Contestație decizie de sancționare. Decizia 4061/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1747/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4061/
Ședința publică de la 03 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta împotriva sentinței civile nr.865 din data de 04.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.38372/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC " " SRL, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de sancționare".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta, personal și intimata SC" "SRL, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 28.04.2009 depusă la dosar-fila 14.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurenta, personal, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, în mod greșit a apreciat întregul material probator administrat în cauză, iar cât privește întârzierea sa la locul de muncă timp de trei zile, arată că societatea avea cunoștință de problemele sale de sănătate, iar acest aspect nu a fost avut în vedere de către instanța de fond,cât și situația orelor suplimentare efectuate de către aceasta.
Cu privire la Regulamentul de ordine interioară depus la dosar, recurenta personal, arată că nu a avut cunoștință de conținutul acestuia, nici la momentul încheierii contractului de muncă și nici ulterior acestei date, dat fiind faptul că regulamentul mai sus menționat a fost întocmit anterior angajării sale.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii ca fiind întemeiată, depunând la dosar concluzii scrise și fotocopia adeverinței medicale nr.- din 17.02.2009, certificată cu mențiunea "conform cu originalul".
Intimata SC" "SRL, prin avocat, având cuvântul, solicită a se observa că societatea intimată a emis decizia de sancționare a salariatei, ca urmare a întârzierilor acesteia la locul de muncă, în mod repetat, cât și pentru comportamentul acesteia abuziv atât față de colegi cât și față de superiori.
În ceea ce privește Regulamentul de ordine interioară al societății, intimata prin avocat, solicită a se observa că în cauză s-a dovedit existența acestuia cât și faptul că acest regulament era afișat într-un anumit loc la care recurenta avea posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul acestuia și de a contesta prevederile acestuia.
Cât privește respectarea programului de lucru și folosirea unui limbaj corespunzător față de colegi, solicită a se observa că aceste elemente sunt stipulate în contractul de muncă, semnat de către recurentă, fiind aspecte care țin de bun simț al fiecărei persoane.
Față de cele susținute, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată.
Recurenta, personal, având cuvântul în replică, arată că în cadrul societății intimate desfășura activități de teren.
Intimata SC" "SRL, prin avocat, având cuvântul în replică, solicită a se observa că la momentul cercetării disciplinare, recurenta în cauză, și-a motivat întârzierile repetate la locul de muncă pe aspectul stresului la care este supusă de către conducerea societății.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
După reținerea cauzei în pronunțare, se depune la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții, cerere din partea recurentei, prin care aceasta solicită a se avea în vedere dispozițiile art.274 alin.3 pr.civ. în sensul că, suma solicitată de intimată cu titlu de cheltuieli de judecată, sunt nepotrivit de mari, în raport de obiectul litigiului.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.865 din data de 04.02.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata SC SRL, s-a obligat contestatoarea la plata sumei de 2.380 lei cheltuieli de judecată față de intimată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că petenta a îndeplinit funcția de agent comercial pe o perioada de 3 luni, potrivit contractului individual de muncă din 12.03.2007 și că ulterior părțile au stabilit prin act adițional la contractul individual de muncă ca raporturile de muncă să se desfășoare pe o perioadă nedeterminată.
S-a constatat că salariatul are îndatorirea de a respecta disciplina muncii, potrivit prevederilor punctului din contractul individual de muncă, respectiv obligația de nu părăsi societatea în timpul programului de lucru fără bilet de învoire, aceeași sarcină regăsindu-se și în art.10 lit.a pct.4 din același regulament, conform căruia salariații au obligația să fie disciplinați și să aibă un comportament corect față de superiori și colegi.
S-a considerat că angajatorul a dovedit prin probele administrate în cauză săvârșirea abaterilor disciplinare reținute în sarcina contestatoarei prin decizia contestată, care prin faptele sale, de a nu respecta programul de lucru, de a părăsi locul de muncă fără bilet de învoire și de a absenta de la locul de muncă în datele precizate în decizie, comise cu vinovăție, a încălcat normele din regulamentul de ordine interioară amintite.
De asemenea, s-a reținut că prin folosirea limbajului inadecvat, așa cum acesta a rezultat din declarația martorei, contestatoarea a încălcat prevederile art.4 lit.a pct.4 din Regulamentul de ordine interioară.
