Contestație decizie de sancționare. Decizia 536/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 536
Ședința publică de la 16 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de împotriva sentinței civile nr. 448 din 19. 03. 2008 Tribunalului Iași, intimată fiind ON M DISTRIBUȚIE, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat, lipsă reprezentanta intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Apărătoarea recurentului precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul susținerea acestuia.
Avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat. Este vorba de o contestație împotriva unei sancțiuni cu avertisment. Consideră că este un abuz săvârșit de conducerea societății și de șeful ierarhic al contestatorului. Instanța de fond a dat forță probatorie unui singur martor care a susținut că recurentul a folosit mașina societății în interes propriu. Acest martor se afla și el într-o altă mașină care era în mers.
Formularea di referatul care a stat la baza deciziei de sancționare este lipsită de orice rigoare. Ea nu se acoperă printr-o declarație evident dată pro causa.
Pe baza a două declarații se respinge contestația însă nu se iau în considerare declarațiile martorilor propuși de contestator.
Tribunalul a respins în mod nejustificat contestația. S-a demonstrat că reclamantul este o persoană foarte bine pregătită profesional, însă exigentă, împotriva sa fiind pornită o campanie de discreditare.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, admiterea contestației. Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o depune.
Instanța rămâne în pronunțare.
După strigarea cauzei, dar înainte de terminarea ședinței de judecată, se prezintă consilier jr. pentru intimată și pune concluzii de respingere a recursului și menținerea sentinței instanței de fond pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare. Recurentul a folosit mașina societății în interes personal așa cum au declarat martorii audiați la instanța de fond.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 9/99/03.01.2008, a formulat în contradictoriu cu On M contestație împotriva deciziei de sancționare nr. 1187 din 22.11.2007 emisă de intimată solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea acesteia.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că a fost sancționat cu avertisment pentru că ar fi folosit mașina în scop personal și nu ar fi îndeplinit o sarcină de serviciu ce-i revenea în data de 26.10.2007, deși, în realitate, în ziua respectivă și-a adus la îndeplinire toate atribuțiile care-i reveneau, inclusiv scoaterea din magazie a izolatoarelor necesare lucrărilor pe derivația.
Prin sentința civilă nr. 448/19.03.2008, Tribunalul Iașia respins contestația formulată de în contradictoriu cu intimata " ON M DISTRIBUȚIE"
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul este salariatul intimatei. " ON M", fiind angajat pe funcția de inginer pr. începând cu data de 23.02.1004 conform contractului individual de muncă nr. 2132/23.02.2004 din registrul general de evidență a salariaților ( 35-39 dosar).
Între aceleași părți a fost încheiată și o convenție de predare primire a unui autoturism în scopul utilizării acestuia în interes de serviciu ( 40-44 dosar).
Prin decizia nr. 1187/22.11.2007 emisă de "ON M DISTRIBUȚIE" s-a dispus sancționarea contestatorului cu avertisment conform art. 264 alin. 1 lit. a Codul muncii motivat de faptul că, potrivit referatului din 26.10.2007, a fost văzut în data de 26.10.2007, în zona din I, cu mașina On - cărând niște țevi de cupru în portbagaj, materiale care nu erau necesare pentru nici o lucrare din cadrul On De asemenea în ziua respectivă el trebuia să se preocupe de scoaterea din magazie a izolatoarelor necesare pe derivația, inclusiv să meargă la magazia N cu constructorul dar a refuzat abordarea ( 13, 14 dosar).
Conform referatului din 26.10.2007 întocmit de intimată s-a reținut că, întrucât contestatorul a folosit mașina în scopuri personale, creând o imagine nefavorabilă firmei, s-a propus sancționarea cu "avertisment" și a refuzat să dea notă explicativă ( 15 dosar).
Din declarația martorului - șeful direct al contestatorului în perioada aprilie 2007 - noiembrie 2007, reiese că acesta nu a avut de îndeplinit nici o sarcină de serviciu, decât unele întâmplătoare, situație în care contestatorul ar fi trebuit să-i aducă la cunoștință și lui cu o zi înainte despre ceea ce trebuie să facă.
Ori, în condițiile în care în luna noiembrie 2007 șefa de departament (cea care a și întocmit referatul de sancționare) l-a întrebat pe dacă cu o zi înainte contestatorul a avut vreo sarcină de serviciu întrucât fusese informată că petentul a fost văzut în cu niște țevi de cupru în mașină, șeful petentului a răspuns "nu" întrucât nu fusese informat cu o zi înainte.
Pe de altă parte martorul care este și el angajat al intimatei, a învederat faptul că, într-o zi în timpul programului de lucru, l-a văzut pe contestator în zona conducând o mașină aparținând societății, cu care transporta țeavă de cupru, întrucât țeava fiind lungă ieșirea din portbagaj. Când a ajuns la serviciu a întrebat-o pe șefa lui, d-na la ce lucrări sunt necesare acele țevi, iar aceasta i-a răspuns că la momentul respectiv nu au nici o lucrare care să necesite țeavă de cupru.
