Contestație decizie de concediere. Decizia 671/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3934/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.671R
Ședința publică din data de 05.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată recurentul, împotriva sentinței civile nr.2745 din 01.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.41758/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B - ADMINISTRAȚIA, având ca obiect "contestație decizie de concediere".
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22.01.2010, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 29.01.2010 și apoi la data de 05.02.2010 când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2745 din 01.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.41758/3/LM/2008, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimatul Consiliul General al Municipiului B - Administrația.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în raport de probatoriul administrat se impune a se înlătura susținerile contestatorului că angajatorul nu a respectat prevederile art.267 din Codul muncii privind efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Astfel, art.267 alin.2 din Codul muncii prevede că în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile salariatul va fi convocat în scris precizându-i-se obiectul, data, ora și locul întrevederii. Din copia actului de la fila 12 din dosar rezultă că angajatorul s-a conformat dispozițiilor imperative ale textului de lege menționat mai sus. împrejurarea că a fost convocat în vederea desfășurării operațiunii cercetării prealabile a fost recunoscută de către contestator la interogatoriu.
Susținerea contestatorului că a solicitat decalarea orei când urma să se desfășoare cercetarea prealabilă nu constituie un motiv de nulitate și o nerespectare a prevederilor art.267 alin.2 din Codul muncii. În cuprinsul convocării s-a menționat expres de către angajator obiectul cercetării, astfel că este neîntemeiată susținerea contestatorului sub acest aspect.
S-a constatat că, angajatorul a precizat expres faptele ce constituie abateri disciplinare, prevederile legale încălcate și faptul că cercetarea disciplinară nu s-a putut realiza din culpa exclusivă a salariatului și că este neîntemeiată susținerea contestatorului că nu au fost respectate de către intimat prevederile art.268 pct.2 din Codul muncii.
S-a avut în vedere că, art.268 alin1 din Codul muncii prevede că aplicarea sancțiunii disciplinare se poate dispune în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Angajatorul a luat la cunoștință de săvârșirea abaterilor disciplinare în urma întocmirii referatelor de verificare a respectării etapelor și procedurilor prevăzute de OG nr.34/2006 întocmite la datele de 14.10.2008 și 15.10.2008, rezultând că dispoziția a fost emisă cu respectarea prevederilor art.268 alin.1 teza 1 din Codul muncii față de data de 21.10.2008.
S-a considerat că, la individualizarea sancțiunii angajatorul a avut în vedere prevederile art.266 din Codul muncii apreciind în raport de gravitatea abaterilor săvârșite de către salariat că se impunea încetarea contractului individual de muncă în baza art.61 lit.a din Codul muncii.
De asemenea, s-a menționat că, potrivit fișei postului contestatorul avea obligația de a răspunde de întocmirea dosarului Publice pentru lucrări serviciu și produse cu respectare prevederilor legale. Din cuprinsul referatului nr.20436/14.10.2008, rezultă că s-a impus anularea procedurii de atribuire a contractului de furnizare a două produse și inițierea unei noi proceduri ca urmare a nerespectării de către contestator a prevederilor OG nr.34/2006.
S-a precizat că, acest aspect a determinat întârzierea achiziționării produselor respective, generarea unor conflicte de interese și afectarea credibilității și a imaginii instituției, iar nerespectarea acelorași prevederi legale de către contestator a fost reținută și prin referatul nr.20542 din 15.10.2008, dar cu privire la alte contracte de achiziții publice.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, contestatorul, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9.pr.civ. recurentul a arătat că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art.267 alin.1 și art.268 alin.1 și 2 lit.b din Codul muncii, deoarece din probele administrate în cauză a rezultat că decizia de desfacere a contractului individual de muncă s-a emis cu încălcarea dispozițiilor art.268 alin.1 din Codul muncii, faptele sancționate fiind petrecute cu mai mult de 6 luni înaintea luării măsurii disciplinare.
