Contestație decizie de sancționare. Decizia 280/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 280/2009
Ședința publică de la 12 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan
JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1466 din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 5 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- reclamantul a chemat în judecată pârâta CNCF CFR SA SUCURSALA REGIONALĂ CF B, solicitând anularea deciziei de sancționare nr. 640/3/383/29.02.2008.
În motivarea acțiunii se arată că decizia de sancționare este nelegală, abaterile reținute de către pârâtă nefiind datorate eventualei atitudini culpabile a reclamantului, acesta neafectând buna desfășurare a activității în circulația feroviară. Reclamantul mai susține că fiecare din aspectele reținute în vederea sancționării nu înseamnă o încălcare gravă a prevederilor legale în domeniu.
Prin întâmpinarea depusă pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că susținerea reclamantului că abaterile constatate nu afectează buna desfășurare a activității este una subiectivă, în condițiile în care pârâta are ca obiect de activitate administrarea infrastructurii feroviare, asigurarea securității circulației feroviare. Orice abatere de la obligațiile de serviciu a personalului angajat poate provoca avarii ale mijloacelor de transport, distrugeri de utilaje.
Tribunalul Alba prin sentința civilă nr.1466/2008 a dispus respingerea acțiunii formulate de reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că decizia de sancționare disciplinară nr. 640/2008 realizează toate cerințele și condițiile de conținut și formalism, aceasta valorificând în mod just obligațiile stabilite în mod expres și limitativ în sarcina reclamantului, sancționând atitudinea omisivă a acestuia.
În acest sens au fost avute în vedere mențiunile din postului, dar și evoluția profesională a reclamantului sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește atitudinea generală și anterioară a acestuia la locul de muncă și existența unor sancțiuni disciplinare anteriore.
Instanța a mai menționat că raportat la obiectul de activitate al pârâtei orice abatere și neglijență în activitatea de transporturi poate provoca daune materiale și umane, astfel că trebuie sancționată orice lipsă de exigență.
Reclamantul avea obligația expresă de a proceda la remedierea imediată a oricărei nereguli constatate, trebuind să ia măsurile necesare de remediere în termenele prevăzute expres și să urmărească respectarea exactă a acestor termene.
Angajatorul pârât are prerogativa legală disciplinară exclusiv atribuită, având dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare, aceste acte de dispoziție trebuind date sub rezerva completă a legalității și justificării depline.
Sub aspectul abaterii săvârșite prima instanță a reținut prevederile art. 263, dar și dispozițiile art. 264 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, normele cuprinse în Dispoziția nr. 1/2007, regulamentul 005, respectiv art. 9(2), art. 9(9) și art. 25 și dispozițiile art. 11 lit.b, art. 30 lit.m, art. 31 lit.a și b din Statutul disciplinar.
Împotriva acestei sentința, în termen legal, a declarat recurs reclamantul prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței și rejudecând cauza, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit prima instanță a apreciat justa sancționare disciplinară a reclamantului recurent, deoarece activitatea reclamantului s-a desfășurat și se desfășoară potrivit principiului bunei credințe și a respectării obligațiilor profesionale.
Sancționarea s-a făcut abuziv, pornindu-se de la dorința indirectă de a-l schimba din funcția de conducere avută.
La controalele periodice efectuate în perioada august-decembrie 2007 neregulile constatate au fost calificate minore, cu risc minim pentru siguranța circulației feroviare. Obligațiile de remediere nu cad exclusiv în sarcina recurentului.
S-a susținut că nu se poate aplica o sancțiune gravă pornind de o conduită anterioară greșită a recurentului în îndeplinirea sarcinilor de serviciu și când neregulile constatate sunt minime și permanente, vicii ale sistemului feroviar.
Instanța a trecut peste faptul că buna desfășurare a activității în domeniu nu a fost periclitată în nici un fel și în plus pârâta cunoaște că nici în prezent neregulile constatate nu s-au remediat, ele neputând fi acoperite datorită lucrărilor de modernizare, care înseamnă schimbare permanentă.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Se susține, plecând de la prevederile art. 5 din Statutul disciplinar, că obiectul de activitate al societății pârâte este administrarea infrastructurii, în speță asigurarea securității circulației feroviare, astfel că orice defecțiune sau proastă gestionare a instalațiilor poate conduce la un eveniment feroviar.
Totodată, recurentul omite să amintească că potrivit fișei postului este obligat să trateze în termen notele de constatare întocmite de organele de control, luând măsuri de remediere și propunând sancțiuni disciplinare dacă este cazul, precum și să execute revizia în comisie împreună cu șefii de districte L și la termenele prevăzute, să stabilească măsuri de remediere și să urmărească respectarea termenelor de remediere.