Prin urmare, s-a apreciat că sancțiunea prevăzută de art.264 al.1 lit.d din Codul munciia fost aplicată de către angajator cu respectarea prevederilor art.266 din Codul muncii, fiind înlăturată apărarea potrivit căreia revocarea sancțiunii avertisment aplicată anterior constituie o încălcare a prevederilor art.265 al.2 din Codul muncii.
S-a avut în vedere că aspectele invocate de către contestatoare în ceea ce privește atmosfera de lucru și afecțiunile medicale ale acesteia nu au relevanță față de abaterile săvârșite de aceasta.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către contestatoarea, care a criticat-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
Prima instanță a interpretat eronat materialul probator depus la dosarul cauzei, reținând greșit situația de fapt.
S-a susținut că recurenta nu avea cunoștință prevederile Regulamentului de ordine interioară avute în vedere la aplicarea sancțiunii disciplinare, de la data emiterii deciziei de sancționare, astfel că acesteia nu îi erau opozabile, de vreme ce la data angajării sale și nici ulterior, acest regulament nu i-a fost prezentat, fapt ce încalcă dispozițiile art. 259 alin. 1 și 2 din Codul muncii.
S-a mai arătat că Regulamentul de ordine interioară amintit nu îndeplinește condițiile de valabilitate cerute de lege, întrucât acesta a fost întocmit de către angajator fără consultarea sindicatului din unitate sau a reprezentanților salariaților, în conformitate cu dispozițiile art. 257 din Legea nr.53/2003.
Astfel, s-a învederat deși documentul amintit este semnat de reprezentanții salariaților conform Anexei 1, această anexă constituie de fapt un tabel cu semnătura persoanelor ce au luat cunoștința de regulament, lipsind astfel semnătura reprezentanților salariaților, prin urmare fiind încălcate prevederile art.224 din Legea nr. 53/2003, care reglementează calitatea acestor persoane și stabilește procedura de alegere a acestora, precum și mandatul special ce este acordat acestor persoane în exercitarea atribuțiilor.
Referitor la declarația pe proprie răspundere a dnei, care a relatat un așa zis incident telefonic din data de 26.08.2008, recurenta a învederat că instanța de fond nu a reținut, pe de o parte, faptul că la acea dată, recurenta se afla în concediu medical, conform certificatului medical depus la dosarul cauzei, iar pe de altă parte, tribunalul nu a avut în vedere calitatea declarantei și anume cea de salariată a intimatei pârâte, fiind astfel evidentă subiectivitatea declarantei, având în vedere interesul acesteia de a nu-și pierde postul deținut in cadrul societății.
În privința prevederilor și dispozițiile înscrise în fișa postului, indicată de intimată ca fiind un act opozabil recurentei, care atrage sancționarea sa disciplinară din data 15.09.2008, recurenta a precizat că acest document i-a fost comunicat în data de 07.10.2008, deci ulterior emiterii deciziei de sancționare.
În privința prevederilor contractului individual de muncă referitoare la obligația de a respecta disciplina muncii, recurenta a precizat că disciplina muncii este un termen relativ folosit în conținutul contractului individual de muncă, dar a cărui reglementare se regăsește în Regulamentul Intern, așa cum este prevăzut de art. 258 din Codul muncii, regulament care însă nu a fost adus la cunoștința recurentei și deci nu era opozabil acesteia.
Prin întâmpinarea formulată intimata SC SRL, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, încadrate pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.191/15.09.2008 contestată în cauză, intimata SC SRL a dispus sancționarea recurentei, angajată pe postul de agent vânzări, cu reducerea salariului cu 5% pentru o lună, în temeiul prevederilor art.263 alin.1, art.264 alin.1 lit.a din muncii, dispozițiilor art.4 lit.a, art.10 lit.a pct.1 și 4 din Regulamentul Intern, punctul din Contractul individual de muncă, pentru următoare fapte: nerespectarea programului de muncă în datele de 18.08.2008, 19.08.2008 și 20.08.2008, părăsirea locului de muncă în timpul programului de lucru fără bilet de învoire de la șeful direct în data de 21.08.2008 și folosirea unui limbaj suburban, injurii și ton nepotrivit față de o colegă de serviciu.
