Contestație decizie de sancționare. Decizia 3/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6429/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.3/
Ședința publică de la 06 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul prin Sindicatul Liber Independent împotriva sentinței civile nr.944 din data de 13 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (2195/C/2009), în contradictoriu cu intimataSC" Eu"SRL,având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de sancționare."
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata SC" Eu"SRL, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.334 din 05.01.2009 depusă la dosar-fila 13, lipsind recurentulprin Sindicatul Liber Independent.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 23.11.2009, adresă din partea Tribunalului Călărași prin care înaintează acestei instanțe, cererea de recurs formulată de recurentul prin Sindicatul Liber Independent, semnată și ștampilată de către avocatul ce reprezintă interesele acestuia.
Intimata SC" Eu"SRL, prin avocat, având cuvântul, depune la dosar întâmpinare, în dublu exemplar, arătând că în această fază procesuală înțelege să solicite încuviințarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia depune la dosar fotocopia cererii întocmite de către recurentul prin care acesta solicita încetarea contractului individual de muncă începând cu data de 05.10.2009, conform art.55 lit."b" din Codul muncii, precum și fotocopia deciziei nr.33 din 06.10.2009 emisă de către societate prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al salariatului, începând cu data de 05.10.2009, astfel cum acesta a solicitat.
Curtea, după deliberare, în temeiul art.305 cod proc. civilă, încuviințează pentru intimată proba cu înscrisuri, astfel cum a fost solicitată, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării pricinii deduse judecății, luând act de administrarea acestei probe la termenul de azi.
Intimata SC" Eu"SRL, prin avocat, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă intimatei cuvântul atât în susținerea excepției invocate pe cale de întâmpinare cât și în combaterea recursului dedus judecății.
Intimata SC" Eu"SRL, prin avocat, având cuvântul în susținerea excepției lipsei de interes a recurentului de a promova prezenta cerere de recurs, solicită a se observa că în raport de materialul probator depus la dosar la termenul de azi, apreciază că recursul dedus judecății este lipsit de interes, întrucât recurentul în cauză nu are nici un interes actual de a promova prezenta cerere, atâta vreme cât decizia de încetare a contractului individual de muncă a fost emisă de către societate prin acordul părților.
În combaterea recursului, intimata, prin avocat, solicită a se observa că potrivit prevederilor art.28 din Legea nr.54/2003, sindicatul are dreptul de a promova cererii de chemare în judecată în instanță, dar numai pentru membrii săi de sindicat, însă, în speța dedusă judecății, acest sindicat nu a făcut dovada că recurentul este membru de sindicat și nici dovada înființării acestuia la data promovării acțiunii, pe de o parte, iar pe de altă parte, Sindicatul Liber Independent își are sediul în B, iar societatea intimată își desfășoară activitatea pe raza comunei, județ
Mai mult decât atât, solicită a se observa că, la dosarul cauzei, Sindicatul Liber Independent nu a depus actele constituite de înființare și modificare, înregistrate la judecătorie, din care să rezulte procedura prin care o persoană poate să devină membru de sindicat, depunând însă, după terminarea ședinței de judecată un înscris ce emană de la sindicat și prin care se stipulează că recurentul este membru de sindicat. Acesta, însă, este un act unilateral.
Având în vedere cele susținute, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 944 din data de 13 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr- (număr în format vechi 2195/C/2009), Tribunalul Călărași - Secția Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtă; a respins contestația formulată de reclamantul Sindicatul Liber Independent lCA B, în numele membrului de sindicat, împotriva deciziei nr.361/16.12.2008 emisă de pârâta SC Eu SRL.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prima instanță, având în vedere dispozițiile art. 137 din Codul d e procedură civilă, s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a cauzei.
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Sindicatul Liber Independent lCA B, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 1 și 2 din Legea nr. 54/2003, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor în fața instanțelor judecătorești, în anumite condiții, iar salariatul sancționat nu face parte dintre membrii cotizanți.
În plus, s-a mai susținut că salariatul trebuia să confirme acțiune formulată în prezentul dosar.
