Contestație decizie de sancționare. Decizia 4531/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(2575/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4531/
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta intimată - SRL C, împotriva sentinței civile nr.137 din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași Secția Civilă, în dosarul nr- (2667/C/2008), în contradictoriu cu intimata contestatoare, având ca obiect - contestație decizie sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata contestatoare, a depus la dosar întâmpinare și înscrisuri anexă, prin serviciul registratură al acestei secții la data de 12.06.2009, precum și faptul că recurenta intimată - SRL C, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.137 din 16.02.2009 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Călărași - Secția civilă s-a dispus admiterea contestației formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata - SRL C; a fost anulată decizia nr.22 din 02.10.2008 emisă de intimată; a fost obligată intimata la plata către contestatore a unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate pe perioada 02.10.2008-02.02.2009; a fost obligată contestatoarea la plata drepturilor bănești echivalent a 80 de ore suplimentare, calculate raportat la salariul stabilit prin contractul individual de muncă nr.109/04.06.2008 încheiat între părți; a fost obligată intimata la plata drepturilor bănești echivalent a 6,6 zile de concediu de odihnă neefectuate, calculate raportat la salariul stabilit prin contractul individual de muncă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanta a fost angajata pârâtei începând cu data de 05.06.2008 până la data de 01.10.2008, atunci când contractul de muncă a încetat potrivit prevederilor art. 61 lit. a) din Codul muncii.
Prin adresa nr.82121/7900/22.10.2008 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, Inspecția și ca urmare a măsurilor dispuse în urma controlului pârâta a emis decizia nr.24/16.10.2008 a anulat decizia nr.22/01.10.2008, fără a face însă aplicarea dispozițiilor art. 78 din Codul muncii.
Cu privire la capătul de cerere privind plata despăgubirilor și reactualizarea sumei cuvenite pe perioada 02.10.2008-02.02.2009, instanța constată că acestea sunt întemeiate având în vedere că decizia nr.22/01.10.2008 este lovită de nulitate absolută.
De asemenea, și cu privire la capătul de cerere privind plata orelor suplimentare s-a decis că pârâta nu a dovedit cu nici un mijloc de probă susținerea sa, ori potrivit art. 287 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului.
În privința compensării concediului de odihnă neefectuat, Tribunalul a reținut că cererea este întemeiată pe dispozițiile art.141 alin.(4) din Codul muncii, de vreme ce concediul de odihnă nu a fost efectuat și nici nu mai era posibilă efectuarea sa, ca urmare a încetării raporturilor de muncă dintre părți.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta prin care a solicitat admiterea recursului casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a reținut în motivare că la termenul din data de 10.12.2008 reclamanta a propus administrarea probei cu un martor pentru a dovedi orele suplimentare și un martor pentru a dovedi depunerea cererii de demisie - martori care nu au fost audiați în cauză.
Recurenta-pârâtă arată că a fost decăzută din celelalte probe întrucât au fost legali citați, însă nu a solicitat decât proba cu înscrisuri aflate la dosar.
O altă critică se referă la faptul că mandatul prin care i-a fost înmânat reclamantei suma de 47 de lei a fost reavizat pentru lipsă de la domiciliu lucru total neadevărat întrucât la rubrica "destinatar" apare menționat numele contestatoarei și adresa completă ca și confirmarea de primire.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în conformitate cu art. 3041. proc. civ, precum și față de probatoriu administrat în cauză, Curtea în baza art. 312. proc. civ. urmează să respingă recursul ca nefondat.
Tribunalul a stabilit în mod corect starea de fapt și a făcut o aplicare corectă a legii la aceasta.
Astfel, față de probatoriu administrat în cauză s-a reținut că deși recurenta-pârâtă a dispus anularea decizie de concediere pentru că aceasta a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale la recomandarea Inspectoratului Teritorial d e Muncă, prin decizia respectivă nu a restabilit situația anterioară a intimatei-reclamante așa cum statuează dispozițiile art.78 din Codul muncii, care statuează următoarele: "în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul".
Prin urmare, Tribunalul în mod corect a stabilit că decizia de concediere a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale și chiar dacă a fost anulată de către angajator această anulare nu are nici un efect pentru că aceasta a produs consecințe juridice în sensul că a dus la concedierea intimatei.
Prin urmare recurenta-pârâta nu putea să-și anuleze propria decizie pentru că aceasta intrase în circuitul civil și produsese deja efecte față de intimata-reclamantă.
În ceea ce privește acordarea celorlalte drepturi bănești acordate reclamantei, constând în ore suplimentare, Tribunalul a reținut în mod corect că acestea au constituit un capăt de cerere al acesteia, iar potrivit art. 287 din Codul muncii, angajatorului îi revine în procesele privind conflictele de muncă sarcina probei, "acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare" obligație pe care acesta nu a exercitato în speța de față.
Cu privire la critica că în mod nelegal au fost decăzuți din dreptul de a propune probe, Curtea reține că potrivit art. 288 din Codul muncii, dispune că "Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgență, instanța fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia."
Nici critica privind restituirea mandatului poștal în valoarea de 47 de lei, nu este întemeiată, deoarece Tribunalul a reținut că acesta a fost restituit expeditorului adică angajatorului și nu a fost încasat de către intimata-reclamantă pe baza dovezilor comunicate de către o Oficiul poștal nr. 3 care a răspuns la relațiile solicitate de către prima instanță.
În aceste sens este răspunsul Companiei Naționale Poșta Română la fila 63 din dosarul de fond, prin care se arată că acesta a fost achitat retur expeditorului.
Prin urmare această critică nu are nicio relevanță în raport de faptul dacă intimata a fost sau nu la domiciliu, atâta timp cât aceasta nu a încasat vreo sumă de bani, iar eventuale nemulțumiri față de executarea mandatului respectiv se pot adresa doar în raporturile cu Compania Națională Poșta Română.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312. proc. civ. urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată - SRL C, împotriva sentinței civile nr.137/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași -Secția Civilă, în dosarul nr- (2667/C/2008), în contradictoriu cu intimata-contestatoare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
8.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 280/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1167/2009. Curtea... → |
|---|
