Contestație decizie de sancționare. Decizia 3879/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 3879
Ședința publică de la 30 Mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Mihaela Mitrancă
Grefier: - -
Pe rol, judecarea contestației în anulare a deciziei nr. 223/29.01.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Apele Române - Direcția Apelor
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatoarea, personal și asistată de avocat ales, cu împuternicire la dosar (fila 10), și pentru intimată - consilier juridic, cu delegație la fila 11 dosarului, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că pricina este la al III-lea termen de judecată acordat pentru a se cunoaște întâmpinarea.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanta constata cauza in stare de judecata si acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat pentru contestatoare solicită admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei pronunțate în recurs și rejudecarea acestuia, întrucât instanța de recurs nu a ținut cont de dispozițiile art. 167 ind. 2 din Legea nr. 19/2000 care conferă persoanei ce a împlinit vârsta de pensionare dreptul de a-și desfășura activitatea până la emiterea deciziei de pensionare.
Consilier juridic pentru intimată susține că se impune respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, instanța de recurs analizând corect ansamblu probator și pronunțând o hotărâre temeinică și legală.
CURTEA
Asupra contestatiei in anulare de;
Din examinarea lucrarilor dosarului, constata urmatoarele:
Prin contestația formulata la data de 6 aprilie 2007, contestatoarea a solicitat anularea deciziei 34/20.03.2007, emisă de intimata APELE ROMANE-RA, DIRECTIA APELOR J C, prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă, în baza art. 55 lit. c și 61 lit. e Codul Muncii, raportat la art. 41 alin.5 din Legea 19/2000, reintegrarea pe postul deținut anterior, cu plata drepturilor bănești, actualizate la data executării, plata celui de-al 13-lea salariu, prime și alte drepturi ce i se cuveneau până la pensionarea sa, ce nu putea fi mai devreme de împlinirea a 90 de zile, începând cu 01.03.2007, când a îndeplinit condițiile de pensionare, obligarea intimatei să facă rectificările cuvenite în carnetul de muncă ca urmare a anulării deciziei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, a arătat că a fost salariata intimatei în calitate de tehnician, iar la data de 26.03.2007, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă în baza art. 61 lit. e Codul Muncii, coroborat cu art. 41 alin.5 din legea 19/2000.
Că, intimata i-a propus începând cu 01.03.2007, un contract de muncă pe durată determinată de 90 de zile, pe care a refuzat să-l semneze întrucât pierdea o serie de drepturi salariale, respectiv: majorări, sporuri, prime, etc.
Contestatoarea a arătat că prin adresa nr. 1246/07.03.2007, intimata a înștiințat-o că la data de 01.03.2007, a împlinit vârsta legală pentru pensionare și că i s-a întocmit contract de muncă pe perioadă determinată, ce va rămâne valabil până la momentul primirii deciziei de pensionare.
Refuzul de a semna acest contract s-a datorat faptului că intimata a dispus unilateral încetarea contractului de muncă în condițiile art. 614 lit. e Codul Muncii, deși contestatoarea, nu a solicitat pensionarea înăuntrul termenului de 90 zile prevăzut de art. 1672din Legea 19/2000.
La prima zi de înfățișare, contestatoarea a formulat o completare la acțiune, prin care a solicitat obligarea intimatei la 10.000 lei RON, daune morale, ca urmare a concedierii abuzive, fapt ce i-a afectat grav sănătatea, suferind un preinfarct și frecvente crize cardiace, afecțiuni pe care nu le-a avut anterior.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației cu completarea ulterioară.
În ședința publică din 27.06.2007, contestatoarea a declarat că a primit al 13-lea salariu pe anul 2006 și a depus în copie decizia de pensionare nr. -/01.06.2007.
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 1391/29.06.2007, a respins acțiunea formulată de contestatoarea privind anularea deciziei de concediere nr. 34/20.03.2007, emisă de intimata "Apele Române" - Direcția Apelor J C, cu completarea ulterioară privind daunele morale.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că, întrucât contestatoarea a îndeplinit cumulativ condițiile de pensionare pentru limită de vârstă, începând cu data de 19.02.2007, intimata a procedat la întocmirea dosarului de pensionare, înștiințând-o pe contestatoare în acest sens cu adresa nr. 1246/07.03.2007.
