Contestație decizie de sancționare. Decizia 7/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7/
Ședința publică din 07 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier -
.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatoarea, domiciliată în G,-, - 12,. 55, împotriva sentinței civile nr. 1470/5.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata LIBERĂ cu sediul în G,-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-contestatoare personal și asistată de avocat în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimata LIBERĂ
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat.
Recurenta-contestatoare se legitimează cu CI seria - nr. -, CNP -, emisă de Poliția G la data de 02.07.2004.
Apărătorul recurentei-contestatoare depune la dosarul cauzei înscrisuri, și anume: chitanța nr. -/09.08.2007 emisă de SC Liberă SA și "fluturașul" din luna iulie 2007, cu care face dovada reținerilor din salariu. Precizează că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurentei-contestatoare precizează că motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă. Hotărârea a fost dată cu interpretarea greșită a legii. Instanța de fond a constatat că pentru a-și recupera lipsa din gestiune, intimata avea la dispoziție o acțiune în justiție. Cu toate acestea instanța a respins cererea de restituire a sumelor reținute. Contestatoarea nu s-a angajat niciodată să plătească acele sume.
Mai mult, actul depus la fila 6 dosar fond, nu poate fi avut în vedere. La interogatoriu contestatoarea a arătat că nu s-a angajat să plătească această sumă. Potrivit legii, garanția materială se depune la CEC și în cazul creării unei pagube se acoperă din acea garanție. Dar și în acest caz, banii nu pot fi luați decât tot în baza unei hotărâri. Legea nr. 53/2003 reglementează cadrul în care salariații răspund pentru pagubele aduse angajatorului.
Solicită admiterea recursului, obligarea intimatei la restituirea sumei de 1549 lei (1461 lei - solicitată prin acțiune + 88 lei), reținută ilegal. Suma de 88 lei, pentru care a depus azi înscris la dosar, nu a fost solicitată la fond pentru că nu s-a avut cunoștință, chitanța a fost descoperită ulterior. Urmează ca instanța să aprecieze dacă intimata poate fi obligată și la restituirea acestei sume de 88 lei. Depune la dosar concluzii scrise și nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5531/121 din 30.07.2007 la ribunalul Galați contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziei de imputare nr. 358 din 11.07.2007 emisă de intimata SC " LIBERĂ" SA G solicitând admiterea contestației, anularea deciziei emise, obligarea intimatei să-i restituie suma de 146,10 lei și la plata unor daune morale în sumă de 5.000 lei.
Prin decizia nr. 358 din 11.07.2007 emisă de intimata SC " LIBERĂ" SA G se impută salariatei sale - difuzor presă suma de 5804,73 lei reprezentând lipsa în gestiune constatată la inventarierea din 16.04.2007.
În motivarea contestației s-a arătat de către contestatoare că emiterea deciziei de imputare este contrară dispozițiilor art. 270 din Codul muncii, că acest act nu constituie titlu executoriu pentru recuperarea eventualului prejudiciu produs și reținerea din salariu și că intimata trebuia să formuleze acțiune civilă împotriva sa, instanța de judecată prin hotărâre judecătorească urmând să constate existența prejudiciului.
A mai susținut contestatoarea că Legea nr. 53/2003 - Codul muncii nu mai are prevederi referitoare la emiterea deciziei de imputare sau a angajamentului de plată, iar dispozițiile art. 164 din Codul muncii interzice reținerile din salariu cu un alt temei decât hotărârea judecătorească astfel că nu s-a dovedit că un act juridic valabil ca ea a produs un prejudiciu angajatorului.
Pe fondul cauzei contestatoarea a motivat că este distribuitor de presă la chioșcul nr. 43 din G împreună cu o altă distribuitoare lucrând în ture.
A mai arătat că la data de 16.04.2007 s-a procedat la inventarierea gestiunii, rezultatul fiind consemnat în lista de inventariere din care rezultă că s-a constatat o lipsă în gestiune în sumă de 14.531,46 lei.