Tribunalul, analizând excepția invocată în raport de prevederile art.28 alin.1 din Legea sindicatelor nr.54/2003, a reținut că organizațiile sindicale apără numai drepturile membrilor lor ce decurg din legislația muncii, contractul colectiv de muncă, contractul individual de muncă, în fața instanței judecătorești și a altor instituții sau autorității ale statului.
În speță, a reținut prima instanță, reclamantul Sindicatul Liber Independent lCA B nu a făcut dovada că persoana sancționată disciplinar, este membrul său de sindicat, condiție esențială pentru a putea promova în numele acestuia acțiunea în justiție.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat recurs Sindicatul Liber Independent, în numele și pentru membrul de sindicat, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304/1 din Codul d e procedură civilă, recurentul a arătat, în esență, următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod eronat faptul ca recurentul nu ar fi făcut dovada faptului că persoana sancționată disciplinar este membru al sindicatului, ceea ce ar legitima promovarea acțiunii în numele său.
Cu toate că în practicaua sentinței recurate este consemnat faptul că, la termenul la care cauza a rămas în pronunțare, reprezentantul reclamantei a depus înscrisurile solicitate de instanță, respectiv dovada înființării sindicatului și a calității de membru de sindicat al contestatorului, în considerentele sentinței nu se face referire la aceste documente și/sau la relevanța și incidenta acestora în cauză.
Mai mult decât atât, sentința este nemotivata sub acest aspect, cu toate ca din însăși conținutul deciziei de sancționare contestată rezultă că salariatul a refuzat să semneze decizia solicitând "asistență din partea sindicatului".
Or, această mențiune se coroborează cu cea din înscrisul depus la dosarul cauzei prin care contestatorul confirmă faptul că împuternicește sindicatul să promoveze acțiune în instanță pentru anularea sancțiunii abuzive aplicata de către angajator.
Recurentul a făcut referire la decizia nr. 2446 din 25 martie 2004 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție - Secția civilă, arătând că instanța supremă a interpretat dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 în sensul că sindicatul are calitate procesuală activă și poate formula acțiuni în justiție în numele membrilor săi, fără a avea nevoie de un mandat expres în acest sens.
În speță, a mai susținut recurentul, sindicatul și-a arătat calitatea de reprezentant legal al membrului său, întrucât s-a făcut precizarea că acțiunea s-a formulat în numele membrului de sindicat, pentru apărarea drepturilor acestuia ce decurg din Codul muncii și din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
În raport cu aceste precizări și în lipsa unor dovezi că membrul de sindicat, în numele căruia s-a formulat acțiunea, s-ar fi opus la judecată, nu se putea reține lipsa calității procesuale active.
Potrivit art.28 alin.2 din Legea nr. 54/2003, a mai arătat recurentul, sindicatele pot reprezenta în justiție pe membrii săi, în vederea soluționării unor conflicte de muncă intervenite între aceștia și angajatorii lor, situație în care sindicatul nu are calitate procesuală, ci numai calitatea de reprezentant al membrilor săi.
Prin întâmpinarea depusă, unitatea intimată a invocat excepția lipsei de interes în formularea prezentului recurs, în condițiile în care, începând cu data de 5.10.2009, raporturile de muncă dintre părți au încetat în temeiul art. 55lit. b) din Codul muncii, iar sancțiunea avertismentului nu a produs vreun efect de ordin material asupra salariatului. Totodată, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În recurs, în cadrul probei cu înscrisuri, au fost depuse la dosar decizia nr. 33/6.10.2009 privind încetarea contractului individual de muncă prin acordul părților și cererea formulată de în sensul încetării contractului individual de muncă, începând cu data de 5.10.2009, conform art. 55 lit. b) din Codul muncii.
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 din Codul d e procedură civilă, excepția lipsei de interes a formulării recursului invocată de unitatea intimată prin întâmpinare, Curtea constată caracterul neîntemeiat al acesteia.
Astfel, împrejurarea că ulterior emiterii de către angajator a deciziei de sancționare cu avertisment scris nr. 361/16.12.2008, contestată în prezenta cauză, contractul de muncă al salariatului a încetat prin acordul părților, conform dispozițiilor art. 55 lit. b) din Codul muncii, conform deciziei nr. 33 din 6.10.2009, nu este de natură a conduce la concluzia lipsei de interes în formularea recursului.
