - contestație decizie concediere.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 23.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 30.04.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.5583 din 10.09.2008 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a dispus admiterea în parte a cererii principale formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta - MONDIAL SRL; a fost obligată intimata să vireze creanțele bugetare aferente drepturilor salariale ale contestatorului pe perioada 1 aprilie - 1.09.2007; s-a dispus obligarea intimatei să-i restituie contestatorului carnetul de muncă; au fost respinse ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect: nulitatea absolută a deciziei 511 din 3.12.2007; obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate, reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul; a fost admisă în parte cererea reconvențională; a fost obligat salariatul să-i restituie angajatorului aparatul de taxat fiscal seria 27040, cu memoria fiscală a acestuia sau în caz contrar, contravaloarea acestor bunuri; a fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea contestatorului de a nu mai desfășura activitate de taxi sub sigla Taxi Mondial; s-a respins ca fără obiect capătul de cerere privind predarea rapoartelor fiscale; a fost obligat contestatorul să restituie intimatei sumele rezultate din rapoartele fiscale emise după data de 1.09.2007 sub sigla Taxi Mondial; s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorarii avocat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că din actele și lucrările dosarului că între contestator și intimată a fost încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr.1601/5.03.2007, pe durată nedeterminată, prin care contestatorul era angajat în postul de conducător auto.
Totodată, prin contractul de închiriere din data de 12.02.2007, contestatorul a închiriat autoturismul proprietate personală intimatei în schimbul unei chirii de 1000 lei lunar.
De asemenea în vederea desfășurării activității de taximetrie, între părți a intervenit și un contract de comodat nr.90/7.09.2007,prin care intimata se obliga să pună la dispoziția contestatorului, cu titlul gratuit, pe lângă alte bunuri și aparatul de taxat fiscal seria 27040 împreună cu memoria fiscală în vederea desfășurării activității de transport de persoane în regim de taxi în perioada în care contestatorul deținea funcția de conducător auto, contractul de comodat a expirat la data de 7.08.2007 și nu a existat un acord scris pentru prelungirea termenului iar salariatul nu mai are calitatea de angajat al societății intimate.
Potrivit contractului individual de muncă, înregistrat la 5.03.2007, contestatorul a prestat activitatea de conducător auto în favoarea intimatei începând cu data de 28.02.2007.
Prin decizia nr.511/3.12.2007, s-a dispus încetarea raporturilor de muncă dintre părți, deoarece salariatul începând cu data de 1.09.2007 a săvârșit abaterea disciplinară constând în neîndeplinirea atribuțiunilor de serviciu ca urmare a lipsei nemotivate de la locul de muncă precum și nerespectarea dispoziției angajatorului de a presta munca pe unul dintre autoturismele societății, emisă în conformitate cu prevederile Legii nr.265/2007.
Prin faptele săvârșite contestatorul a încălcat prevederile art.13 lit.b pct.l din Regulamentul de ordine Interioară, prevederile art.m pct.2 lit.a și b din Contractul individual de muncă, prevederile art.39 al.2 lit.a, b și c din Codul muncii.
A reținut instanța de fond că cercetarea disciplinară prealabilă nu s-a efectuat deoarece salariatul nu s-a prezentat la data, ora și locul stabilit și nu a invocat nici un motiv obiectiv pentru a justifica absența.
Potrivit art.41 din Codul muncii contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților.
Elementele contractului individual de muncă ce pot fi modificate sunt durata contractului, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul,timpul de muncă și timpul de odihnă.
Împrejurarea că angajatorul a dispus ca salariatul să-și desfășoare o activitate pe autoturismul proprietatea societății pentru a fi respectate prevederile imperative ale legii 265/2007 nu înseamnă că a operat o modificare a elementelor contractului individual de muncă menționate mai sus prin încălcarea prevederilor art.41 din Codul muncii.
Din datele ce rezultă din contractul individual de muncă s-a constatat că salariatul își avea domiciliul în și la adresa respectivă salariatul a fost convocat.
Adresa nr.2554/4.10.2007 emisă de intimată în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile a fost primită de către salariat la data de 8.10.2007, conform mențiunilor existente pe copia actului din dosar.
Adresa nr.2554 din 4.10.2007 conține toate elementele prevăzute de art.267 al.2 din Codul muncii.
Împrejurarea că salariatul nu s-a prezentat pentru efectuarea procedurii prealabile a cercetării disciplinare nu constituie un motiv de nelegalitate al deciziei contestate. Acțiunea contestatorului de a refuza să presteze activitate pe un autovehicul proprietatea societății intimate constituie abatere disciplinară în sensul prevederilor art.263 Codul muncii.