Prin aceeași adresă intimata i-a făcut cunoscut contestatoarei că i s-a întocmit contract individual de muncă pe perioadă determinată, începând cu 01.03.2007, valabil până la momentul primirii deciziei de pensionare, de către societate.
Procedând în acest fel, intimata a respectat prevederile art. 61 lit. e Codul Muncii, conform cărora "angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului, în cazul în care, salariatul îndeplinește condițiile de vârstă standard și stagiu de cotizare și nu a solicitat pensionarea în condițiile legii", precum și dispozițiile art. 41 alin.5 din Legea 19/2000, care prevăd că:"asigurații care îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege pentru obținerea unei pensii pentru limită de vârstă, cu excepția pensiei anticipate și a pensiei anticipate parțiale, își pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului".
Așa cum recunoaște și contestatoarea, precum și din actele depuse la dosar, rezultă că intimata a întocmit un contract individual de muncă, pe numele contestatoarei, pe durată determinată, începând cu 01.03.2007, valabil până la comunicarea deciziei de pensionare, în care i se mențineau drepturile salariale și sporul de vechime în procent de 30%, pe care însă, contestatoarea a refuzat să-l semneze, acest refuz reprezentând un abuz de drept.
În ceea ce privește dispozițiile art. 1672din Legea 19/2000, invocate de contestatoare, potrivit cărora "în perioada eșalonării vârstelor standard de pensionare și a stagiilor de cotizare, prevăzute în anexa nr. 3, cererea de pensionare pentru limită de vârstă împreună cu actele doveditoare, se depune de către solicitant, în termen de 90 de zile de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare", instanța a considerat că acest termen de 90 de zile s-a prevăzut numai pentru perioada eșalonării vârstelor standard de pensionare și a stagiilor de cotizare prevăzute în anexa nr. 3, tocmai datorită faptului că persoana fizică poate fi în eroare cu privire la calculul vârstei și a stagiului de cotizare.
În speță, contestatoarei i s-a făcut cunoscut, cu adresa nr. 1246/07.03.2007, de către intimată că îndeplinește condițiile de pensionare pentru limită de vârstă, începând cu 01.03.2007, astfel încât contestatoarea nu mai putea continua activitatea fără acordul angajatorului, în situația în care a refuzat să semneze cererea de pensionare.
Acest termen de 90 de zile prevăzut de art.1672din Legea 19/2000, nu dădea posibilitatea stabilirea pensiei anticipate, de la data îndeplinirii condițiilor, drepturile de pensie stabilindu-se în condițiile prevăzute de art. 83 din Legea 19/2000.
Astfel, contestatoarea a fost defavorizată la stabilirea pensiei, ca urmare a depunerii cererii la data de 10.05.2007.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică deoarece a împlinit vârsta de pensionare pentru limită de vârstă la data de 19 febr.2007 și de la această dată, așa cum dispune art. 1672din Legea 19/2000, avea dreptul și libertatea să depună cererea de pensionare în termen de 90 de zile împreună cu dosarul întocmit pentru aceasta.
De asemenea conform art. 56 lit. d Codul Muncii contractul individual de muncă al salariatului care a solicitat pensionarea pentru limita de vârstă va înceta de drept la data comunicării deciziei de pensionare.
În aceste condiții în mod nelegal intimata a procedat la încetarea contractului de muncă la data de 26.03.2007 înăuntrul termenului de 90 de zile.
De asemenea, art. 61 prevede că angajatorul poate concedia un salariat în cazul în care acesta îndeplinind condițiile de vârstă standard și stagiul de cotizare nu a solicitat pensionarea în condițiile legii, adică în termenul de 90 de zile prevăzut de art. 1672din Legea 19/2000.
Prin decizia nr. 223 din 29 ianuarie 2008, Curtea de APEL CRAIOVAa respins ca nefondat recursul formulat de contestatoarea.
Pentru a se pronunta astfel, insta de recurs a retinut ca, potrivit art. 61 lit. e Codul Muncii, angajatorul poate dispune concedierea salariatului în cazul în care acesta îndeplinește condițiile de vârstă standard și stagiul de cotizare și nu a solicitat pensionarea în condițiile legii.
De asemenea art. 56 lit. d prevede că, contractul individual de muncă încetează de drept la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, anticipată sau anticipată parțial, precum și pentru invaliditate.
