Contestație decizie de sancționare. Decizia 5609/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(3944/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.5609/
Ședința publică de la 14.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.2299/19.03.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.32170/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-pârât prin consilier juridic, care depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică și intimata-reclamantă personal și asistată de consilier juridic care depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică, nr.5/13.10.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-pârât, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot, a sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimata-reclamantă, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.
La întrebarea președintelui completului asupra excepției de nelegalitate a Ordinului 1869/2007, reprezentantul convențional al intimatei susține că invocarea acestui ordin nu s-a făcut sub aspectul nelegalității, ci Inspectoratul Școlar al Municipiului B l-a invocat în cererea de chemare în judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2299/19.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Școlar al Municipiului B; a anulat decizia nr. 7120/30.07.2008, emisă de intimat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că măsura luată față de salariată prin decizia în discuție în sensul sancționării contestatoarei cu "neselecționarea în vederea participării la comisiile de examen în sesiunile următoare" ( pe durata de 5 ani), reprezintă în fapt, instituirea unei sancțiuni disciplinare neprevăzute de lege, respectiv neprevăzute de Codul muncii în art. 264 alin. 1 și nici de articolul 116 din Legea nr. 128/1997, în condițiile în care salariații instituției pârâte (personal didactic) beneficiază de un Statut profesional aprobat prin lege specială care instituie un regim sancționator derogatoriu în materie disciplinară de la prevederile legislației muncii, potrivit prevederilor art. 264 alin. 2 din Codul muncii
Astfel, art. 263 din Codul muncii prevede la alin. 1 că "angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare e salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară. 1 al art. 264 din Codul muncii prevede limitativ sancțiunile disciplinare ce pot fi aplicate salariaților iar potrivit art. 264 alin. 2 din Codul muncii, în cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin lege specială, se stabilește un alt regim sancționator, va fi aplicat acesta.
Or, Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic instituie la art. 116, în mod expres și limitativ sancțiunile disciplinare care se pot aplica personalului prevăzut la art. 115, în raport cu gravitatea abaterilor, respectiv:
- observație scrisă;
- avertisment;
- diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizația de conducere, de îndrumare și de control, cu până la 15%, pe o perioadă de 1 - 6 luni;
- suspendarea, pe o perioadă de până la 3 ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcții didactice superioare sau pentru obținerea gradelor didactice ori a unei funcții de conducere, de îndrumare și de control;
- destituirea din funcția de conducere, de îndrumare și de control din învățământ;
- desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Nici acest text și nici o altă prevedere legală cu putere de lege nu lasă la latitudinea angajatorului sau a altor instituții posibilitatea instituirii de sancțiuni neprevăzute de lege. Cum în materie disciplinară este incident principiul legalității sancțiunii, sancțiunile disciplinare fiind expres și limitativ prevăzute de lege, aplicarea acestora sub aspectul conținutului trebuie să se facă cu respectarea riguroasă a dispozițiilor legale, ceea ce înseamnă că angajatorul nu poate aplica o altă sancțiune disciplinară decât cele reglementate de lege.
Că este vorba de o măsură de sancționare rezultă fără echivoc din chiar cuprinsul deciziei contestate care arată în mod expres și fără a lăsa loc de alte interpretări faptul că decizia în cauză a fost emisă ca urmare a "propunerii de sancționare" a salariatei făcută de Inspectorul Școlar General, aspect ce rezultă și din cuprinsul Raportului Comisiei de cercetare privind "presupusele abateri săvârșite de contestatoare", menționat în cuprinsul deciziei contestate.
Aceeași concluzie se desprinde și din faptul că este vorba de o măsură luată de angajator față de salariatul său și în legătură cu munca acestuia, de cadru didactic.
Prevederile art. 78 din anexa 2 la Ordinul nr. 1869/31.08.2007 al Ministrului Educației Cercetării și T, privind aprobarea calendarului și a metodologiei de organizare și desfășurare a examenului de bacalaureat 2008, prin care se instituie sancțiuni disciplinare suplimentare ce pot fi aplicate personalului didactic implicat în comisiile de bacalaureat, încalcă principiul legalității aplicării sancțiunii, întrucât, așa cum am mai subliniat sancțiunile disciplinare sunt prevăzute expres și limitativ de lege, atât sub aspectul duratei cât și al cuantumului astfel încât aplicarea unei sancțiuni ce nu este stabilită prin lege este lovită de nulitate absolută, neputându-se conferi angajatorului dreptul de a propune și aplica sancțiuni nereglementate legal, dimpotrivă, aceste măsuri nu pot fi dispuse decât în condițiile prevăzute de lege, angajatorul având dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare potrivit legii, (art. 263 din Codul muncii ).