Curtea reține că este, de asemenea, lipsită de relevanță inexistența unor efecte patrimoniale ale deciziei de sancționare contestate, câtă vreme folosul practic urmărit prin promovarea unei acțiuni în justiție sau a unei căi de atac nu trebuie să fie în mod necesar unul de ordin patrimonial.
În conformitate cu prevederile art. 264 din Codul muncii, avertismentul scris este una dintre sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârșește o abatere disciplinară, iar potrivit dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, angajatorul trebuie să dispună aplicarea sancțiunii disciplinare - oricare ar fi ea și indiferent dacă are sau nu consecințe patrimoniale - printr-o decizie motivată, emisă în formă scrisă, ce poate fi contestată de salariat la instanța competentă în condițiile prevăzute de lege.
Prin urmare, odată aplicată sancțiunea disciplinară, este legitim și actual interesul salariatului de a sesiza instanța pentru verificarea legalității și temeiniciei deciziei de sancționare, după cum este, de asemenea, legitim și actual interesul acestuia de a promova căile de atac împotriva hotărârii instanței de fond.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată ca fiind întemeiate criticile recurentului, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
La termenul din 13 iulie 2009, au fost depuse la dosarul instanței de fond decizia contestată, prin care salariatul membru de sindicat a fost sancționat cu avertisment scris pentru modul necorespunzător de îndeplinire a sarcinilor de serviciu; împuternicirea dată de salariat Sindicatului Liber Independent, în sensul de a-l reprezenta în fața instanței învestite cu soluționare contestației împotriva deciziei de sancționare cu avertisment scris nr. 361/16.12.2008; încheierea din data de 28 martie 1990, pronunțată în dosarul nr. 2832/1990 al Judecătoriei Brașov, prin care a fost admisă cererea privind acordare personalității juridice Sindicatului Liber Independent; sentința civilă nr. 1465/7.05.2009 pronunțată de Judecătoria C în dosarul nr-, irevocabilă, prin care s-a constatat că menționatul sindicat îndeplinește condițiile de reprezentativitate la nivelul unității EU SRL și adeverința din care rezultă că este membru al Sindicatului Liber Independent începând cu data de 4.11.2008.
Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003, sindicatele pot formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor, în vederea soluționării unor conflicte de muncă intervenite între aceștia și angajatori, situație în care sindicatul nu stă în judecată în nume propriu, ci numai în calitate de reprezentant al membrilor săi. Potrivit aceleiași dispoziții legale, organizația sindicală poate promova orice acțiune în numele membrilor săi, fără a-i fi necesar un mandat expres, cum în mod eronat a reținut prima instanță.
Întrucât titular al dreptului ce se tinde a fi apărat în justiție este membrul de sindicat, acesta are calitatea de reclamant.
Este adevărat că acțiunea în justiție nu poate să fie introdusă sau continuată de organizația sindicală, dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată. Însă, în speță, salariatul membru de sindicat nu numai că nu s-a opus introducerii acțiunii, ci chiar a dat împuternicire Sindicatului Liber Independent să-l reprezinte în fața instanței în prezentul litigiu, deși existența unui asemenea mandat nu era impusă de lege.
Prin urmare, Curtea constată că prima instanță, interpretând în mod eronat dispozițiile legale mai sus citate, precum și materialul probator administrat în cauză, a admis excepția lipsei calității procesuale active Sindicatului Liber Independent B, cu privire la care s-a apreciat că are el însuși calitatea de reclamant în cauză.
Procedând astfel, prima instanță nu a intrat în cercetare fondului pricinii.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 3 și 5 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul și va casa sentința recurată, urmând să trimită cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes invocată de intimata-pârâtaSC EU SRL.
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant SINDICATUL LIBER INDEPENDENT, în numele și pentru membrul de sindicat, împotriva sentinței civile nr.944/LM din data de 13.07.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (număr în format vechi 2195/C/2009), în contradictoriu cu intimata-pârâta SC EU SRL.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red:
Tehnored: NV/2 EX./15.01.2010
Jud. fond:;
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 116/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 197/2010. Curtea de... → |
|---|
