Contestație decizie de sancționare. Decizia 305/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 305/R-CM
Ședința publică din 08 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de contestatoarea, împotriva sentințelor civile nr.880 din 19 octombrie 2007 și nr.18 din 15 ianuarie 2008 și de intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.880 din 19 octombrie 2007, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenta-contestatoare asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.96/2008, emisă de Cabinet individual-Baroul V și consilier juridic pentru recurentul-intimat, în baza împuternicirii nr.2020/III/5/2008.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
S-au depus la dosar împuternicire avocațială pentru recurenta-contestatoare, însoțită de chitanța de plata onorariului de avocat și două chitanțe reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport, precum și delegație de către consilier juridic, pentru recurentul-intimat.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Apărătorul recurentei-contestatoare, având cuvântul, susține oral recursurile așa cum sunt formulate în scris, solicitând admiterea lor, modificarea sentințelor, iar pe fond admiterea în totalitate a contestației formulată împotriva deciziei de sancționare nr.2/2007. Pe cale de consecință, să se dispună anularea acesteia în totalitate, cu obligarea recurentului-intimat la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond și în recurs.
Arată că instanța de fond a constatat că punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 10, 11, 13 din decizia de sancționare nu sunt întemeiate, iar sancțiunea aplicată nu se justifică. A mai constatat că pentru punctele 7, 8, 9, 12 este întemeiată decizia de sancționare.
Pentru aceste patru puncte a declarat recurs și susține următoarele:
Acuzația ce i s-a adus contestatoarei la punctul 7 din decizia de sancționare este, având în vedere că la data respectivă, 24 octombrie 2006 nu avea cum să perturbeze activitatea de pază, deoarece nu se afla în instituție, având cerere aprobată prin care a solicitat recuperare.
Cu privire la acuzația de la punctul 8, arată că la dosar nu există vreun referat din partea avocatei către șeful parchetului. Nici această afirmație nu este adevărată și nu se încadrează în nici un text de lege.
Referitor la punctul 9 din decizie, arată că nu poate să i se aducă o asemenea acuzație contestatoarei, deoarece nu există nici un fel de adresă din partea polițistului cu privire la comportamentul acesteia față de organele de poliție.
În ceea ce privește acuzația de la punctul 12 din decizie, arată că din actele depuse la dosar rezultă că partea pe care o reprezintă, la data de 1 august 2006 a intrat în concediu legal de odihnă, cu aprobarea conducerii. La cererea șefului unității, s-a prezentat la serviciu înainte de efectuarea în totalitate a concediului de odihnă, pentru efectuarea unor lucrări. După terminarea acestor lucrări și-a continuat concediul de odihnă.
Susține că fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei asemenea abateri disciplinare.
De asemenea, tribunalul a greșit și atunci când a acordat în parte cheltuielile de judecată.
Reprezentantul recurentului-intimat, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondate a celor două recursuri formulate de contestatoare.
Susține oral recursul declarat de instituția pe care o reprezintă, precizând că tribunalul a pronunțat o hotărâre fără a intra în cercetarea fondului pentru punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 10, 11 și 13 din decizia de sancționare.
Pentru acestea, în principal solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În subsidiar, solicită modificarea sentinței și respingerea pe fond a contestației, considerând că trebuie reținută sancțiunea pecuniară stabilită în sarcina contestatoarei.
Apărătorul recurentei-contestatoare, având cuvântul pe recursul declarat de intimatul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, solicită respingerea lui ca netemeinic pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată ocazionate de proces.
Arată că Tribunalul Vâlceaa motivat sentința cu privire la punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 10, 11 și 13 din decizia de sancționare. Toate aceste puncte au fost cercetate pe fond și s-a constatat că nu există abateri disciplinare.
Arată că în dosar nu există nicio probă scrisă cu care să fie dovedite acuzațiile ce i se aduc recurentei-contestatoare la punctele 1, 2 și 3 din decizia de sancționare.
