Contestație decizie de sancționare. Decizia 4495/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4495
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor din ședința publică de la 22 iunie 2009, consemnate în încheierea din aceeași dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, privind judecarea recursului declarat de contestatoarea, împotriva sentinței civile nr.5245 din 06 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul CENTRUL REGIONAL DE PROFESIONALĂ A D, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.5245 din 06 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, s- respins acțiunea formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimatul Centrul Regional de Profesională a
Pentru a pronunța această dentință, instanța reținut:
Prin decizia nr. 19/25.02.2008, contestatoarea a fost numită responsabilă a Bibliotecii Centrului avînd obligația să preia gestiunea mijloacelor fixe și obiectelor de inventar în baza unui proces-verbal încheiat cu.
Prin aceeași decizie a fost desemnată să se ocupe și de completarea registrului de evidență a cărților și fișelor de bibliotecă
De la data numirii în funcție și pînă la data de 15.04.2008, cînd a fost emisă decizia de sancționare disciplinară, între contestatoare și intimată, s-a purtat o corespondență legată de preluarea gestiunii bibliotecii, demonstrată prin adresele depuse de părți la dosar.
Pentru refuzul de a aduce la îndeplinire sarcina încredințată prin decizia nr. 19/25.02.2008 a fost emisă decizia nr. 30/15.04.2008, prin care a fost sancționată disciplinar, cu reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni, cu10 %.
Cu privire la apărarea formulată de contestatoare în ceea ce privește că în notificarea privind convocarea în vederea cercetării disciplinării, nu a fost descrisă fapta, instanța constată:
Potrivit art. 267 alin. 2 Codul muncii, în vederea desfășurării cercetării probelor disciplinare, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizîndu-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Textul de lege mai sus menționat, nu prevede obligația descrierii faptei, așa cum susține.
Ori, din adresele cu nr. 2179/31.03.2008 și nr. 1594/06.03.2008 rezultă cu certitudine că, Comisia de disciplină numită prin decizia nr. 23/04.03.2008, și-a îndeplinit obligația de convocare potrivit dispozițiilor legale, fapt recunoscut chiar de contestatoare în acțiune, iar în plus, i-a comunicat chiar obiectul cercetării și dovezile privind abaterea disciplinară.
Procesele-verbale încheiate la 07.04.2008 și 11.04.2008 de Comisia de disciplină prezintă derularea cercetării disciplinare și demonstrează că salariatului i-a fost respectat dreptul la apărare, dându-i-se posibilitatea să-și formuleze cereri și să propună probe în apărare.
Pentru aspectele enumerate mai sus, tribunalul urmează să respingă motivul invocat la pct. 1 din contestație al lui.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv și anume, nulitatea absolută a deciziei de sancționare nr. 30/15.04.2008 pe considerentul că nu a fost respectat art. 268 alin. 1 din Codul muncii, tribunalul îl va respinge, cu următoarea motivare:
Potrivit art. 268 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul poate dispune sancționarea disciplinară printr-o decizie emisă în firmă scrisă, în termen de 30 zile calendaristice, de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Se susține de către contestatoare că angajatorului i-a fost adusă la cunoștință abaterea disciplinară prin a dresa nr. 1487/03.03.2008, iar decizia contestată a fost emisă la 15.04.2008, după expirarea termenului de 30 zile.
Apărarea nu poate fi primită, întrucât decizia de sancționare a fost emisă după terminarea cercetării prealabile, cercetare îngreunată de poziția sa, fiind finalizată abia la 11.04.2008, deci în termenul prevăzut de art. 268 alin. 1 Codul muncii.
Pe fondul contestației, de asemenea, se apreciază că se face vinovată de neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, întrucât a refuzat nejustificat realizarea dispozițiilor deciziei nr. 19/25.02.2008.
