Contestație decizie de sancționare. Decizia 290/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- Decizia civilă nr. 290/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
- -- JUDECĂTOR 3: Daniela Părău
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțare recursul civil declarat de pârâta INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCȚII B, împotriva sentinței civile nr. 955 din 20.11.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 24 martie 2008 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 955/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a respins ca nefondată excepția tardivității formulării contestației invocată de intimata Inspectoratul de Stat în Construcții -
S-a admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat în Construcții.
S-a anulat Ordinul de Sancționare nr.201/13.04.2007 emis de intimată și s-a dispus restituirea către contestator a sumei de 838 lei reprezentând sancțiunea de 10% din salariile încasate pe lunile mai, iunie, iulie 2007.
A fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- din 14 iunie 2007, contestatorul, formulat contestație împotriva ordinului nr.201 din 13 aprilie 2007 emis de intimatul Inspectoratul de Stat în Construcții, solicitând anularea ordinului contestat și restituirea sumei de 838 lei, reținută cu titlu de sancțiune de 10% din salariile încasate pe lunile mai - iulie 2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că, este angajatul Inspectoratului județean în Construcții - N, în funcția de inspector de specialitate gr. I; că, prin ordinul dedus judecății a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază pe perioadă de trei luni cu 10%, în mod nelegal, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, respectiv, nerespectarea atribuțiilor de serviciu, a regulilor de conduită personalului contractual din autoritățile și instituțiile publice și a obligației de fidelitate față de angajator, întotdeauna îndeplinindu-și cu profesionalism sarcinile de serviciu; că, înafara orelor de serviciu desfășoară și o activitate particulară, respectiv activitatea de expertizare și verificare proiecte, care nu are nicio legătură cu atribuțiile sale de la locul de muncă; că, pe parcursul activității sale salariale nu a mai fost sancționat disciplinar niciodată și că, neavând statutul de funcționar public legea nu îi interzice desfășurarea de activități particulare atâta timp cât prin aceasta nu aduce niciun prejudiciu material sau de prestigiu instituției la care lucrează.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul a invocat, pe cale de excepție, tardivitatea contestației, motivând că, aceasta a fost formulată peste termenul de 30 de zile, legal prevăzut. Excepția invocată a fost unită cu fondul cauzei.
Pe fond, intimatul solicitat respingerea contestației, arătând că, actul sancționator contestat fost emis cu respectarea prevederilor legale impuse imperativ prin art.263 și următ. din Codul Muncii; că, prin adresa Inspectoratului de Stat în Construcții nr.2228/10.04.2006, s- dispus expres interdicția salariaților instituției de desfășura atribuții de serviciu la obiectivele pentru care au exercitat sau prestat servicii sau activități ce au legătură cu serviciul; că, petentul fost sancționat disciplinar întrucât, acesta, înafara orelor de program, desfășurat activități care au legătură cu obligațiile specifice de serviciu, iar prin neexercitarea sarcinilor de serviciu, datorită stării de incompatibilitate și abținerilor repetate, creat grave disfuncționalități în desfășurarea activității de control a Inspectoratului Județean în Construcții N, sarcinile sale de serviciu fiind repartizate altor inspectori din cadrul acestei instituții; că, prin activitățile de expertizare și verificare documentațiilor de proiectare pe care desfășoară în particular, contestatorul nu a asigurat un serviciu public de calitate în beneficiul cetățenilor, aducând grave prejudicii imaginii unității publice în care lucrează, întrucât, în dubla sa calitate, acesta prestează către cetățean servicii asupra cărora tot el efectuează și controlul statului, situația prezentă și într- reclamație depusă la sediul instituției sub nr.2103/19.03.2007 și că, neavând culpă procesuală, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Față de excepția tardivității formulării contestației, invocată de către intimată, instanța a constatat că este nefondată, urmând să respingă, ca atare, motivat de următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.39 alin.1 lit. și ale art.39 alin.2 din Regulamentul intern al instituției intimate ( în vigoare la data emiterii ordinului contestat), înainte de a fi contestat la instanța judecătorească, actul sancționator dedus judecății, a fost contestat la Consiliul de Conducere al Inspectoratului de Stat în Construcții, astfel după cum s- stabilit și prin art.6 din ordin.
