Contestație decizie de sancționare. Decizia 567/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 567
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de NAȚIONALĂ ROMÂNĂ I împotriva sentinței civile nr. 587 din 16 04 2008 Tribunalului Iași, intimat fiind -, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată iar intimatul a depus la dosar, prin registratura instanței, întîmpinare.
Instanța consideră că întîmpinarea depusă la dosar pentru acest termen prin care solicită menținerea sentinței instanței de fond, are caracter de concluzii scrise și nu se impune comunicarea acesteia recurentei.
Instanța, verificînd actele și lucrările dosarului, văzînd că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 587 din 16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă contestația formulată de contestatorul - în contradictoriu cu Națională Română I, dispunându-se anularea deciziei nr. 12 din 25.02.2008 emisă de intimată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin decizia nr. 12 din 25.02.2008 emisă de intimată contestatorul a fost solist vocal, sancționat cu avertisment scris motivat de faptul că acesta ar fi părăsit locul repetiției invocând că sala era neîncălzită iar decorurile nu erau montate.
S-a mai reținut prin decizia de sancționare și faptul că la spectacolul contestatorul ar fi cântat purtând pe braț o banderolă albă, protestând astfel împotriva condițiilor improprii în care trebuia să susțină spectacolul.
A reținut instanța de fond pe baza probatoriului administrat că în fapt însăși directorul instituției a dispus anularea repetiției generale datorită temperaturii scăzute din sală astfel încât în mod greșit prin decizie s-a reținut refuzul contestatorului de a participa la repetiții în contextul în care angajatorul nu a respectat dispozițiile art. alin. 2 lit. b din Codul muncii care prevăd obligația acestuia de a asigura permanent condiții corespunzătoare de muncă.
Și în privința aspectelor reținute referitoare la încălcarea condițiilor de declarare a grevei și de exercitare abuzivă a acesteia, instanța a constatat că sunt nefondate, că în speță, nu a fost declanșată o grevă, așa cum aceasta este definită prin art. 40 din Legea 168/1999.
Instanța de fond a constatat că abaterile imputate contestatorului nu au fost săvârșite de acesta, fapt pentru care a dispus anularea deciziei de sancționare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Națională Română din I criticând-o ca netemeinică și nelegală.
A invocat recurenta, după reiterarea expunerii situației de fapt că în cauză,deși instanța a reținut în mod corect că salariatul a părăsit locul repetiției generale înainte de sosirea anunțată a Directorului general cât și faptul că salariatul a cântat purtând pe braț o banderolă albă, în final reține în mod greșit că directorul ar fi dispus anularea repetiției pe motivul existenței unei temperaturi scăzute în sala de repetiție.
A mai invocat recurenta că instanța nu a ținut cont de faptul că părăsirea sălii de repetiție de către contestator s-a făcut înainte de venirea directorului, singurul în măsură să dispună anularea repetiției.
Că de asemenea gestul contestatorului de a purta banderolă albă pe braț la spectacol în semn de protest este tot un act de indisciplină, ce denotă lipsă de respect față de publicul spectator și care contravine dispozițiilor Legii 168/1999.
Prin întâmpinarea formulată, contestatorul intimat a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe.
În recurs nu s-au mai administrat alte probatorii.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 10 din Codul muncii, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică denumită salariat se obligă să presteze muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică,în schimbul unei remunerații.
Același contract individual de muncă este definit în doctrina juridică românească ca fiind acea convenție în temeiul căreia, o persoană fizică denumită salariat, se obligă să presteze o anumită activitate sub autoritatea unui angajator, care la rândul său se obligă să plătească remunerația denumită salariu și să asigure condiții adecvate desfășurării activității, menținerii securității și sănătății în muncă.
Rezultă deci din cele expuse mai sus, că în accepțiunea juridică, contractul de muncă individual, este un act juridic bilateral, sinalagmatic, părțile obligându-se reciproc una față de alta.
Prin prisma acestor dispoziții, Curtea reține că primordial, pentru derularea în bune condiții a raportului de muncă angajatorului îi revine obligația de a asigura corespunzător condițiile de la locul de muncă, obligația salariatului de a presta muncă fiind corelativă și subsecventă obligației angajatorului.
Or, în contextul în care, angajatorul nu își îndeplinește obligația de bază de a asigura condițiile necesare desfășurării raportului de muncă, nu i se poate reproșa și imputa nici salariatului neîndeplinirea obligației sale.
Astfel, în contextul în care conducerea Naționale Române din I, nu și-a îndeplinit obligația de a le asigura condițiile specifice pentru desfășurarea activității artistice, obligând soliștii să repete sau să susțină spectacolul în condiții de temperatură scăzută improprii acestei activități, nu poate fi reținută nici obligația contestatorului de a presta o asemenea activitate la temperatura de 15-17, care i-ar fi periclitat sănătatea.
De altfel din probatoriul administrat în fața instanței de fond a rezultat fără putință de tăgadă că angajatorul nu și-a îndeplinit obligația de a asigura condițiile normale de muncă, pentru a nu periclita sănătatea angajatorilor, motiv care a determinat și refuzul salariatului de a-și presta activitatea în condiții improprii, care ar fi putut să-i afecteze sănătatea.
Nici susținerea privind nerespectarea dispozițiilor art. 40 din Legea nr. 168/1999 nu poate fi primită, instanța de fond reținând în mod temeinic și legal că în cauză nu au fost încălcate dispozițiile de mai sus, nefiind declanșată vreo grevă, atitudinea contestatorului reprezentând doar un gest de protest față de condițiile improprii - oferite de angajatorul recurent.
În consecință, pentru toate cele ce preced, Curtea în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul, ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința civilă 587 din 16.04.2008 a Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Națională Română I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 587 din 16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
pentru Grefier
aflată în concediu medical
semnează președintele instanței
Red.
Tehnored.
2 ex.
20.10.2008
Tribunalul Iași:
-
- -
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Daniela Pruteanu, Georgeta Pavelescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 10407/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 239/2008. Curtea de... → |
|---|
