Contestație decizie de sancționare. Decizia 338/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5960/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.338R
Ședința publică din data de 22.01.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.5738 din data de 29.06.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.49427/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect "contestație decizie de sancționare".
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează instanței că intimata a depus la dosar întâmpinare la data de 07.01.2010, prin serviciul registratură al acestei secții, precum și faptul că intimata a solicitat soluționarea cauzei conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că prin întâmpinare s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5738/29.06.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.49427/3/LM/2008, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul TRIBUNALUL BUCUREȘTI și, în consecință, s-a dispus anularea deciziei de sancționare nr.81/24.11.2008 emisă de Președintele Tribunalului București și radierea din carnetul de muncă al reclamantei a eventualelor mențiuni înscrise în baza deciziei anulate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin decizia contestată Președintele Tribunalului Bucureștia sancționat disciplinar reclamanta cu aplicarea sancțiunii "avertisment" prevăzută de art.85 lit.a din Legea nr.567/2004, art.149 al.3 din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătorești și art.264 al.1 lit.a din Codul muncii, reținându-se că, reclamanta, în calitate de grefier în cadrul instanței, a săvârșit fapta prevăzută de art.149 lit.k și al.3 din Regulament, respectiv omisiunea gravă de a îndeplini atribuțiile ce-i revin potrivit legii.
Prima instanță a constatat că procedura urmată pentru sancționarea reclamantei nu este conformă dispozițiilor legale, conducând în atare condiții la finalitatea actului final emis.
S-au reținut în acest sens prevederile art.87 din Legea nr.567/2004 cu referire la art.63 al.1 și art.267 din Codul muncii, considerându-se că pentru a se realiza cercetarea disciplinară prealabilă este necesară citarea și ascultarea persoanei în cauză, impunându-se prin urmare convocarea în scris a acesteia.
Totodată, s-a reținut și că o altă condiție necesară pentru legalitatea actului de sancționare este aceea ca, cercetarea disciplinară să fie efectuată de judecători desemnați de către Președintele Curții de Apel iar nu de Inspecția Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, care are atribuții doar în ceea ce privește răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen și motivat pârâtul TRIBUNALUL BUCUREȘTI, arătând că în mod greșit instanța de fond a reținut că lipsa convocării în scris echivalează cu neefectuarea cercetării disciplinare, având în vedere faptul că finalitatea prevederii legale privind necesitatea convocării scrise, constă în aceea ca salariatul să cunoască efectiv că s-a inițiat o verificare în ceea ce-l privește și să aibă posibilitatea de a face o apărare eficientă.
Recurentul a precizat că în speță, cu toate că reclamanta nu a fost convocată în scris, cercetarea disciplinară a fost efectuată, reclamanta fiind audiată și având astfel posibilitatea de a-și face apărarea. Ori, atât timp cât există dovada audierii reclamantei (nota explicativă întocmită de aceasta fiind atașată la dosarul cauzei), neîndeplinirea formalităților privind convocarea scrisă nu mai prezintă importanță, cerința legii fiind îndeplinită.
Referitor la împrejurarea că cercetarea disciplinară ar fi fost efectuată de un organ necompetent, recurentul a menționat faptul că Inspecția Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a efectuat verificări cu privire la modalitatea de judecare a dosarului nr-, la plângerea Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, acesta reclamând faptul că instanța de recurs s-a aflat în situația de a constata încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului, ca urmare a înaintării cu întârziere a dosarului, peste termenul legal, la data soluționării căii de atac durata măsurii arestării preventive fiind deja expirată.
A mai arătat recurentul că în urma verificărilor efectuate de singurul organ care are competența de a efectua verificări cu privire la cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată, respectiv Inspecția Judiciară - Secția Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a fost reținut vinovăția reclamantei constând în nerespectarea termenului în care trebuie înaintat dosarul la instanța de recurs.
În aceste condiții, recurentul a arătat că nu se mai impunea o nouă verificare care să fie efectuată de un judecător desemnat de Președintele Curții de Apel, întrucât concluziile rapoartelor sau a notelor de inspecție încheiate de judecătorii-inspectori din cadrul Inspecției Judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii sunt obligatorii, ele neputând fi contestate. Prin urmare, nu puteau fi desfășurate două cercetări disciplinare paralele în aceeași cauză, una de către judecătorul inspector iar alta de către un judecător desemnat de Președintele Curții de Apel, cercetarea fiind efectuată atât cu privire la magistrat cât și cu privire la grefier de către organul ierarhic superior.
Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor de recurs formulate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În speță, decizia de sancționare contestată a fost emisă în raport de constatările Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ca urmare a verificărilor efectuate de aceasta în dosarul nr.147//2008 al Comisiei de Disciplină pentru judecători.
În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a reținut nelegalitatea deciziei de sancționare emisă de recurent, având în vedere prevederile art.87 al.2 din Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, care impun ca cercetarea disciplinară a personalului auxiliar de specialitate să fie efectuată de un judecător sau procuror desemnat de conducătorul curții de apel sau al parchetului de pe lângă aceasta, finalizându-se printr-un act de constatare.
Nu poate fi primită susținerea recurentului în sensul că nu puteau fi desfășurate două cercetări disciplinare în aceeași cauză (una de către judecătorul inspector și una de către judecătorul desemnat de președintele curții de apel) și că cercetarea a fost efectuată de către organul ierarhic superior atât cu privire la magistrat, cât și cu privire la grefier, având în vedere atât prevederile legale mai sus citate, cât și dispozițiile art.44 din Legea nr.317/2004 potrivit cărora, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește, prin secțiile sale, rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor, pentru faptele prevăzute în Legea nr.303/2004 republicată.
Rezultă așadar, că în cazul intimatei-reclamante cercetarea prealabilă trebuia efectuată, astfel cum dispun prevederile art.87 al.2 din Legea nr.567/2004, respectiv de către un judecător desemnat de președintele curții de apel, verificările și constatările Inspecției Judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii neputând suplini această cercetare, în condițiile în care, așa cum am arătat, Consiliul Superior al Magistraturii nu are atribuții în ceea ce privește stabilirea răspunderii disciplinare a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești.
4 al art.87 din Legea nr.567/2004 prevede că în cadrul cercetării prealabile se vor stabili faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, existența sau inexistența vinovăției, precum și oricare alte date concludente, iar potrivit alin.5 al aceluiași text de lege, citarea și ascultarea persoanei în cauză și verificarea apărărilor acesteia sunt obligatorii.
Din această perspectivă, este corectă reținerea instanței de fond în sensul că pentru a se realiza cercetarea este necesară citarea și ascultarea persoanei în cauză, prin convocarea în scris a acesteia.
Ori, în cauză intimata-reclamantă nu a fost convocată în scris în cadrul unei cercetări prealabile efectuate în condițiile art.87 al.2 din Legea nr.567/2004, nota explicativă dată de aceasta în cadrul procedurii de verificare efectuată de către Inspecția Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii - Secția pentru judecători, nefiind rezultatul aplicării art.87 al.5 din Legea nr.567/2004.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.5738 din data de 29.06.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.49427/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./26.01.2010
Jud.fond:;
Președinte:Opriș Daniela ElenaJudecători:Opriș Daniela Elena, Comșa Carmen Georgiana
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 6773/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 502/2009. Curtea... → |
|---|
