Contestație decizie de sancționare. Decizia 62/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.62/R/2008
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja
JUDECĂTOR 3: Ioana Tripon vicepreședinte Curtea de Apel
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta recurentă ROMANIA. împotriva sentinței civile nr. 737 din 20.06.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de sancționare.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierile de ședință publică din data de 8 ianuarie 2008 și 10 ianuarie 2008, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.737 din 20.06.2007, Tribunalul Maramureșa admis contestația formulată de reclamantul și anulând decizia nr.26/8.05.2006 de desfacere a contractului de muncă emisă de pârâta SC " ROMÂNIA" SA Bad ispus reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii și a obligat pârâta să-i plătească toate drepturile salariale cuvenite pe perioada desfacerii contractului de muncă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a fost angajat al SC România SA - Sucursala B M, în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM B sub nr. 3124/18.07.2005, ocupând postul de administrator de cont.
Prin decizia nr. 26/8.05.2006, intimata a dispus desfacerea disciplinară a contractului individuale de muncă încheiat cu contestatorul.
În motivarea deciziei de sancționare s-a reținut că, contestatorul a săvârșit abateri repetate de la normele de disciplina muncii, constând în accesarea de materiale de natură pornografică și sexuală prin intermediul sistemelor informatice ale băncii, respectiv prin conectarea în mod repetat și pentru perioade îndelungate de timp la pagini de internet având un conținut explicit pornografic și sexual (ex:www.iubite.ro) încălcându-se în felul acesta în mod repetat prevederile art. 2.3.6. din și prevederile pct. 2 lit. f din capitolul "M" al contractului individual de muncă. În conformitate cu prevederile art. 2.3.6 din "În procedura IT, Banca menționează politicile specifice cu privire la utilizarea Internet și. Accesarea, descărcarea sau distribuirea prin intermediul sistemelor informatice ale Băncii, de materiale de natură pornografică, rasistă, sexuală sau discriminatorie în orice alt fel, ilegală sau care poate aduce ofense, reprezintă o abatere disciplinară care poate duce la interzicerea drepturilor de acces la rețeaua externă, demitere sau chiar acționare în judecată pentru infracțiune.
Potrivit pct. 2 lit. f din capitolul" M" din contractul individual de muncă, se reține în sarcina salariatului, "obligația de a respecta procedurile și reglementările interne ale Băncii, numai în interesul Băncii. "
Pornind de la dispozițiile art. 263 (2) Codul muncii potrivit căruia "Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici" instanța a apreciat că se impun a fi clarificate următoarele aspecte: - dacă accesarea site-urilor indicate în decizia de desfacere a contractului individual de muncă este reală și au o natură pornografică/sexuală; - dacă accesarea acestor site-uri s-a făcut de pe calculatorul la care a lucrat contestatorul;- dacă contestatorul este cel care a accesat aceste site-uri în acest sens fiind formulat obiectivul expertizei.
În prima lucrare de expertiză efectuată în cauză de expert prof.univ. dr.ing. s-au reținut următoarele aspecte: raportul de trafic elaborat de serviciul de monitorizare a rețelei instituției bancare este unul profesional, generat de un produs - program specializat, Internet Acces care indică fără posibilități de contestare accesarea site-urilor menționate în decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă; expertul numit a constatat și pe baza experimentului derulat în timpul realizării lucrării la fața locului că nu există nici o modalitate profesională concretă prin care persoana reclamantului să fie asociată cu persoana care a accesat site-urile indicate în decizia de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului.
Dimpotrivă experimentul a relevat faptul că rețeaua instituției bancare este astfel realizată încât orice angajat poate accesa orice stație iar odată stația accesată, produsul program Internet Explorer poate fi lansat și site-urile menționate pot fi accesate fără nici un fel de restricție.
Prin mecanismele implementate ale rețelei instituției bancare, există posibilitatea ca la un moment dat, mai multe persoane care știu parola de acces la activarea unei stații pot lucra în paralel inclusiv la lansarea produsului program Internet Explorer care permite accesarea unor site-uri fie ele și cu conținut pornografic; utilizarea poștei electronice, prin intermediul mediului Lotus Note 6.5, nu este posibilă decât dacă un angajat lucrează la stația care i-a fost alocată prin atribuții de serviciu; în procedurile în vigoare în instituția pârâtei nu există nici un fel de criterii care să dovedească faptul că un mesaj care a plecat din instituție nu are legătură cu activitatea acesteia. O singură și eventuală modalitate este aceea realizată prin deschiderea și citirea textului mesajului expediat sau primit;
Expertul și-a declarat lipsa de competență în a stabili natura pornografică a unor site-uri declarate ca atare de instituția bancară pârâtă. Totuși el a constatat că printre adresele declarate drept cu conținut pornografic de către pârâtă, există și adrese cu caracter tehnic oarecare (cum ar fi pagina de prezentare a site-ului.com).
La solicitarea intimatei s-a încuviințat o contraexpertiză, aceasta fiind efectuată de expert tehnic judiciar în specialitatea calculatoare,
Din lucrarea întocmită de expert G s-a reținut că toate documentele trimise de la Departamentul IT al referitor la traficul de accesare a Internet-ului au fost obținute cu ajutorul unor produse program specializate în monitorizarea acestui tip de trafic; accesarea paginilor menționate în aceste documente este reală; conform cererii de creare a unui cont de utilizator depusă în data de 15 iulie 2005, de domnul la angajarea sa, rezultă că adresa IP 192.168.21.34 a fost atribuită calculatorului la care contestatorul a lucrat.