În nota explicativă dată în timpul cercetării prealabile disciplinare, cât și prin contestația adresată primei instanțe, recurenta recunoaște că a întârziat de la serviciu, datorită condițiilor de conflict din cadrul firmei și a stării de stres, precum și faptul că a avut o discuție telefonică cu una dintre colege, la care se face referire în pct.4 al deciziei de sancționare disciplinare.
Prima instanță a avut în vedere atât actele depuse care au sta la baza deciziei de sancționare disciplinară, cât și înscrisurile și depoziția martorului audiat în cauză și a reținut corect situația de fapt expusă în hotărârea recurată, fiind astfel nefondată critica recurentei sub acest aspect.
Susținerea recurentei potrivit căreia nu avea cunoștință la data sancționării sale disciplinare de prevederile Regulamentului de ordine interioară, întocmit nelegal, fără consultarea sindicatului din unitate sau a reprezentanților salariaților, nu poate fi primită de către C, întrucât, pe de o parte, de vreme ce instanța de fond nu a fost învestită să soluționeze o contestație împotriva regulamentului de ordine interioară, în condițiile prevăzute de art.261 muncii, iar în recurs nu pot fi formulate cereri noi, în raport de dispozițiile art. 294 alin.2 raportat la art.316 din pr.civ. legalitatea întocmirii acestui regulament nu poate fi examinată direct de către instanța de recurs, pe cale de excepție.
Pe de altă parte, nu se poate aprecia că recurenta a fost în imposibilitate să aibă acces la prevederile acestui regulament de ordine interioare, de vreme ce existența și afișarea acestui document la avizierul de la sediul unității, a fost probată prin înscrisurile depuse la dosarul instanței de fond și nu a fost contestată de către recurentă.
De altfel, chiar și ipoteza în care s-ar reține că recurenta nu a avut cunoștință de prevederile Regulamentului de ordine interioară, Curtea constată că în sarcina acesteia există obligația de a respectadisciplina muncii, fiind înscrisă în clauza de la capitolul M din contractul său individual de muncă înregistrat la ITM sub 30757/12.03.2007.
Apărarea recurentei referitoare la faptul că disciplina muncii este un termen relativ folosit în conținutul contractului individual de muncă ce trebuie nu poate fi reține de către C, întrucât prin noțiunea de disciplina muncii se înțelege obligația salariatului de a respecta programul de muncă și regulile de bună cuviință în raporturile de muncă, iar aceste îndatori ale angajatului rezultă evident din clauzele contractului individual de muncă încheiat între părți, nefiind astfel necesară reglementarea acestora prin regulamentul de ordine interioară.
Referitor la declarația pe proprie răspundere a dnei, criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate, întrucât împrejurarea că recurenta se afla în concediu medical la data de 26.08.2008 nu are relevanță în cauză, de vreme ce în cursul cercetării disciplinare, cât și prin contestația și concluziile scrise de la dosar, aceasta nu a contestat existența discuției telefonice la care face referire decizia de sancționare disciplinară.
De asemenea, calitatea de salariată a intimatei pârâte a martorei audiate în fața instanței de fond nu dovedește caracterul subiectiv al depoziției acesteia, cu atât mai mult cu cât cele relatate de martoră se coroborează cu celelalte mijloace de probă, inclusiv cu nota explicativă dată de recurentă în timpul cercetării disciplinare, care reproduce discuția telefonică avută cu colega sa.
În consecință, în baza art.312 pr.civ. Curtea, respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 pr.civ. va fi obligată recurenta la 833 lei, cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariu de avocat achitat în recurs.
Curtea apreciază că nu se impune micșorarea onorariului avocatului, în temeiul prevederilor art.274 alin.3 pr.civ. invocat de către recurentă, întrucât cheltuielile de judecată solicitate nu sunt exagerat de mari față de natura pricinii și apărarea realizată de către apărătorul intimatei prin întâmpinare și concluzii orale în fața instanței de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.865 din data de 04.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.38372/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC " " SRL.
Obligă recurenta la 833 lei, cheltuieli de judecată, către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 3.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:,
Dact.: /2ex.
26.06.2009
Jud. fond:,
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 3293/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1069/2009. Curtea... → |
|---|