Intimata, a arătat contestatoarea, fără a dispune luarea unei declarații, a unei expertize contabile, a procedat la reținerea din salariul ei a sumei totale de 1091,00 lei încălcându-se art. 409 Cod procedură civilă iar în contul prejudiciului i s-a reținut și garanția materială în sumă de 370 lei contrar Legii nr. 22/1969 și nr. 2230/1969 deci în total suma de 1461 lei.
În cauză, intimata nu a formulat nici o apărare, nedepunând întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1470 din 05.10.2007 s-a admis în parte contestația.
Sa anulat decizia de imputație nr. 358 din 11.07.2007 emisă de intimată.
S-au respins restul capetelor de cerere ca fiind nefondate.
A obligat intimata la plata sumei de 250 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, contestatoarea a fost salariata societății pârâte SC LIBERĂ SA G în funcția de distribuitor presă la chioșcul nr. 43, situat în Agroindustrială din cartierul 17.
La data de 16.04.2007 intimata a procedat la inventarierea gestiunii chioșcului contestatoarei în urma căruia s-a constatat o lipsă în valoare de 14.531,46 lei și s-a emis decizia de imputare nr. 358 din 11.07.2007 pentru suma de 5.804,73 lei,în sarcina contestatoarei, în vederea recuperării prejudiciului.
Prin declarația din 24.04.2007 contestatoarea s-a angajat să plătească suma constatată lipsă la inventar până la data de 21.05.2007.
Totodată, în scopul recuperării pagubei, intimata a efectuat și rețineri salariale din drepturile bănești cuvenite contestatoarei astfel cum rezultă din copia chitanțelor de la fila 5 dosar.
Instanța de fond a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 70 din Codul muncii - Legea nr. 53/2003, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, astfel că, potrivit dispozițiilor legale arătate, răspunderea patrimonială a salariaților se stabilește în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale.
În speță, angajatorul avea la îndemână calea acțiunii directe în justiție pentru recuperarea prejudiciului, iar nu decizia de imputare, astfel cum s-a procedat de către acesta.
Față de cele arătate, instanța de fond a dispus anularea deciziei de imputație nr. 358 din 11.07.2007 emisă de intimată.
Deoarece contestatoarea s-a angajat prin declarația din 24.04.2007 să achite suma constatată lipsă în gestiune, instanța a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la restituirea sumelor reținute din salariul acesteia.
Nefiind dovedit prejudiciul moral cauzat contestatoarei din culpa intimatei, instanța de fond a reținut că, capătul de cerere privind obligarea acesteia la plata daunelor morale este nefondat.
Împotriva acestei hotărâri declarat recurs contestatoarea considerând-o nelegală.
În motivarea recursului declarat contestatoarea a susținut că în mod greșit i-a respins capătul de cerere privind restituirea sumei de 1461 lei rețineri nelegale din salariu și plata a din cheltuielile de judecată efectuate.
A arătat recurenta că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 164 alin. 1 și 2 din Codul muncii potrivit cărora nici o reținere din salarii nu se poate face în lipsa unei hotărâri judecătorești.
Faptul că a dat o declarație pe data de 24.04.2007 prin care s-a angajat să achite suma constatată lipsă în gestiune nu poate constitui temei legal pentru reținerea din salariu așa cum greșit a reținut instanța de fond că a încălcat dispozițiile art. 165 din Codul muncii care prevede că sunt inadmisibile renunțările la drepturile salariale și nu s-a ținut cont de faptul că ea a dat această declarație prin care a arătat că a luat cunoștință de minusul de inventar iar mențiunea că se angajează să plătească aceasta până la data de 21.05.2007 nu-i aparține.
Referitor la suma de 370 lei a fost reținută din salariu pentru constituirea garanției materiale, astfel că ea a fost reținută nelegal din salariu și trebuie să-i fie restituită.