Susținerea contestatorului că angajatorul nu a respectat prevederile art.40 al.2 lit.b și c din Codul muncii nu a fost dovedită în cauză, deoarece nu rezultă că începând cu data de 1.10.2007 și până la data încetării raporturilor de muncă salariatul nu ar fi avut acces la comenzile primite prin dispecerat. Acțiunea salariatului de nu se mai prezenta la locul de muncă rezultă din conținutul actului aflat în copie la dosarul de fond, potrivit căruia contestatorul a predat stația Motorola și Notificarea prin care contestatorul imputa societății refuzul acesteia de a-i primi Z-urile din data de 11.09.2007.
La individualizarea sancțiunii angajatorul a avut în vedere împrejurările în care au fost săvârșite faptele, gradul de vinovăție al salariatului și consecințele abaterilor disciplinare.
În raport de gravitatea faptelor, reținută prin decizia contestată, angajatorul a procedat corect la individualizarea sancțiunii. Ca urmare instanța de fond a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect nulitatea absolută a deciziei nr.511/3.12.2007 și implicit a respins și capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Față de încetarea raporturilor de muncă dintre părți, instanța de fond a admis în parte cererea principală și a dispus obligarea intimatei în baza art.9 și 10 din Legea 130/1999, să-i restituie contestatorului carnetul de muncă.
Cum intimata nu a făcut dovada conform art.287 din Codul munciia virării creanțelor bugetare aferente drepturilor salariale ale contestatorului, pe perioada 1.04. data încheierii contractului individual de muncă - 1.09.2007 data încetării raporturilor de muncă, instanța de fond a obligat intimata să vireze creanțele bugetare aferente drepturilor salariale ale contestatorului pe perioada 1.04.2007 - 1.09.2007.
Potrivit contractului de comodat nr.90/7.02.2007, încheiat pe o perioadă de 6 luni, începând cu data semnării acestuia, contestatorul a primit aparatul de taxat fiscal cu seria 27040 în vederea exercitării activității de conducător auto la - MONDIAL SRL și cum la data introducerii cererii reconvenționale, contractul de comodat nu-și mai producerea efectele, angajatorul a solicitat restituirea bunului primit de salariat în vederea exercitării atribuțiilor de conducător auto.
Cum salariatul nu a făcut dovada restituirii aparatului de taxat fiscal și a memoriei acestuia, instanța de fond a admis în parte cererea reconvențională și a obligat contestatorul să-i restituie intimatei aparatul de taxat fiscal seria 27040 cu memoria fiscală a acestuia,sau în caz contrar c/val. acestor bunuri.
Contestatorul a făcut dovada că în prezent este salariatul societății comerciale Taxi SRL în baza contractului de prestări servicii din 14.06.2008, și astfel instanța de fond a respins ca neîntemeiat capătul de cerere reconvențional prin care s-a solicitat obligarea contestatorului să nu mai presteze activitatea de taxi sub sigla MONDIAL.
Contestatorul a făcut dovada cu actele depuse că a predat prin executorul judecătoresc rapoartele fiscale emise de aparatul de taxat fiscal începând cu data de 1.09.2007, și în consecință, capătul de cerere prin care se solicita predarea rapoartelor fiscale începând 1.09.2007 a fost respins ca rămas fără obiect.
Chiar dacă a predat rapoartele fiscale, salariatul nu a făcut și dovada predării către angajator a sumelor rezultate din rapoartele fiscale emise după data de 1.09.2007 sub sigla MONDIAL, și în consecință instanța de fond l-a obligat la restituirea acestor sume.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul-contestator care a invocat ca motive de recurs dispozițiile art.299, 304 pct.9) și 3041. proc. civ. iar în baza art. 312 alin.(3) proc. civ. a solicitat în principal casarea cu trimitere, iar în subsidiar modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii în totalitate a cererii principale și respingerea cererii reconvenționale.
În motivarea în fapt a recursului său, recurentul a procedat inițial la o prezentare a faptelor și a modului în care a avut loc concedierea și judecarea în primă instanță a contestației, după care a prezentat în fapt motivele pentru care consideră hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală.
Astfel, prima critică se referă la faptul că din probele administrate rezultă în mod indubitabil că reclamantul a lucrat pentru pârâtă, s-a prezentat la serviciu, conform programării până la data de 03.12.2008, data intrării în vigoare a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.265/2007.