Referitor la încălcarea dispozițiilor art.268 alin.2 lit.b din Codul munciis -a arătat că decizia contestată face referire generic la nerespectarea în exercitarea atribuțiilor de serviciu a OG nr.34/2006, însă nu indică ce atribuții de serviciu au fost încălcate și unde sunt reglementate.
S-a mai arătat că instanța de fond nu a analizat apărarea reclamantului potrivit căreia decizia de desfacere a contractului individual de muncă este lovită de nulitate întrucât în acesta nu se fac nici un fel de referiri la prevederile normelor enumerate în cuprinsul textului de lege invocat.
Recurenta a mai invocat și faptul că atât modul de desfășurare a procedurilor întemeiate pe OG nr.34/2006, cât și contractului de achiziții publice au fost cunoscute de șefii acestuia, în acest sens fiind referatele 9133/6.05.2008 și 17867/3.09.2008.
S-a mai arătat și faptul că angajatorul nu a făcut dovada că fapta săvârșită de reclamant ar fi o abatere disciplinară și nici a faptului că sancționarea aplicată ar fi cea corespunzătoare textului de lege, iar, pe de altă parte, decizia contestată nu respectă nici dispozițiile art.266 din Codul muncii, iar comisia de disciplină și-a desfășurat activitatea de cercetare fără a avea un mandat din partea conducătorului unității.
Prin întâmpinarea intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În susținerea recursului s-au depus, în copie, decizia contestată, punct de vedere al reclamantului referitor la convocarea privind cercetarea disciplinară, convocarea privind cercetarea disciplinară referitoare la abaterile disciplinare din referatele nr.20542/16.10.2008, 20436/14.10.2008, răspuns la convocare, notă scrisă de Consiliul General al Municipiului B - Administrația, precum și cea întocmită de recurent la 17.10.2008, referate de necesitate din 3.09.2008 și 6.05.2008, adresa din 17.10.2008, emisă de Cabinet de Avocat " ".
La solicitarea instanței s-au depus în copie, contractele de lucrări nr.387/9.11.2007, 14/22.01.2008, referat Serviciu Aprovizionare Administrativ din cadrul Administrației
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Din probele administrate la dosarul cauzei cu prilejul judecării la instanța de fond cât și în recurs rezultă că decizia de desfacere a contractului individual de muncă s-a emis cu încălcarea dispozițiilor art.268 alin.1 din Codul muncii.
Conform acestui text, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Astfel, textul art.268 alin.1 Codul muncii reglementează 2 termene diferite în interiorul cărora angajatorul va putea să sancționeze salariații vinovați de nesocotirea normelor și regulilor care compun disciplina muncii unul de 30 de zile calendaristice și altul de 6 luni.
Primul termen curge de la data la care reprezentantul angajatorului persoană juridică, abilitat să aplice sancțiuni disciplinare a luat cunoștință despre săvârșirea abaterii.
Dacă, în speță, acest prim termen a fost respectat, deoarece conducerea societății a luat cunoștință de săvârșirea abaterilor disciplinare, în urma referatelor întocmite la datele de 14.10.2008 și 15.10.2008, decizia contestată fiind emisă la data de 21.10.2008, nu se poate susține același lucru și în ceea ce privește cel de-al doilea termen, de 6 luni de la data săvârșirii faptei, reglementat de dispozițiile art.268 alin.1 Codul muncii.
Astfel din decizia contestată rezultă că recurentul a fost sancționat disciplinar pentru nerespectarea prevederilor OG nr.34/2006 referitor la atribuirea contractului de furnizare a produselor stâlpi de susținere pentru indicatoare către firmele SC SRL, SC SRL și SC SRL, respectiv dispozitive de limitare a vitezei cu montaj către SC SRL, în condițiile în care conducerea instituției nu a aprobat referatele de constituire a comisie de evaluarea ofertelor emise de Serviciul Aprovizionare administrativ, datorită lipsei fondurilor de finanțare și nerespectarea în exercitarea atribuțiilor de serviciu a art.56 paragraf 4 din OG nr.34/2006, privind depășirea termenului limită de 48 zile între data finalizării procedurii de atribuire și data anunțului de atribuire în cazul a 3 contracte.