Cu privire la acuzațiile de la punctul 4 din decizie, susține că acestea au caracter de generalitate și nimic concret. În instituție există un registru de note telefonice în care contestatoarea a înregistrat toate apelurile telefonice. Nu s-a dovedit de către intimată că ar exista alte apeluri telefonice neînregistrate în acest registru.
Referitor la acuzațiile de la punctul 5 aduse contestatoarei, arată că din actele dosarului rezultă că în perioada cât grefiera-dactilografă a lipsit din unitate, contestatoarea a dactilografiat toate lucrările până seara târziu.
Acuzația adusă la punctul 6 din decizie nu este dreaptă, în instituție neexistând referate sau sesizări înregistrate la adresa contestatoarei din care să rezulte că a refuzat primirea dosarelor penale sau a altor lucrări de la organele de poliție. Arată că dosarele de la poliție le primea aceasta, după ce treceau pe la procurorul de serviciu. În decizia de sancționare nu se spune în concret când a refuzat contestatoarea să înregistreze un astfel de dosar.
Privitor la acuzația de la punctul 10, arată că în instituție nu există vreo sesizare scrisă și înregistrată din partea colegilor referior la faptul că în mai multe rânduri i-a suspectat pe aceștia că îi fură bani. Dacă ar fi făcut o asemenea afirmație contestatoarea, colegii ar fi făcut o plângere.
Nici acuzațiile de la punctele 11 și 13 nu sunt reale, acestea fiind contrazise de probele existente în dosar.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
La data de 08.03.2007 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr- contestația formulată de contestatoarea împotriva deciziei nr.2/30 ianuarie 2007 emisă de intimatul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei. S-a cerut, de asemenea, suspendarea executării deciziei până la soluționarea definitivă a contestației, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației s-a susținut de către contestatoare că are calitatea de grefier șef la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălcești și, datorită unor conflicte pe care le-a avut cu conducerea acestuia, s-a procedat la sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI cu privire la o serie de pretinse abateri disciplinare pe care contestatoarea le-ar fi săvârșit, urmărindu-se ca scop final aplicarea celei mai grave sancțiuni disciplinare prevăzută de Codul muncii - desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
S-a susținut că decizia care formează obiectul judecății este vădit neîntemeiată și esențial nelegală deoarece nu a fost comunicată în termen de 5 zile, potrivit dispozițiilor Codului muncii, referatul nr.5464/VI/12/2006 întocmit de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI nu este altceva decât o copie fidelă a referatului nr.1224/IX/1/09.11.2006 întocmit de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești și că, înainte de aplicarea sancțiunii administrative de reducere cu 10% a salariului de bază brut pe o perioadă de 3 luni începând cu data de 13.02.2007, organul care a emis decizia nu a verificat susținerile contestatoarei formulate în apărare prin nota explicativă pe care a dat-
Contestatoarea a susținut că prima faptă care i se reține în sarcină drept abatere disciplinară, respectiv aceea că ar fi dispus ca îngrijitoarea să completeze în mai multe rânduri registrele și condicile biroului de grefă, încălcând astfel dispozițiile art.170, pct.2 din Regulamentul de ordine interioară, nu corespunde realității deoarece cel care a dat dispoziția mai sus menționată a fost fostul procuror șef, dispoziție care a fost preluată și de către actualul prim procuror.
Nici cea de a doua abatere disciplinară menționată în decizia nr.2/30.01.2007, nu este susținută deoarece nici în referatul prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești și nici în cel al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI nu se arată în mod concret care au fost faptele pretins săvârșite de către contestatoare.
În raport de a treia pretinsă abatere disciplinară săvârșită, aceea de a fi refuzat să primească plângerile depuse de către petiționari în lipsa procurorilor din unitate, contestatoarea a susținut că nu există nici o faptă concretă care să fi fost dovedită a fi fost săvârșită de către ea în modalitatea reținută sub aspectul invocat în decizia dedusă judecății.