Cum răspunsul la această contestație fost comunicat petentului în data de 31 mai 2007 (87), instanța apreciază că cererea dedusă judecății fost formulată în termenul legal prevăzut, de 30 de zile, fiind depusă în instanță la data de 08 iunie 2007, data poștei.
Pe fond, analizând probatoriul administrat în dosar, instanța a constatat că acțiunea formulată este întemeiată, motivat de următoarele considerente de fapt și de drept:
Contestatorul îndeplinește funcția de inspector de specialitate grad în cadrul Inspectoratului Județean în Construcții
Prin Ordinul nr.201 din 13 aprilie 2007, contestatorul a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%, abaterile disciplinare reținute în sarcina sa constând în generarea unor situații de incompatibilitate și conflicte de interese cu atribuțiile Inspectoratului de Stat în Construcții, precum și în prejudicierea imaginii instituției, prin activitatea de expertizare și verificare de proiecte pe care acesta a desfășurat-o înafara orelor de program.
Analizând actul sancționator contestat, instanța a apreciat că, acesta nu fost emis cu respectarea condițiilor impuse de dispozițiile legale în materie.
Potrivit dispozițiilor art.263 din Codul muncii, angajatorul are dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit, cu vinovăție, o faptă prin care au încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Astfel, raportat la abaterile reținute în sarcina sa și la faptul că petentul nu îndeplinește o funcție publică, ci, intră în categoria personalului contractual, se apreciază că, acestuia, la data săvârșirii faptelor, nu îi era interzisă desfășurarea activităților de expertizare și verificare proiecte în afara orelor de program, având doar interdicția de a desfășura activități de serviciu în numele instituției la obiectivele pentru care au exercitat sau prestat servicii sau activități ce au legătură cu obligațiile stipulate în fișa postului ocupat.
Că este așa, rezultă și din adresa înregistrată la Inspectoratul de Stat în Construcții sub nr.2228 din 10 aprilie 2006, ce se regăsește la dosarul cauzei, prin care se mai arată că, în cazul în care intervine starea de incompatibilitate enunțată, salariatul are obligația de a se abține în efectuarea sarcinilor de serviciu.
Ori, din probele administrate în speța de față, reiese că petentul și- îndeplinit întotdeauna această obligație, în dosar nefăcându-se dovada contrarie situației reținute.
Pe de altă parte, s-a mai reținut că, intimatul, cu toate că în temeiul dispozițiilor art.287 din Codul muncii sarcina probei îi revine, nu a făcut dovada "gravelor disfuncționalități în desfășurarea activității de control Inspectoratului Județean în Construcții N" create de către petent prin activitatea prestată în timpul liber sau a modului prin care acesta ar fi adus atingere prestigiului acestei instituții, prin conduita sa.
Motiv pentru care, s-a apreciat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.263 din Codul muncii pentru stabilirea în sarcina contestatorului a răspunderii disciplinare, acesta îndeplinindu-și atribuțiile de serviciu stabilite prin fișa postului, Regulamentul intern al unității, Regulamentul de organizare și funcționare a Inspectoratului de Stat în Construcții și în contractele de muncă aplicabile, precum și prin dispozițiile șefilor ierarhici.
În consecință, în temeiul textelor de lege invocate, instanța a admis contestația formulată, în sensul anulării ordinul contestat și obligării intimatului la restituirea drepturilor salariale reținute contestatorului cu titlu de sancțiune disciplinară, în perioada mai - iulie 2007.
În temeiul dispozițiilor art.274 proc.civ. instanța a fost obligat intimatul să plătească petentului suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Inspectoratul de Stat în Construcții - N, recurs declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
A susținut recurenta că în mod greșit a fost respinsă excepția tardivității formulării contestației, întrucât între dat comunicării deciziei - 03.05.2007 și data promovării contestației - 03.06.2007 a trecut o perioadă cu mult mai mare decât cea de 30 de zile prevăzută în mod expres și imperativ de Codul muncii.
S-a mai invocat faptul că sentința este nemotivată, deoarece instanța de fond nu a motivat respingerea susținerilor Inspectoratului de Stat în Construcții.
Un alt motiv de recurs a vizat reținerea ca unic temei de drept a prevederilor art.263 din Codul muncii, fără a se ține seama și de prevederile Legii nr. 477/2004.