Această încetare de drept însă operează în situația în care urmare a împlinirii vârstei de pensionare salariatul a formulat cerere de pensionare.
Cererea astfel formulată împreună cu dosarul de pensionare se depun, așa cum arată art. 1672la casa teritorială de pensii în termen de 90 de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare caz în care pensia se plătește de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare.
Dispozitiile art. 1672nu reglementează termenul până la care salariatul trebuie să formuleze cererea de pensionare pentru a nu-i aplicabilă disp. art. 61 lit. e Codul Muncii, ci termenul în care se poate depune cererea și dosarul respectiv la casa teritorială de pensii pentru ca acesta să-și primească drepturile de pensie de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare.
În speță recurenta - contestatoare, așa cum susține și ea, a îndeplinit condițiile de pensionare pentru limită de vârstă la data de 19.02.2007 și nu a formulat o cerere de pensionare, iar potrivit art. 41 alin.5 din legea 19/2000 asigurații care îndeplinesc condițiile pentru obținerea unei pensii pentru limită de vârstă își pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului.
Impotriva acestei decizii, la data de 11 februarie 2008, contestatoarea a formulat contestatie in anulare, invocand in drept prevederile art. 318.civ.Cod Penal, respectiv omisiunea instantei de a analiza prevederile art. 41 alin. 5 si 6 din Legea nr. 19/2000, in sensul ca un contract de munca nu poate fi desfacut inainte de pensionare prin vointa unilaterala a angajatorului, iar un contract de munca nou pe durata determinata poate fi incheiat cu un salariat deja pensionat.
Prin intampinarea formulata la data de 21 mai 2008, intimata Administratia Nationala Apele Romane - Directia Apelor Jas olicitat respingerea ca neintemeiata a contestatiei, apreciind ca nu subzista niciunul din motivele expres prevazute de lege pentru admisibilitatea contestatiei in anulare.
Contestatia in anulare este nefondata.
Potrivit legii, contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac, admisibila numai in cazurile limitativ aratate de art. 317.civ.Cod Penal (lipsa de procedura si necompetenta instantei) si art. 318.civ.Cod Penal (cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale si omiterea din eroare de a cerceta vreunul din motivele de casare), textele legale fiind de stricta interpretare.
Ea tinde la anularea unei hotarari definitive, nu pentru ca judecata nu a fost bine facuta in fond, ci pentru ca s-au savarsit erori materiale in legatura cu anumite forme procedurale.
de motivarea in fapt a cererii, criticile formulate de contestatoare ar putea fi incluse in cea de-a doua ipoteza a art. 318.civ.Cod Penal, vizand omisiunea instantei de a examina unul din motivele de modificare sau casare invocate in cererea de recurs.
Observand considerentele deciziei nr. 223 din 29 ianuarie 2008 Curtii de APEL CRAIOVA, se constata ca instanta de recurs a avut in vedere toate motivele formulate de contestatoare, raspunzand criticilor acesteia vizand interpretarea de catre judecatorii fondului a prevederilor art. 61 lit.e si art. 56 lit.d din Codul Muncii, art. 41 alin. 5 si art. 167/2 din Legea nr. 19/2000.
Contestatia in anulare intemeiata pe dispozitiile art. 318.civ.Cod Penal izvoraste din obligatia pe care o are instanta de recurs de a examina toate aspectele de nelegalitate si netemeinicie invocate prin recursul declarat impotriva hotararilor atacate, ceea ce in cauza s-a realizat.
Pe de alta parte, instanta de recurs nu are obligatia de a raspunde si argumentor de fapt si de drept indicate de parte care, oricat de larg ar fi dezvoltate, sunt intotdeauna subsumate motivului de casare pe care il sprijina, fiind in drept sa grupeze argumentele folosite de recurent in dezvoltarea unui motiv de casare, pentru a raspunde printr-un considerent comun.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 320.civ.Cod Penal, Curtea urmeaza sa respinga ca nefondata contestatia in anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare a deciziei nr. 223/29.01.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Apele Române - Direcția Apelor
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 30 mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red. -
Ex.2/12.06.2008
Jud.fond
Jud.recurs
M
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Marin Covei, Mihaela Mitrancă
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 35/2010. Curtea de... | Completare carnet de muncă. Decizia 495/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