Or, câtă vreme salariații instituției pârâte beneficiază de un Statut profesional aprobat prin lege specială care instituie un regim sancționator derogatoriu de la prevederile legislației muncii, potrivit prevederilor art. 264 alin. 2 din Codul munci i", singurele sancțiuni disciplinare ce pot fi aplicate acestei categorii de personal sunt cele prevăzute în legea specială, neexistând nici un temei legal din care să rezulte că acestor salariați le sunt aplicabile și alte dispoziții legale specifice derogatorii, "neselecționarea în vederea participării la comisiile de examen în sesiunile următoare" (pe durata de 5 ani), aplicată contestatoarei reprezintă prin natura sa și prin consecințele produse - îngrădirea unui drept de care ar fi beneficiat în lipsa acestei măsuri, semnificația pe care o are această măsură pentru salariată și felul în care este percepută de colectivul din care aceasta face parte - o veritabilă sancțiune disciplinară aplicată de angajator salariatei în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termen legal, pârâtul Inspectoratul Școlar al Municipiului B, criticând sentința pentru motivele prevăzute de art.3041pr. civ.
În motivarea recursului se susține, în esență, că greșit a reținut prima instanță că în cauză este vorba despre o sancțiune disciplinară neprevăzută de lege.
Contestatoarei i-a fost aplicată o sancțiune prevăzută de metodologia de examinare - anume nr. 1869/2007.
Prin întâmpinarea formulată, intimata-contestatoare a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
În recurs nu s-au administrat probe.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate cât și a dispozițiilor art. 3041. proc. civ. Curtea găsește recursul formulat ca fiind fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Prin decizia nr. 7120/30.07.2008, recurentei-contestatoare i s-a aplicat sancțiunea disciplinară "neselecționarea în vederea participării la comisiile de examen în sesiunile următoare" (pe durata de 5 ani), în conformitate cu art.78 alin.1 lit. d) din 1869/2007 cu privire la aprobarea și Metodologiei de organizare și desfășurare a examenului de bacalaureat 2008 ]prin decizia nr.7120 din 30.07.2008.
Curtea găsește că greșit a apreciat tribunalul că sancțiunea aplicată este o măsură neprevăzută de lege.
Măsura este prevăzută de Ordinul nr. 1869 al Ministrului Educației Cercetării și T, fiind menționat la art. 78 lit. d).
Curtea reține că sancțiunea prevăzută prin decizia contestată nu a fost dispusă pentru o abatere săvârșită de către contestatoare în legătură cu calitatea sa de cadru didactic (caz în care ar fi fost corectă observația primei instanțe referitoare la necesitatea prevederii sancțiunii în Legea nr. 128/1997), ci ca urmare a angajării răspunderii disciplinare în legătură cu calitatea de asistent supraveghetor, în conformitate cu prevederile nr. 1869/2007.
În legătură cu legalitatea și temeinicia măsurii dispuse, Curtea reține că reclamanta a luat la cunoștința de prevederile metodologiei de examen cu privire la atribuțiile pe care le avea in calitate de asistent supraveghetor, în acest sens semnând o declarație pe proprie răspundere prin care s-a angajat sa le respecte, asumându-și întreaga responsabilitate în ceea ce privește încălcarea acestora.
Referitor la durata sancțiunii, aceasta a fost stabilita proporțional cu gravitatea faptei in ședința Consiliului de Administrație, la propunerea Inspectorului Școlar al, ținând cont și de faptul că reclamantei nu i se putea îngrădi acest drept pe o perioadă nedeterminată, în metodologie neexistând o prevedere expresa cu privire la acest aspect.
Pentru considerentele arătate, Curtea apreciază că prezenta contestație trebuie respinsă ca neîntemeiată și, în temeiul art. 312 alin. 1. pr. civ. recursul va fi admis iar sentința atacată va fi modificată în tot, în sensul respingerii contestației ca nefiind întemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.2299/19.03.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.32170/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Modifică sentința recurată în sensul că:
Respinge contestația ca neîntemeiată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX/12.11.2009
Jud. fond:
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana Ignat, Maria
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 5513/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 39/2009. Curtea de... → |
|---|