Martorii și, audiați la propunerea contestatorului, nu au declarat aspecte care să creeze convingerea instanței că el nu ar fi săvârșit faptele pentru care a fost sancționat.
Dimpotrivă, martorul a declarat că în respectiva zi când contestatorul a fost văzut transportând țevi de cupru, ei realizau împreună de ceva timp o lucrare din derivația folosind ca materiale izolatoare compozit, materiale din siliconic nefiind necesare țevi de cupru.
Din probatoriul administrat reiese faptul că, într-adevăr, în acea zi de 26.10.2007 (de Sf. - conf. declarației lui ) contestatorul a efectuat un transport de țevi de cupru cu mașina societății în interes personal.
Prin urmare sancțiunea a fost aplicată de intimată contestatorului în mod corect.
Față de aceste considerente, instanța a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata "ON M DISTRIBUȚIE"
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurentul că, în mod greșit a apreciat instanța că declarația șefului direct al reclamantului - numitul - ar fi relevantă sub aspectul dovedirii abaterii săvârșite de acesta. Dimpotrivă, această declarație este absolut imposibil de reținut de către instanță, fiind în totală contradicție cu celelalte probe și chiar cu bunul simț social și juridic. Mai mult, această declarație contrazice însuși referatul întocmit de unitate pe baza căruia s-a aplicat sancțiunea avertismentului. Astfel, acest martor declară că reclamantul nu a avut nici un fel de sarcină de serviciu pe o perioadă mai mare de timp.
Or, se reproșează reclamantului prin referat și decizia de sancționare faptul că ar fi refuzat să colaboreze cu colegii săi pentru a-și îndeplini sarcinile de serviciu în ziua respectivă - respectiv că nu s-ar fi ocupat de scoaterea din magazie a unor materiale și de aducerea de la magazia Nau nor materiale - necesare pentru lucrări executate pentru unitate pe derivația.
Cât timp martorul declară că reclamantul nici nu avea vreo sarcină de serviciu, este clar că aspectul vizat prin referat și decizia de sancționare cu avertisment nu este probat și, mai mult, că această mărturie nu se poate corobora cu nici un alt aspect al cauzei și în nici un caz nu poate confirma cele declarate în fața instanței de celălalt martor,.
În privința declarației martorului, se solicită a se constata că o asemenea declarație nu poate fi avută în vedere și nu poate sta la baza unei hotărâri judecătorești. Astfel, martorul a declarat că a perceput cele relatate fiind într-o altă mașină, în timpul mersului și doar în aceste condiții a observat mașina reclamantului, numărul acestei mașini, ce anume avea în portbagaj, ce fel de țevi erau și că acele țevi nu erau necesare pentru nici o lucrare a societății angajatoare.
O asemenea relatare nu este credibilă și consideră recurentul că este pro causa. Dacă era cu adevăr așa, nimic nu împiedica conducerea să menționeze în referatul întocmit numele persoanei care l-a văzut pe reclamant, mai ales că acea persoană era și ea angajata unității și putea să dea de la acel moment o declarație scrisă, nu o simplă sesizare orală, așa cum a declarat martorul în fața instanței.
În aceste condiții, afirmația din referat că reclamantul "a fost văzut în zona din I cu mașina " nu poate să dovedească folosirea acelei mașini în interes personal, așa cum se susține în referat și în decizie. În lipsa unei declarații scrise date la momentul întocmirii referatului sau anterior acestuia și în condițiile concrete ale declarației martorului audiat în fața instanței, afirmația nu este dovedită și nu poate fi considerată ca făcând dovada vreunei abateri disciplinare a reclamantului.
Mai arată recurentul că nu putea produce dovada negativă că nu a fost în ziua respectivă în zona, dar a dovedit cu declarațiile martorilor audiați în cauză faptul că în acea zi de 26.10.2007 programul și traseul reclamantului a fost altul și că acesta și-a îndeplinit toate sarcinile de serviciu, inclusiv cele legate de materialele necesare pentru derivația, că nu a refuzat în nici un fel colaborarea ci, dimpotrivă, a rezolvat problemele legate de acest aspect.
Astfel, martorul a testat despre faptul că în acea zi, în jurul prânzului, s-a întâlnit cu reclamantul la sediul unității, reclamantul fiind acolo la o întâlnire a colegilor - fiind sărbătoarea și rămânând la sediu și după întâlnirea cu acest martor - astfel că nu putea fi în altă zonă a orașului.