Potrivit art. 263 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Prin abaterea disciplinară se înțelege fapta în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, Regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Din întreg probatoriul administrat în cauză, instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile esențiale ale antrenării răspunderii disciplinare a contestatoarei, întrucât refuzul nejustificat de a-și îndeplini sarcinile de serviciu și atribuțiile prevăzute în fișa postului sunt fapte ce se încadrează în prevederile art. 25 lit. b din Regulamentul intern al D, iar atitudinea sa a condus ca activitatea din instituție să nu se desfășoare în mod normal.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
În motivarea recursului, se arată că din analiza convocării la cercetarea disciplinară se poate observa că aceasta nu conține obiectul cercetării, neindicându-se punctual care este fapta supusă cercetării disciplinare. De aceea, contestatoarea susține că s-a prezentat la cercetare fiind total lipsită de dreptul de a-și pregăti apărarea.
O altă critică privește modul de soluționare a excepției prescripției prevăzute de art. 268 alin. 1 din Codul muncii, referitoare la încălcarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege pentru aplicarea sancțiunii. Angajatorul a luat la cunoștință de existența presupusei abateri disciplinare la data de 03.03.2008, iar decizia contestată a fost emisă la 15.04.2008, după expirarea termenului de 30 de zile.
Recurenta critică sentința și în ceea ce privește modul de soluționare a fondului cauzei, susținând că nu a refuzat îndeplinirea sarcinilor de serviciu, ci a insistat pentru întocmirea unui proces-verbal de predare-primire care să corespundă cu realitatea, exercitându-și cu bună credință obligațiile care îi reveneau ca responsabil al bibliotecii.
În întâmpinarea formulată, intimatul susține că adresele de convocare din 06.03.2008 și 31.03.2008 au fost întocmite conform prevederilor legale, cuprinzând obiectul, data și ora întrevederii.
Cu adresa de convocare nr. 1594/06.03.2008, recurentei i-au fost înmânate toate documentele menționate în această adresă.
Cu privire la a doua critică, intimata susține că a respectat termenul de 30 de zile, termen care curge de la data de 14.04.2008, dată la care comisia de disciplină a concluzionat că faptele cercetate constituie abatere disciplinară.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 268 alin. 1 din Codul muncii, "angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare -"
În cauza de față, recurenta contestatoare a invocat depășirea termenului de prescripție de 30 de zile prevăzut de art. 268 alin. 1 din Codul muncii, iar apărarea intimatei sub acest aspect s-a referit la data de la care începe să curgă termenul de 30 de zile și la aplicarea dispozițiilor art. 267 alin. 3 din Codul muncii ca motiv de amânare a momentului efectuării cercetării prealabile și emiterii deciziei de sancționare.
Acestea sunt aspectele care trebuie lămurite în cauză.
În ceea ce privește data de la care începe să curgă termenul de prescripție de 30 de zile textul prevede că aceasta este data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare. Aceasta este în mod cert data înregistrării de către angajator a referatului sau sesizării care privește săvârșirea abaterii disciplinare, chiar dacă este necesară completarea informațiilor pe care acesta le conține.
Scopul pentru care legiuitorul a instituit termenul de 30 de zile este acela de a da posibilitatea angajatorului ca, în acest interval de timp, să își îndeplinească toate obligațiile prevăzute de lege în ceea ce privește cercetarea disciplinară.
De aceea data luării la cunoștință de către angajator despre săvârșirea abaterii disciplinare coincide, de regulă, cu data demarării procedurii cercetării disciplinare.
Este nefondată interpretarea intimatului care a susținut că data de la care curge termenul de prescripție de 30 de zile este data finalizării cercetării disciplinare, această interpretare fiind contrară scopului evident pentru care termenul a fost instituit.
În cauza de față, data de la care termenul de 30 de zile a început să curgă a fost 03.03.2008, dată la care s-a înregistrat la Registratura unității referatul nr. 1487/03.03.2008 întocmit de resp. FP referitor la faptul că activitatea de formare profesională a fost îngreunată prin refuzul contestatoarei de a prelua biblioteca în calitate de responsabil.