A mai arătat că potrivit art. 11, 13, 15 și 17 din Legea nr. 22/1969 constituirea garanției materiale se face prin contract scris, iar eliberarea ei se face în cazul acoperirii unei eventuale pagube, în baza unui titlu executoriu definitiv, ceea ce nu este cazul în speță.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii contestației și obligării intimatei la restituirea sumei de 1461 lei și a cheltuielilor de judecată efectuate în acest proces.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Intimata nu a depus întâmpinare în cauză.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele dosarului, de dispozițiile legale incidente cauzei, de criticile formulate în cauză, cât și de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, astfel cum au fost invocate și dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată că hotărârea este dată cu încălcarea legii, astfel că recursul declarat de contestatoare este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Așa după cum rezultă din actele dosarului recurentei-contestatoare în baza deciziei de imputare emise, anulată de instanța de fond i s-a reținut suma de 1.461 lei compusă din suma de 1.091 lei reținere din salariu și suma de 370 lei garanție materială depusă conform Legii nr. 22/1969.
În ceea ce privește suma de 1.091 lei reținerea este făcută contrar dispozițiilor Codului muncii, art. 164, potrivit căruia nici o reținere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, iar reținerile cu titlu de daune nu pot fi efectuate decât în baza unei hotărâri judecătorești.
Or, intimata SC LIBERĂ SA G nu a prezentat un asemenea titlu executoriu decizia de imputație nr. 358/2007 fiind emisă contrar legii, situație reținută și de instanța de fond care a dispus anularea ei.
Declarația dată de recurentă la data de 24.04.2007 și prin care se angaja să plătească prejudiciul constatat în gestiunea sa până la data de 21.05.2007 nu poate constitui o justificare legală pentru reținerile din salariu, atâta timp cât aceasta nu era urmată de o depunere de către recurentă din proprie inițiativă a sumelor respective la casieria angajatorului.
Or, o asemenea situație nu rezultă din actele dosarului, intimata nefăcând dovada că chitanțele eliberate recurentei reprezintă o depunere din proprie inițiativă a sumelor respective.
În atare condiții reținerea sumei de 1.091 lei apare ca fiind contrară dispozițiilor Codului muncii.
În ceea ce privește suma de 370 lei reprezentând garanție materială ea nu-i poate fi restituită recurentei, chiar dacă intimata i-ar fi acoperit cota poate din lipsa de la inventar, ea trebuind a fi menținută în continuare cu această destinație: garanție materială.
Potrivit art. 16 din Legea nr. 22/1969 - în vigoare și în prezent - privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanție și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici, garanția în numerar și dobânda aferentă pot fi ridicate de gestionar la încetarea contractului său de muncă sau la trecerea într-o funcție pentru care nu se cere garanție, în situația în care nu s-a cauzat o pagubă sau când paguba a fost acoperită în întregime.
Unitatea este obligată în asemenea situații să elibereze garanția materială.
Or, în cauză, așa cum a arătat și recurenta, nu există un titlu executoriu definitiv pentru pagubă și în baza căruia să se acopere prejudiciul folosindu-se și de garanția materială, potrivit legii.
În atare condiții, cu această motivare, instanța de fond a respins corect cererea de restituire a sumei de 370 lei reprezentând garanția materială.
Suma de 88 lei nu a format obiectul cererii de fond ea fiind o cerere nouă în recurs astfel că nu poate face obiectul cauzei de față.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța de fond le-a acordat corect iar în recurs recurenta-contestatoare nu a mai făcut nici o mențiune cu privire la aceasta menționând că nu solicită cheltuieli de judecată.
Având în vedere cele menționate mai sus, curtea constată că, criticile formulate de recurentă sunt parțial întemeiate astfel că motivele invocate încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, astfel că potrivit art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, urmează a fi admis, cu consecința modificării în parte a sentinței civile nr. 1470/2007 a Tribunalului Galați în sensul obligării intimatei să restituie suma de 1.091 lei, sumă reținută nelegal.
Urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 1470/2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarea, domiciliată în G,-, - 12,. 55, împotriva sentinței civile nr. 1470/05.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 1470/5.10.2007 a Tribunalului Galați în sensul că obligă pe intimata LIBERĂ cu sediul în G,-, să restituie contestatoarei suma de 1091 lei cu titlu de rețineri.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
IREVOCABIL
Pronunțată în ședința publică de la 07 Ianuarie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: - -
: 2 ex.//05 Februarie 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Marioara Coinacel
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 290/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 43/2008. Curtea de... → |
|---|
