Contestație decizie de sancționare. Decizia 4597/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2822/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4597R
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind cererile de recurs formulate de recurentul-reclamant și de recurenta-pârâtă Primăria Sectorului 4, prin Primar, împotriva sentinței civile nr.1240 din data de 16.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.37160/3/LM/2008, având ca obiect-contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/17.06.2009, și recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, ce depune delegație la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează faptul că recurentul-reclamant a depus la dosar concluzii scrise.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, probe de administrat, ori excepții de invocat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurentul-reclamant, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat, și respingerea recursului formulat de Primăria Sector 4, prin Primar, pentru motivele arătate în concluziile scrise.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului său și respingerea recursului formulat de recurentul-contestator.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1240 din data de 16.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.37160/3/LM/2008, a fost admisă contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Primăria Sectorului 4 B, și s-a constatat nulitatea deciziei nr.1329/24.09.2008, emisă de intimată, luându-se act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că între părți au existat raporturi de muncă, în temeiul contractului individual de muncă înregistrat la intimată sub nr.837/21.04.2003, iar prin decizia nr.1329/24.09.2008, intimata a aplicat contestatorului sancțiunea avertisment, în baza art.264 alin.1 lit.a din Codul muncii.
Instanța de fond a apreciat că lipsa cercetării disciplinare prealabile nu constituie o cauză de nulitate a sancțiunii aplicate, întrucât art.267 alin.1 din Codul muncii permite ca sancțiunea avertismentului să poată fi dispusă fără cercetarea disciplinară prealabilă a salariatului.
Verificând conținutul deciziei de sancționare, Tribunalul a constatat că aceasta nu cuprinde mențiunea obligatorie prevăzută de art.268 alin.2 lit.a din Codul muncii, referitoare la descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, în condițiile în care angajatorul nu a precizat care au fost sarcinile de serviciu neexecutate de salariat, în ce modalitate și când i-au fost aduse la cunoștință acestuia.
Drept consecință, prima instanță a constatat că decizia contestată este lovită de nulitate absolută.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs reclamantul și pârâta Primăria Sectorului 4, prin Primar.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.299 și urm. pr.civ. reclamantul a arătat că prin cererea precizatoare și completatoare a acțiunii s-a solicitat suma de 1.000 RON cu titlu de daune morale, acest capăt de cerere nefiind analizat și motivat de instanța de fond.
Pârâta Primăria Sectorului 4, prin Primar, a criticat sentința primei instanțe, invocând și dispozițiile art.3041pr.civ. arătând că fapta a fost descrisă în preambulul dispoziției, făcându-se referire și la Referatul Direcției Administrative nr.VI.18/741/17.09.2008, parte integrantă din dispoziția contestată.
Pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă a arătat că reclamantul a încălcat dispozițiile Regulamentului de Ordine Internă al Primăriei Sectorului 4 și nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu stabilite de șeful ierarhic superior, sancțiunea aplicată fiind proporțională cu gravitatea abaterii săvârșite.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de reclamantul, se reține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii completatoare, aflate la fila 9 a dosarului de fond și comunicată pârâtei, prin care s-a solicitat obligarea acesteia din urmă la plata unor daune morale în cuantum de 1.000 RON, această cerere fiind precizată prin înscrisul aflat la fila 14 din dosarul primei instanțe.
Așa cum rezultă din considerentele și dispozitivul sentinței atacate, Tribunalul nu a făcut nicio referire la acest capăt de cerere, neintrând în cercetarea fondului, motiv pentru care, văzând și dispozițiile art.312 alin.1 și 5 pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de recurentul-reclamant și va casa, în parte, sentința recurată, urmând a trimite cauza aceleiași instanțe, pentru a aprecia asupra temeiniciei solicitării de acordare a daunelor morale.
Trecând la examinarea recursului declarat de pârâta Primăria Sectorului 4, prin Primar, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a constatat insuficienta descriere a faptei pentru care intimatul-reclamant a fost sancționat cu avertisment.
Simpla precizare că salariatul refuză să execute sarcinile de serviciu trasate de șeful ierarhic nu dovedește respectarea cerinței obligatorii prevăzută de art.268 alin.2 lit.a din Codul muncii, rațiunea instituirii acesteia fiind aceea de a permite instanței să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii disciplinare și, totodată, de a-l proteja pe angajat de o eventuală completare, extindere de către angajator a faptelor care au fost avute în vedere la aplicarea sancțiunii, ulterior acestui moment.
Împrejurarea că în Referatul Direcției Administrative nr.VI.18/741/17.09.2008, despre care se face vorbire în preambulul dispoziției nr.1329/24.09.2008, sunt arătate faptele pentru care intimatul contestator a fost sancționat disciplinar, nu este de natură a complini lipsa din cuprinsul deciziei contestate a descrierii abaterilor reținute în sarcina sa, textul art.268 alin.2 lit.a din Codul muncii, fiind imperativ și nepermițând completarea cu alte înscrisuri.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Primăria Sectorului 4 B, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Primăria Sectorului 4, prin Primar, împotriva sentinței civile nr.1240 din data de 16.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.37160/3/LM/2008.
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva aceleiași sentințe.
Casează, în parte, sentința recurată și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru judecarea capătului de cerere privind daunele morale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
30.06.2009
Jud. fond:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 359/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2247/2009. Curtea... → |
|---|