Referitor la pretinsa abatere disciplinară de a nu a fi adus la cunoștința prim procurorului toate apelurile telefonice primite în lipsa acestuia, susține, de asemenea, că și de această dată, în decizie nu s-a făcut referire la o faptă concretă.
Cu privire la cea de a cincea abatere disciplinară reținută în decizia dedusă judecății, aceea că în lipsa din unitate a grefierei, cât și în alte situații, contestatoarea ar fi refuzat în mod nejustificat să dactilografieze lucrările procurorilor, încălcând astfel dispozițiile art.7 pct.1 din Codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, contestatoarea a susținut că nu există nici un referat care să se fi întocmit și să se fi înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălcești, act prin care să se fi făcut mențiune cu privire la săvârșirea vreunei abateri disciplinare în sensul menționat.
Decizia nr.2/30 ianuarie 2007 vizează pretinsa atitudine lipsită de profesionalism, în sensul că, în mod repetat, cu ocazia primirii dosarelor sau a altor lucrări de la organul de poliție, a refuzat nejustificat primirea acestora, fapta neconfirmându-se în sensul existenței vreunui caz concret care să fi justificat reținerea unei astfel de fapte.
A șaptea abatere disciplinară reprezintă o simplă acuzare, fără să existe vreo dovadă în sensul săvârșirii la data de 24.10.2006 a perturbării activității de pază de către contestatoare.
Cât privește cea de a opta faptă care se pretinde a reprezenta o abatere disciplinară, aceea de a fi făcut afirmații necorespunzătoare în luna mai 2006, cu privire la pregătirea profesională a avocatului, contestatoarea s-a apărat în sensul că și de această dată nu există nici un suport probatoriu care să dovedească faptul că ea ar fi săvârșit o astfel de abatere disciplinară.
Referitor la fapta pe care comisarul șef - șeful Biroului Cercetări Penale din cadrul V ar fi sesizat-o prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești, în sensul că ar fi existat un comportament negativ al contestatoarei față de organele de poliție, contestatoarea a invocat caracterul nereal al pretinsei abateri disciplinare reținută în sarcina sa.
Pretinsa suspectare a colegilor de serviciu că ar fi sustras bani sau acte de la contestatoare, pretinsa atitudine arogantă în relațiile cu prim procurorul unității și cu un alt procuror al aceluiași parchet, cu privire la cuantificarea într-o mapă specială, în mod sistematic a unor greșeli minore de redactare și rezolutare, cuantificare realizată de către contestatoare în scop de șantajare și intimidare nu au fost săvârșite.
În raport de volumul foarte mare de lucrări și de termenele prevăzute de lege în care acestea trebuiau executate, a fost solicitată de către prim procurorul Parchetului să revină în unitate și să întocmească de urgență situațiile cerute de către parchetul ierarhic superior, astfel încât prezența sa la serviciu a fost impusă înainte de epuizarea întregului concediu de odihnă.
Intimatul a depus la dosar înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei dedusă judecății iar în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.880/19.10.2007, Tribunalul Vâlceaa admis în parte contestația și a anulat în parte decizia nr.2/30.01.2007 emisă de intimat și a înlocuit sancțiunea disciplinară stabilită prin această decizie cu sancțiunea avertismentului scris prevăzută de dispozițiile art.264 alin.1 lit.a) Codul muncii.
A obligat intimatul să restituie contestatoarei sumele de bani reținute ca urmare a aplicării sancțiunii disciplinare a reducerii cu 10% a salariului de bază brut pe o perioadă de 3 luni.
A menținut în rest decizia.
Totodată, a obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată de 449 lei.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în fapt următoarele:
Prin decizia nr.2/30.01.2007 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTIs -a dispus aplicarea sancțiunii disciplinare a reducerii cu 10% a salariului de bază brut al contestatoarei pe o perioadă de 3 luni, începând cu data de 13.02.2007, precum și obligarea contestatoarei să urmeze în cursul anului 2007 cursuri de deontologie a profesiei organizate de Școala Națională de Grefieri.