Referitor la afirmația recurentului că neregulile sunt datorate lucrărilor de modernizare, intimata arată că mare parte din neregulile constatate țin de modul de gestionare a activității angajaților din subordine, dar și a propriei activități. Pe de altă parte, dacă recurentul consideră că neregulile constatate nu pot fi acoperite datorită lucrărilor de modernizare care înseamnă schimbare permanentă, aceasta recunoaște faptul că nu poate face față noilor schimbări.
CURTEA, analizând sentința atacată, prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
Prin decizia de sancționare nr. 640/3/282/29.02.2008 reclamantul recurent a fost sancționat disciplinar cu înlocuirea disciplinară din funcția de șef stație I și trecerea în funcția de șef stație rezervă la stația AIî ncepând cu data de 01.03.2008, întrucât a încălcat prevederile din Dispoziția nr. 1/2007, Regulamentul 005 art. 9 (2), art.9 (9), art. 25, Statutul Disciplinar art. 11 lit.b, art. 30 lit.m, art. 31 lit.a și b, Codul muncii art. 39(2) pct.c, fișa postului.
Prin recursul formulat recurentul nu contestă săvârșirea abaterilor reținute în sarcina sa, ci susține că acestea nu sunt atât de grave încât să impună aplicarea sancțiunii dispuse, având în vedere că sunt abateri minore, permanente, inerente sistemului și care se datorează lucrărilor de modernizare, care înseamnă schimbare permanentă.
Prin urmare, se contestă sancțiunea aplicată, acesta fiind considerată disproporționată în raport de faptele săvârșite.
Sub acest aspect instanța reține că la art. 263 alin. 1 Codul muncii se menționează căangajatorul dispune de prerogativă disciplinară.
Totodată, potrivit art. 266 Codul muncii, angajatorul stabilește sancțiunea aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele: împrejurările în care fapta a fost comisă, gradul de vinovăție a salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului și eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
În raport de aceste criterii legale, instanța constată că susținerile recurentului că intimata pârâtă nu putea aplica sancțiunea în considerarea sancțiunilor anteriore aplicate sunt lipsite de suport legal, în condițiile în care însuși legiuitorul a prevăzut ca și element de apreciere în aplicarea sancțiunii existența unor sancțiuni suferite anterior.
Plecând de la aceleași criterii legale, instanța constată că sancțiunea aplicată este întemeiată, angajatorul ținând cont de acestea la momentul emiterii deciziei.
Astfel, abaterile constau în fapte ce au caracter de repetabilitate, conform susținerii reclamantului, care le justifică prin schimbările permanente impuse de către modernizarea sistemului, reclamantul cunoștea care sunt atribuțiile sale, conform fișei postului, cunoștea existența acelor abateri de la controlul anterior și totuși nu a întreprins nimic pentru remedierea efectivă a acestora, motivat de aceeași permanentizare a abaterilor constatate, iar anterior a fost sancționat pentru fapte de natură similară, deciziile de sancționare nefiind atacate pentru că erau pe o durată de o lună de zile și nu definitive ca în acest caz.
Nu se poate susține că faptele comise de către reclamantul recurent nu au consecințe, deoarece nu se poate ignora obiectul și scopul înființării societății pârâte, care vizează siguranța circulației. Consecințele nerespectării întocmai a obligațiilor de serviciu pot fi dintre cele mai dramatice, putând ajunge până la pierderi materiale consistente sau chiar umane.
În acest domeniu de activitate nu trebuie așteptat până la producerea evenimentului păgubitor, ci trebuie să se acționeze în permanență pentru evitarea oricăror abateri, astfel că lipsa de toleranță a angajatorului la atitudinile omisive ale subordonaților este nu numai de dorit ci chiar trebuie să fie efectivă, materializată în sancționarea celor vinovați, lipsa de stăruință în remedierea unor deficiențe constatate fiind la fel de gravă ca și o acțiune păgubitoare directă.
Pentru aceste considerente, se apreciază că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la speța dedusă judecății, soluția pronunțată fiind la adăpost de criticile aduse, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge ca neîntemeiat recursul cu soluționarea căruia a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1466/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.03.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
13 Martie 2009
Red./27.03.2009
Judecători fond:
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Victor Crețoiu, Nicoleta
| ← Conflict de muncă. Decizia 1122/2008. Curtea de Apel Timisoara | Contestație decizie de sancționare. Decizia 4531/2009. Curtea... → |
|---|