Primind sesizarea, conducerea unității a demarat efectuarea procedurii cercetării disciplinare, constituind comisia de disciplină pentru cercetarea prealabilă a faptelor contestatoarei (decizia nr. 23/04.03.2008).
În aceeași zi, cu adresa nr. 1534/04.03.2008, directorul unității a înaintat comisiei de disciplină documentele relevante pentru cercetarea abaterii.
Cu adresa nr. 1594/06.03.2008, înmânată contestatoarei la aceeași dată, comisia de disciplină a convocat-o pe salariată pentru data de 11.03.2008 orele 14, în vederea efectuări cercetării disciplinare.
În perioada 07.03-28 03.2008, contestatoarea a fost în incapacitate temporară de muncă, astfel că nu s-a putut prezenta la data de 11.03.2008 la întrevederea stabilită pentru cercetarea disciplinară.
La data de 31.03.2009, intimatul a înmânat contestatoarei o nouă convocare pentru data de 07.04.2008, dată stabilită de angajator cu depășirea termenului de 30 de zile, deși salariata fusese înștiințată anterior în legătură cu faptele ce urmau a fi cercetate și îi fuseseră comunicate acesteia documentele care au stat la baza cercetării.
Termenul de 30 de zile calendaristice, calculat pe zile libere potrivit art. 101 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, a început să curgă la data de 03.03.2008 și a expirat la data de 03.04.2008.
Neobservând dispozițiile legale prevăzute de art. 268 alin. 1 teza I, intimatul angajator a procedat la convocarea salariatei pentru efectuarea cercetării la o dată care s-a situat în afara termenului de prescripție de 30 de zile. Aceasta în condițiile în care putea să audieze salariata în intervalul 31.03-03.04.2009, când aceasta a fost prezentă la serviciu.
Este nefondată părarea invocată de intimat în sensul că nu putea efectua în termenul legal cercetarea prealabilă datorită incidenței prevederilor art. 267 alin. 3 din Codul muncii.
Raționamentul intimatului este greșit.
Potrivit art. 267 alin. 3 din Codul muncii, "neprezentarea salariatului la convocare făcută în condițiile prevăzute la alin. 2 fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării prealabile".
Intimatul susține că, interpretând acest text, nu putea efectua cercetarea prealabilă pentru că salariata s-a aflat în incapacitate temporară de muncă.
Or, această situație poate fi avută în vedere în ceea ce privește convocarea pentru data de 11.03.2008, însă nu și pentru intervalul 31.03-03.04.2008, când cercetarea disciplinară putea fi finalizată prin audierea salariatei.
Textul art. 267 alin. 3 nu instituie vreun motiv legal de suspendare sau de întrerupere a termenului de prescripție de 30 de zile.
El poate influența durata termenului numai în condițiile în care angajatorul și-a îndeplinit toate obligațiile, inclusiv aceea de a stabili data întrevederii în interiorul termenului de 30 de zile pentru aplicarea sancțiunii.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea constată că intimatul a încălcat dispozițiile art. 268 alin. 1 din Codul muncii, aplicând sancțiunea cu depășirea termenului de prescripție de 30 de zile, fapt care atrage anularea deciziei de sancționare nr. 30/15.04.2008 emise de intimat.
În consecință, apreciind că recursul este fondat, urmează să îl admită în temeiul dispozițiilor art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, să modifice sentința în sensul admiterii contestației. Urmează a fi anulată decizia nr.30/15.04.2008 emisă de Centrul Regional de Profesională a D cu consecința restituirii sumelor reținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarea, împotriva sentinței civile nr.5245 din 06 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul CENTRUL REGIONAL DE PROFESIONALĂ A D, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Modifică sentința în sensul că admite contestația.
Anulează decizia nr.30/15.04.2008 emisă de Centrul Regional de Profesională a D și dispune restituire sumelor reținute.
Obligă intimata la 2380 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
30 Iunie 2009
Red. Jud.
13.07.2009
I /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Elena
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 671/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 209/2009. Curtea de... → |
|---|