În privința sancțiunii disciplinare aplicate contestatoarei, prin decizia menționată s-a reținut că drept urmare a referatului nr.1224/IX/1/9.11.2006 întocmit de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești, prin care s-au semnalat mai multe abateri disciplinare comise de către contestatoare, în calitate de grefier șef, s-a dispus cercetarea prealabilă a contestatoarei, rezultatul acestei cercetări fiind consemnat în referatul nr.5464/VI/12/27.12.2006, în care au fost cuprinse fapte de natură disciplinară săvârșite de contestatoare, astfel:
- contestatoarea a dispus ca îngrijitorul de curățenie să completeze în mai multe rânduri registrele și condicile biroului de grefă, încălcând dispozițiile art.170 pct.2 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor;
- nu a urmărit și nu a informat procurorii dacă lucrările repartizate de către prim procurorul unității sunt efectuate în termen, încălcând dispozițiile art.174 lit.e și 180 pct.2 din același regulament;
- a refuzat să primească plângerile depuse de petiționari în lipsa procurorilor din unitate;
- nu a adus la cunoștința prim procurorului toate apelurile telefonice primite în lipsa acestuia;
- a refuzat să dactilografieze lucrările procurorului, în lipsa din unitate a grefierului, cât și în alte situații, încălcând dispozițiile art.7 pct.1 din Codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea;
- în mod repetat, cu ocazia primirii dosarelor sau a altor lucrări de la organele de poliție, a avut o atitudine lipsită de profesionalism, refuzând nejustificat primirea acestora, încălcând dispozițiile art.6 din Codul deontologic menționat și art.84 lit.h din Legea nr.567/2004;
- la data de 24.10.2006 a perturbat activitatea de pază, fără drept, verificând registrele de intrare în unitate ale jandarmilor, încălcând dispozițiile art.64 lit.g din Legea nr.567/2004 și art.189 din Codul deontologic menționat;
- în luna mai 2006, făcut afirmații necorespunzătoare cu privire la pregătirea profesională a avocatului față de care a manifestat o atitudine ostilă și arogantă, încălcând dispozițiile art.84 lit.d din Legea nr.567/2004 și art.17, 18, 19 pct.5 din Codul deontologic menționat;
- în luna noiembrie 2006, comisarul șef, șeful Biroului Cercetări Penale din cadrul V, a sesizat pe prim procurorul unității asupra comportamentului negativ al contestatoarei față de organele de poliție;
- în mai multe rânduri contestatoarea i-a suspectat pe colegii de serviciu că-i fură bani sau acte, imputându-le fapte penale, încălcând astfel dispozițiile art.19 pct.5 din Codul deontologic menționat;
- în relațiile cu prim procurorul unității și cu procurorul G, contestatoarea are o atitudine arogantă, sfidătoare, invocând conflicte artificiale, iar discuțiile cu aceștia le poartă pe un ton ridicat, lipsit de orice respect;
- contestatoarea s-a prezentat din concediul de odihnă pe anul 2006, fără rechemare și fără a epuiza întregul concediu, motivând că este un drept al său să se prezinte la unitate când dorește și acuzând pe prim procurorul unității de nerespectarea legii, încălcând astfel dispozițiile art.19, pct.5 din Codul deontologic menționat și art.84 lit.d și g din Legea nr.567/2004;
- în mod sistematic, în loc să acționeze pentru îndreptarea și evitarea eventualelor greșeli minore de redactare și rezolutare, inerente unei munci cu un personal numeric redus, contestatoarea le-a cuantificat într-o mapă specială, folosindu-le în scop de șicanare și intimidare.
S-a reținut prin aceeași decizie că faptele menționate constituie abateri disciplinare prevăzute de dispozițiile art.84 lit.d, g, l din Legea nr.567/2004, cât și încălcări ale dispozițiilor art.17, 18 și 19 pct.1 și 5 din Hotărârea nr.145/26.04.2005 a Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Codului deontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
În ceea ce privește apărările formulate de către contestatoare pe parcursul cercetării disciplinare prealabile, în decizia nr.2/30.01.2007 s-a consemnat că ele nu sunt întemeiate, nefiind confirmate de personalul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești.