Martorul a explicat instanței faptul că reclamantul s-a ocupat de sarcinile ce-i reveneau în ziua de 26.10.2007 - a rezolvat pe deplin problema materialelor care trebuiau livrate pentru derivația, inclusiv cea a materialelor care trebuiau aduse de la magazia
Martorul a declarat că - la indicațiile reclamantului și urmare comenzilor făcute de reclamant către magazia N, s-a deplasat la această magazie șoferul angajat ON - numitul - cu mașina care trebuia să aducă materialele de la Transportul acestor materiale de la N la I nu necesita nici prezența reclamantului și nici pe cea a la N, situația rezolvându-se prin stabilirea materialelor ce urmau a fi ridicate și deplasarea mașinii de transport cu șoferul. Ca dovadă că aceste materiale au fost aduse la I, astfel că s-a îndeplinit obiectivul fixat. Nu era necesară deplasarea reclamantului, aceasta ar fi însemnat cheltuieli suplimentare inutile; de altfel reclamantul nici nu avea în acea zi ordin de deplasare la N, ca să se poată susține în referat faptul că ar fi refuzat colaborarea și deplasarea la magazia
De asemenea, reclamantul s-a ocupat de livrarea materialelor din magazin I către constructor - pentru derivația. În acest sens a discutat cu constructorul despre necesarul de materiale, a verificat existența acestor materiale în magazie și - deoarece nu existau decât 20% din materialele necesare - reclamantul a întocmit și semnat comenzi (în număr de 12) pentru obținerea acestor materiale. Constructorul a stabilit și l-a anunțat pe reclamant despre faptul că va ridica materialele atunci când acestea vor fi toate în magazie, pentru a putea realiza și termina lucrarea, de aceea în acea zi nu s-au eliberat materialele necesare, ele urmând a fi livrate după ce, prin onorarea comenzilor făcute de reclamant, se vor aduna toate materialele necesare lucrării.
Ca atare, consideră că în mod nejustificat instanța de fond a înlăturat aceste probe concludente, solicitând admiterea recursului și a contestației formulate.
Alăturat recursului a fost depusă o caracterizare a contestatorului ce a constituit probă în dosarul nr- al Tribunalului Iași.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, considerând că din probele administrate a rezultat cu certitudine faptul că a folosit autoturismul de serviciu în scop personal și a refuzat să se deplaseze la P-N, așa cum rezultă din referatul nr. 10.127 depus chiar de contestator la data de 28.10.2007.
Intimata a depus, în copie, referatul despre care a făcut vorbire și nota explicativă adresată recurentului.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este fondat.
Astfel, prin decizia nr. 1187/22.11.2007, a fost sancționat cu avertisment deoarece în data de 26.10.2007 a fost văzut în zona din I, cu mașina On M -, cărând niște țevi de cupru în portbagaj, materiale care nu erau necesare pentru nici o lucrare din cadrul On De asemenea, în ziua respectivă trebuia să se preocupe de scoaterea din magazie a izolatoarelor necesare lucrărilor pe derivația, inclusiv să meargă la magazia N cu constructorul, dar a refuzat colaborarea.
Din documentația depusă de unitate rezultă că singurele probe avute în vedere la emiterea deciziei de sancționare au fost referatul nr. 9127/01.11.2007 (în care se fac aceleași mențiuni, precum și aceea că a refuzat să răspundă la nota explicativă) și dispozițiile interne cu privire la folosirea autoturismelor de serviciu și sancțiunile aplicabile personalului în cazul abaterilor disciplinare.
Ori, cele reținute în sarcina contestatorului fiind o situație de fapt, era necesar ca unitatea să aducă și alte dovezi, anterioare emiterii deciziei de sancționare.
Depoziția martorului, dată în fața instanței, care declară că l-a văzut într-o zi pe recurent în zona în timpul programului de lucru cu un autoturism de culoare albă în care se aflau niște țevi de cupru, nu poate fi luată în considerare, întrucât, pe de o parte, acesta nu a fost audiat și în cursul cercetării prealabile efectuate de unitate, numele său nefiind nici măcar menționat în referatul nr. 91237/01.11.2007, iar pe de altă parte, susținerile sale sunt combătute de depozițiile martorilor și.
Având în vedere că, potrivit art. 287 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, Curtea de Apel constată că în mod greșit a reținut prima instanță că unitatea a făcut dovada celor reținute în decizia de sancționare cu declarația martorului audiat în fața instanței.
Ca atare, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de Apel va admite recursul declarat de contestator și va modifica în tot sentința atacată, în sensul admiterii contestației formulate și anulării deciziei de sancționare nr. 1187/22.11.2007.
În baza art. 316, 298 și 274 Cod procedură civilă, intimata va fi obligată să plătească recurentului-contestator cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat în recurs și la fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 448 din 19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în tot:
Admite contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata "ON M DISTRIBUȚIE"
Anulează decizia nr. 1187/22.11.2007 emisă de intimată privind sancționarea contestatorului cu avertisment.
Obligă intimata să plătească contestatorului-recurent suma de 1.071 lei cheltuieli de judecată la fond, precum și suma de 1.071 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored.
13.10.2008 - 2 ex.
Tribunalul Iași: -,
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 13/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 750/2008. Curtea de... → |
|---|