Însă, pentru cele 3 contracte indicate în cuprinsul acesteia procedurile fuseseră finalizate la data de 4.09.2007, 22.01.2008 și 9.11.2007, iar fapta constituind în nerespectarea art.56 paragraf 4 al OG nr.34/2006, s-a săvârșit la expirarea termenului de 48 de zile, cu mult înainte de cercetarea disciplinară.
De menționat este și faptul că prin referatele de necesitate nr.17867/3.09.2008 și 9133/6.09.2008, conducerea intimatului aprobase și alocase fondurile necesare achiziționării materialelor pentru care recurentul organizase procedura de licitație.
Față de cele mai sus arătate, se apreciază ca fiind fondată critica vizând faptul că decizia de desfacere a contractului individual de muncă s-a emis cu încălcarea dispozițiilor art.268 alin.1 din Legea nr.53/2003, având consecința prescrierii dreptului angajatorului de a-l sancționa disciplinar pe salariatul vinovat.
Este fondată și critica potrivit căreia decizia de desfacere a contractului individual de muncă s-a făcut cu încălcarea disciplinară a art.268 alin.2 lit.b din Codul muncii, deoarece decizia contestată face referire generic la nerespectarea în exercitarea atribuțiilor de serviciu a OG nr.34/2006, însă nu indică ce atribuție de serviciu a fost încălcată și unde este reglementată, în condițiile în care, precizarea prevederilor statutului Regulamentului de Ordine Interioară, Contractul colectiv de muncă, încălcate are relevanță pentru ca instanța să poată stabili și verifica dacă fapta salariatului constituie abatere disciplinară și dacă se încadrează printre obligațiile acestuia.
Art.268 alin.2 Codul muncii stabilește prin fiecare componentă a sa o nulitate absolută de formă, a căror nerespectare duce la constatarea nulității deciziei contestate, astfel încât în conformitate cu dispozițiile art.137 pr.civ. analiza criticilor pe fondul cauzei aduse de către recurent sentinței atacate nu se mai impune.
Critica potrivit căreia comisia de disciplină nu a fost numită de conducerea unității va fi înlăturată, având în vedere împuternicirea acordată de către Directorul General al Consiliului General al Municipiului B - Administrația, prin apostila aplicată pe referatul de sesizare nr.20436/14.10.2008 și nr.20542/15.10.2008, precum și dispozițiile art.267 alin.2 Codul muncii.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica, în tot, sentința atacată, în sensul că va admite contestația, va anula dispoziția nr.519/21.10.2008, emisă de Consiliul General al Municipiului B - Primăria Municipiului B - Administrația și făcând aplicarea dispozițiilor art.78 din Codul muncii, potrivit cărora "în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul", va dispune reintegrarea contestatorului în funcția deținută în momentul concedierii și va obliga intimata la plata către contestator a drepturilor salariale cuvenite de la data emiterii deciziei de concediere și până la data reîncadrării efective, sume ce vor fi indexate, majorate și reactualizate la data efectuării plății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.2745 din 01.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.41758/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul Consiliul General al Municipiului B - Administrația.
Modifică, în tot, sentința atacată, în sensul că:
Admite contestația, formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimatul Consiliul General al Municipiului B - Administrația.
Anulează dispoziția nr.519/21.10.2008, emisă de Consiliul General al Municipiului B - Primăria Municipiului B - Administrația.
Dispune reintegrarea contestatorului în funcția deținută în momentul concedierii și obligă intimata la plata către contestator a drepturilor salariale cuvenite de la data emiterii deciziei de concediere și până la data reîncadrării efective, sume ce vor fi indexate, majorate și reactualizate la data efectuării plății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
03.02.2010
Jud. fond.:;
Președinte:Opriș Daniela ElenaJudecători:Opriș Daniela Elena, Comșa Carmen Georgiana
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 4991/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 4495/2009. Curtea... → |
|---|