Referitor la aspectele reclamate de către contestatoare cu privire la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești, s-a menționat în decizie că acestea au fost sesizate Consiliului Superior al Magistraturii - Secția pentru procurori.
Din conținutul deciziei dedusă judecății, tribunalul a reținut că toate pretinsele abateri disciplinare comise de către contestatoare și consemnate la punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 10, 11, 13 nu se referă la fapte concrete, au caracter de generalitate, ceea ce, pe de o parte, încalcă regula caracterului determinat al acțiunii sau inacțiunii de natură disciplinară imputată, iar pe de altă parte, face imposibilă cercetarea în concret de către instanță a pretinselor abateri.
În aceste condiții, pentru pretinsele abateri disciplinare menționate la punctele de mai sus, tribunalul a constatat că este întemeiată contestația.
Cu privire la faptele menționate la punctele 7, 8, 9 și 12, tribunalul a reținut că în cauză s-a făcut de către intimat dovada săvârșirii lor de către contestatoare.
În ceea ce o privește pe contestatoare, din probele administrate în cauză a rezultat că în anii anteriori emiterii deciziei de sancționare care formează obiectul prezentei judecății, contestatoarea a primit calificativul de foarte bine referitor la activitatea desfășurată la locul de muncă.
Mai mult decât atât, intimatul nu a făcut nici un fel de dovadă în sensul existenței vreunei alte sancțiuni disciplinare aplicată anterior contestatoarei și care să fi fost consecința săvârșirii unor alte fapte de natură disciplinară.
Referitor la faptele menționate la punctele 7, 8, 9, 12, s-a reținut că ele nu sunt de o asemenea gravitate încât să impună aplicarea unei sancțiuni disciplinare cu un grad sporit de gravitate, astfel încât sancțiunea reducerii salariului de bază pe o durată de 3 luni cu10 %, începând cu data de 13.02.2007, este disproporționată în raport cu faptele săvârșite.
Instanța a avut în vedere pentru aceasta dispozițiile art.266 Codul muncii.
Cheltuielile de judecată au fost acordate parțial față de soluția de admitere în parte a contestației cu aplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă.
Cererea de completare a sentinței prin obligarea intimatei la plata diferenței cheltuielilor de judecată a fost respinsă prin sentința civilă nr.18 pronunțată de Tribunalul Vâlcea la data de 15.01.2008.
S-a reținut atunci că deși cuantumul cheltuielilor de judecată este mai mare decât cel stabilit prin sentința inițială, întrucât contestația părții a fost admisă în parte, fiind înlocuită sancțiunea disciplinară aplicată cu una mai puțin severă, au fost aplicate dispozițiile art.276 Cod procedură civilă, în sensul că s-a apreciat ca acestea să fie acordate în măsura în care pretențiile părții au fost considerate întemeiate.
Ca urmare, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite dispozițiile art.2812(1) Cod procedură civilă, potrivit cărora instanța ar fi omis să se pronunțe asupra cererii de plată a cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.880/19.10.2007 au declarat recurs, în termen legal, părțile.
Recurenta-contestatoare critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- Dând dovadă de lipsă de rol activ, instanța de fond, cu încălcarea dispozițiilor art.129 Cod procedură civilă, nu a analizat probele încuviințate părții privitoare la inexistența abaterilor disciplinare.
Astfel, Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate, cu modificările și completările ulterioare nu conține art.64 lit.g în temeiul căruia contestatoarea a fost sancționată pentru fapta descrisă la pct.7 din decizie. Nici în Codul deontologic al acestei categorii de personal nu există art.189 pe care se întemeiază acest capăt de acuzare.
În ziua de 24.10.2006 nu avea cum să perturbeze activitatea de pază deoarece nu a fost prezentă la serviciu. Ziua liberă i-a fost acordată ca urmare a cererii nr.1156/10/4/23.10.2006 aprobată de primul procuror al unității.