Susține recurentul că pârâta nu avea în lunile septembrie-octombrie încă achiziționate mașini noi pentru activitate de taxi impusă de Legea nr.265/2007, contestatorul nerefuzând să lucreze pe o mașină a pârâtei, deoarece aceasta nu avea ce să-i ofere.
O altă critică în fapt a sentinței recurate vizează admiterea ca fiind greșită a cererii reconvenționale, în sensul că din actele depuse la dosar de pârâta-reclamantă nu reiese nicio probă privind procedura de predare a "Z" - urilor și încasările zilnice.
Mai susține recurentul că după întocmirea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, pârâta a refuzat primirea "Z" - urilor, tocmai pentru a avea temei să formuleze cererea reconvențională, contestatorul fiind nevoit să trimită aceste "Z"-uri prin executor judecătoresc, iar pârâta nu a făcut dovada că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de predare, cum nu a făcut dovada nici că a predat înaintea lunii octombrie 2007, aceste acte și sume de bani și nu le-a mai predat după octombrie 2007, deși această sarcină îi incumba într-un litigiu de muncă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă - MONDIAL SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat și păstrarea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Recurentul-reclamant a depus la dosar Concluzii scrise, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței instanței de fond, admiterea contestației așa cum a fost formulată și respingerea cererii reconvenționale, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata-pârâtă a depus la dosar înscrisuri, așa cum i s-a pus în vedere prin încheierea din data de 12.03.2009.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu in conformitate cu dispozițiile art. 3041. proc. civ. Curtea constată că recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare.
Cu privire al invocarea ca temei de drept a dispozițiilor art. 304 pct.9) proc. civ. Curtea reține că acest motiv de drept statuează că poate constitui motiv de recurs când "hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Or, pentru a fi incident acest temei presupune că lipsa de temei de legal se caracterizează prin insuficiența motivării în fapt, când considerentele hotărârii nu au claritatea sau precizia necesară pentru a permite instanței de recurs să verifice dacă legea a fost aplicată corect sau nu, lucru care nu rezultă din hotărârea recurată, aceasta conținând atât motivele de fapt cât și cele de drept în analizarea contestației recurentului-reclamant.
Cu privire la ipoteza constând în încălcarea legii, Curtea reține că aceasta constă fie în refuzul aplicării legii fie la o interpretarea greșită acesteia, ceea ce din probele administrate în cauză și analizate prin hotărârea recurată nu rezultă.
Instanța de fond a stabilit că decizia de concediere a fost dată atât în fapt cât și în drept cu aplicarea corectă a legii.
Analizând hotărârea recurată prin raportarea la criticile în fapt invocate în motivarea recursului și care pot fi încadrate în temeiul de drept prevăzut de art. 3041. proc. civ. Curtea constată că și din această perspectivă acestea sunt nefondate.
Cu privire la prima critică constând în aplicarea Normelor Metodologice de aplicare a legii nr.265/2007, Curtea reține că aceste norme se dau în aplicarea legii și nu în completarea acesteia, astfel că dispozițiile legii sunt pe deplin aplicabile indiferent de momentul adoptării unor norme, în speță răspunzând criticii cu privire la faptul că intimata-pârâtă nu avea autoturisme în proprietate, nu este relevant atâta timp cât legea a prevăzut alternativ această obligație cu cea a leasingului.
În plus obiectul contestației viza greșita concediere a recurentului-reclamant, iar Tribunalul a reținut în mod temeinic și legal că decizia de concediere îndeplinește condițiile de formă și fond prevăzute de Codul muncii.
În privința criticii cu privire la admiterea cererii reconvenționale, Curtea reține de asemenea că Tribunalul a stabilit faptul că recurentul-reclamant avea obligația stabilită în fișa postului de a se prezenta zilnic la sediul firmei pentru predarea raporturilor fiscale a încasărilor aferente acestora, iar recurentul deși nu s-a mai prezentat la serviciu a continuat să presteze activitate și prin urmare chiar dacă a predat rapoartele fiscale, salariatul nu a făcut și dovada predării către angajator a sumelor rezultate din rapoartele fiscale emise după data de 1.09.2007 sub sigla MONDIAL, și în consecință corect l-a obligat instanța de fond l-a obligat la restituirea acestor sume.
De asemenea este nerelevantă critica că începând cu luna iunie 2008 dobândit autorizație individuală pentru desfășurarea activității de taximetrie atâta timp cât nu a predat aparatul fiscal și rapoartele fiscale aferente până la data pronunțării sentinței recurate.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 proc. civ. urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-contestator împotriva sentinței civile nr.5583/10.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-intimată - MONDIAL SRL.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
21.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 856/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 116/2009. Curtea de... → |
|---|