Recurenta a mai invocat faptul că salariatul a preferat ca în mod frecvent să se abțină de la îndeplinirea sarcinilor de serviciu și, implicit a obligațiilor sale contractuale, în dauna instituției, prestând o activitate care conducea la crearea unei stări de incompatibilitate.
În susținerea recursului a fost administrată proba cu înscrisuri.
Intimatul, personal și prin apărător, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, administrând în combaterea recursului proba cu înscrisuri.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și față de dispozițiile art.3041și art.312 Cod procedură civilă se constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.
În ceea ce privește excepția tardivitățiiaceasta a fost corect respinsă de instanța de fond. Astfel, dispozițiile art.6 din Ordinul nr. 201/13.04.2007 emis de Inspectoratul de Stat în Construcții - prevăd că Ordinul poate fi contestat la Consiliul de Conducere al în termen de 3 zile de la comunicare, conform art.39 alin.2 din Regulamentul intern al
Art. 39 alin.1 lit.f din același Regulament prevede că Ordinul va cuprinde și "instanța judecătorească competentă să soluționeze contestațiaulteriorsoluționării acesteia de către consiliul de conducere".
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă faptul că termenul de 30 de zile prevăzut de art.268 alin.5 din Codul muncii se calculează de la primirea răspunsului de la Consiliul de Conducere.
Cum acest răspuns a fost comunicat intimatului - contestator la 31.05.2007și cum contestația a fost depusă la instanță la 08.06.2007 (conform datei poștei de pe plic) rezultă că termenul de 30 de zile prevăzut imperativ de Codul muncii nu a fost depășit.
Nici susținerea conform căreia hotărârea ar fi nemotivată nu poate fi reținută. Aceasta întrucât instanța de fond a examinat în mod real problemele ce i-au fost supuse și, chiar dacă nu a răspuns detaliat fiecărui argument al intimatei (recurente din prezenta cauză), totuși aceasta a primit un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive pentru soluționarea procedurii în cauză.
Un alt motiv de recurs a vizat reținerea ca unic temei a prevederilor art.263 Codul muncii, motiv ce va fi și el înlăturat. Astfel, din lecturarea hotărârii recurate rezultă că instanța de fond a ținut seama de faptul că petentul nu îndeplinește o funcție publică, raportând susținerile intimatei nu numai la dispozițiile Codului Muncii, ci și la fișa postului, Regulamentul intern, Regulamentul de organizare și funcționare a, dispozițiile șefilor ierarhici.
Instanța de recurs mai reține și faptul că prin abținerea de la îndeplinirea anumitor activități, contestatorul-intimat nu a creat grave disfuncționalități în desfășurarea activităților de serviciu, ci din contră, s-a supus dispozițiilor din adresa nr. 2228/10.04.2006 a Aceasta prevede că " în cazul intervenirii unei asemenea situații (de incompatibilitate) salariatul în cauză îl va informa de îndată, în scris, pe conducătorul ierarhic căruia îi este subordonat direct, acesta fiind obligat, la data luării la cunoștință, de-a lua imediat măsurile care se impun.". Ori, tocmai aceasta a făcut contestatorul-intimat.
În speță relevante sunt și dispozițiile nr.2/2002, respectiv 58/2005, dispoziții emise de Inspectoratul de Stat în Construcții.
Aceste dispoziții prevăd că inspectorii din cadrul nu pot exercita activitățile de diriginte de șantier, controlor de calitate, responsabil tehnic cu execuția, responsabil cu urmărirea comportării în exploatare a construcțiilor, și respectiv - verificator de proiecte, expert tehnic în construcții, activitatea de proiectare, diriginte de șantier, controlor de calitate pentru firme de construcții. Ori, dispozițiile ce prevăd incompatibilitățile nu au fost încălcate de contestator.
Pentru considerentele sus-arătate, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefondat.
Va face aplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă obligând partea căzută în pretenții - în speță - recurenta să achite intimatului cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
- DECIDE -
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâta INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCȚII B, împotriva sentinței civile nr. 955 din 20.11.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Obligă recurenta să achite intimatului 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 26 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
- - - - - -
- -
red.sent./
red.SC/01.04
tehn.DM/ex.2
01/01.04.2008
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 6/2009. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 7/2008. Curtea de... → |
|---|