Nu au fost examinate aspectele invocate de contestatoare în privința pretinsei abateri disciplinare menționate la pct.8 din decizie. Avocatul s-a prezentat la parchet pentru a fi vizat un referat de încasare a onorariului de apărător din oficiu. Contestatoarea i-a explicat că nu poate aplica încă o ștampilă pe act în lipsa semnăturii procurorului care a instrumentat cauza. Din partea avocatului nu există nicio sesizare scrisă și înregistrată la parchet.
De asemenea, nu este înregistrat la parchet vreun referat cu privire la comportamentul contestatoarei față de agenții de poliție. Nu i s-a cerut părții o notă explicativă cu privire la fapta menționată la al 9-lea capăt din decizie.
Potrivit înscrisurilor de la dosar contestatoarea a intrat în concediu legal de odihnă pe anul 2006 la data de 1 august 2006, conform planificării. La data de 4.09.2006 a solicitat în scris întreruperea concediului, motivul fiind acela că avea de finalizat lucrările de statistică pentru a se putea ulterior interna pentru suportarea unei operații chirurgicale.
Potrivit art.9 alin.1 din Hotărârea nr.95/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, concediul de odihnă poate fi întrerupt la cererea persoanei care îl efectuează pentru motive obiective.
Cererea respectivă a fost aprobată începând cu data de 8.09.2006. Pentru aceasta a fost avută în vedere și adresa nr.944/I/1/2006 prin care i se cerea prezența la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea pentru instructaj pe teme de statistică.
Prin urmare, instanța a reținut greșit săvârșirea de către contestatoare a respectivelor abateri disciplinare.
- Nu rezultă din motivarea sentinței care anume dispoziții legale și ordine ale conducătorilor ierarhici au fost încălcate.
- În fine, se arată în recursul contestatoarei, la acordarea cheltuielilor de judecată au fost încălcate dispozițiile art.274 Cod procedură civilă. Chitanțele și bonurile de la dosar reprezentând costul combustibilului necesar deplasării la instanță depășesc suma de 800 lei, iar instanța de fond a obligat la plata doar a unei părți din acestea.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recurentul-intimat Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI consideră hotărârea pronunțată ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar unele motive reținute sunt contradictorii.
În acest sens se arată că instanța de judecată a reținut fără temei că abaterile disciplinare menționate la pct.1, 2, 3, 4, 5, 6, 10, 11 și 13 din decizie nu se referă la fapte concrete, ci au un caracter de generalitate.
Din probele administrate rezultă că abaterile disciplinare reținute în sarcina contestatoarei sunt fapte determinate.
Abaterea reținută la pct.1 din decizie constă în aceea că din dispoziția contestatoarei, cu încălcarea art.170 pct.2 din Regulamentul de ordine interioară aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr.2850/C/2004, îngrijitorul de curățenie, de la începutul anului 2006 și până la data de 03.07.2006, a efectuat înregistrări în registrul de evidență a soluțiilor adoptate în baza art.181Cod penal și în condica de grefă, deși nu avea acest drept.
Abaterea disciplinară de la pct.6 din decizie este descrisă în sensul că partea a refuzat nejustificat să primească la grefa parchetului dosarele și alte lucrări de la polițiști, dovedind prin aceasta lipsă de profesionalism și încălcând dispozițiile art.6 din Codul deontologic, precum și ale art.84 lit.h din Legea nr.567/2004. Din declarațiile agenților de poliție și ale procurorilor rezultă fapte concrete privind refuzul nejustificat al contestatoarei de a primi dosare și alte lucrări de la polițiști.
Contestatoarea răspunde într-un mod arogant și sfidător la solicitările de serviciu ale prim-procurorului și ale procurorului Și în acest caz, în mod nejustificat instanța nu a cercetat fapta reținută în decizia contestată.
La cercetarea disciplinară prealabilă au rezultat date concrete privind cuantificarea de către contestatoare, într-o mapă specială, a unor greșeli minore de redactare și rezolutare a unor lucrări efectuate de primul procuror și de procurorul G, pe care apoi le folosea în scop de șicanare și intimidare.
- În al doilea rând, se arată, în mod greșit s-a înlocuit sancțiunea disciplinară aplicată cu cea a avertismentului scris.
În cauză este vorba despre un număr mare de abateri disciplinare, cu influență negativă asupra bunului mers al activității Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești.
Pentru aceste motive, recurentul-intimat solicită casarea sentinței pronunțate fără a se intra în cercetarea fondului și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În drept, recursul părții este întemeiat pe dispozițiile art.299 și urm. Cod procedură civilă.
Contestatoarea a formulat recurs și împotriva sentinței civile nr.18/15.01.2008, arătând că respingerea cererii de completare a sentinței inițiale încalcă dispozițiile art.276 Cod procedură civilă, care stabilesc că acordarea cheltuielilor de judecată trebuie să se facă proporțional cu admiterea pretențiilor reclamantului.
Or, capetele de cerere ale contestației au fost admise în proporție de 100%, iar suma de 449 lei stabilită cu titlu de cheltuieli de judecată este prea mică față de totalul de 951,03 lei.
Recursurile sunt fondate.
Cu privire la pretinsele abateri menționate la pct.1, 2, 3, 4, 5, 6, 10, 11 și 13 din decizia contestată, tribunalul a reținut că acestea nu constituie fapte concrete, ci au caracter de generalitate.
În condițiile în care descrierea faptelor nu este analizată pentru fiecare punct din decizie prin raportare la referatele menționate în actul sancționator, care fac parte din acesta, și la perioada 01.06. - 22.12.2006, în care se pretinde că au fost săvârșite acestea, motivarea instanței de fond este sumară. Se rezumă doar la aprecierea că faptele au caracter de generalitate, fără a se arăta ce anume elemente definitorii lipsesc pentru fiecare în parte.
În aceeași modalitate se motivează soluția instanței de fond atunci când se reține pur și simplu că s-a făcut dovada săvârșirii de către contestatoarea faptelor menționate la pct.7, 8, 9 și 12 din decizie.
Motivarea hotărârii trebuie să se refere la probele în urma aprecierii cărora a rezultat situația de fapt, să răspundă tuturor motivelor de fapt invocate în contestație.
Pe de altă parte, nu rezultă din considerentele sentinței dacă faptele săvârșite constituie încălcări ale obligațiilor legale ale salariatului, aspect contestat de către acesta. Nu este analizată nici latura subiectivă, element constitutiv al răspunderii disciplinare cu privire la care se formulează apărări de către contestatoare.
Cercetarea legalității și temeiniciei deciziei se face prin analiza elementelor constitutive ale abaterii disciplinare supuse atenției prin contestație, dintre cele pe care le reglementează art.263 Codul muncii, după ce în prealabil s-a examinat îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de dispozițiile art.268 alin.2 Codul muncii și de Legea nr.567/2004.
În aceste condiții, practic, soluția la care s-a oprit instanța apare ca fiind nemotivată, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului.
Pentru aceste motive, în temeiul art.304 pct.7 coroborat cu art.312 alin.3 Cod procedură civilă, vor fi admise recursurile și va fi casată sentința, urmând să fie trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Consecința celor arătate mai sus este aceea a admiterii recursului formulat cu privire la cea de-a doua sentință pronunțată în cauză, soluționarea cererii de plată a cheltuielilor de judecată urmând să se facă, potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, în funcție de ce se va statua cu privire la fondul cauzei.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va avea în vedere și celelalte critici cu privire la cenzurarea individualizării sancțiunii disciplinare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenta-contestatoare, împotriva sentințelor civile nr.880 din 19 octombrie 2007 și nr.18 din 15 ianuarie 2008 și de recurentul-intimat PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.880 din 19 octombrie 2007, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./08.05.2008
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu
| ← Completare carnet de muncă. Decizia 1247/2008. Curtea de Apel... | Conflict de muncă. Decizia 192/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