Conform Regulamentului de ordine interioară, schimbarea profilului utilizatorului se face numai ca urmare a unei cereri scrise a acelui utilizator. În cazul unei notificări scrise a Departamentului Resurse Umane la părăsirea băncii de către un utilizator, profilul acestuia va fi dezactivat imediat.
Din documentele primite de la Departamentul IT al rezultă că, pe perioada cât a fost angajat acesta, adresa IP a calculatorului la care a lucrat nu s-a modificat, accesarea paginilor din raportul de monitorizare a traficului de Internet a fost făcută de către contestator, deoarece acesta a vizualizat, în aceeași perioadă, și conținutul căsuței sale poștale accesibilă doar prin intermediul mediului de lucru Lotus Notes 6.5.
Având în vedere concluziile din cele două expertize, contradictorii cu privire la întrebarea dacă contestatorul este cel care a accesat site-urile menționate în decizia de sancționare, s-a recurs la solicitarea unei confruntări între cei doi experți și formularea unui punct de vedere comun, cu privire la întreaga lucrare.
În urma confruntării, experții și-au armonizat poziția doar în parte. Astfel, ambii experți au fost de acord că din documentele depuse la dosar rezultă din punct de vedere tehnic că paginile web menționate în decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă au fost accesate; accesarea site-urilor indicate în decizia de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului s-a făcut de pe calculatorul pe care fi avea repartizat ca post de lucru.
Experții nu s-au pus de acord însă privind răspunsul la întrebarea dacă,contestatorul este cel care a accesat site-urile respective.
Astfel expertul și-a păstrat punctul de vedere și, pe baza experimentului derulat în timpul realizării lucrării la fața locului, a constatat că nu există nici o modalitate profesională concretă prin care persoana reclamantului să fie asociată în mod indubitabil cu persoana care a accesat site-urile indicate în decizia de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului.
Mai mult, el a considerat că prin obstrucția instituției pârâte de a-i pune la îndemână rapoartele de trafic și documentele păstrate la sediul central, a fost împiedicat să proiecteze și să realizeze acele experimente care să fi pus în evidență caracteristicile reale ale sistemului informatic la momentul faptei cu privire la posibilitatea de a identifica o persoană care ar fi realizat o anume acțiune informatică specifică (acces la o adresă de internet, descărcare de fișiere etc.). Expertul G și-a menținut și el punctul de vedere exprimat în expertiză și anume că accesarea site-urilor indicate în decizia de desfacerea a contractului individual de muncă, a fost făcută de contestator.
În argumentarea punctelor de vedere privind poziția exprimată ca răspuns la cea de-a treia întrebare și anume " dacă contestatorul a accesat site-urile ", instanța a reținut următoarele explicații ale experților.
Expertul a susținut că: "Prin integrarea tuturor rezultatelor disponibile și a cunoștințelor uzuale asupra unei rețele de calculatoare, expertul constată că accesarea site-urilor indicate în decizia de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului putea fi realizată de orice persoană care avea calitatea de angajat al instituției bancare pârâte sau cunoștea un nume și o parolă de autentificare necesară activării unei stații de lucru și cunoștea informația de acces la o stație, în mod concret un nume și o parolă de autentificare necesară activării unei stații de lucru, fără a fi cu necesitate angajat al băncii dar să fi avut acces la resursele (stațiile băncii); pe stația de lucru accesată era instalat și disponibil produsul - program Internet Explorer; avea cunoștințe minime asupra căutării, găsirii și exploatării informației accesate cu produsul - program Internet Explorer.
La aceste argumente expertul a considerat necesar să adauge o serie de considerații tipice condițiilor reale de lucru în situațiile în care grupuri reduse de persoane, cu competențe și atribuții similare sau identice, interacționează în spații de dimensiuni reduse, cu un sistem informatic dat: pentru fluența lucrărilor, operatorii își transmit unul altuia coordonatele de intrare în sistemul informatic deservit (nume de utilizator și parolă); odată intrați pe pozițiile unor colegi (prin nume de utilizator și parolă), operatorii continuă să lucreze și după terminarea lucrărilor specifice, cu alte operații de tip individual și personal, de exemplu: face o contare și apoi sau în paralel lansează Internet Explorer-ul pentru a vedea cum este evoluția vremii; operatorii își lasă utilizatorii activați și părăsesc încăperea cu ideea explicită ca atunci când este necesar, oricare coleg care rămâne în spațiul de deservire sau de lucru să-l înlocuiască; operatorii își cunosc reciproc preocupările și acțiunile realizate în legătură cu sistemul informatic.
În timpul lucrării la fața locului sau ulterior acesteia, pârâta nu a putut dovedi cu documente pertinente că la momentul faptelor sistemul informatic ar fi avut mecanisme eficiente care să împiedice, din punct de vedere tehnic sau organizatoric, aspectele de mai sus, existente și cunoscute în toate mediile informatice.
Expertul Gas usținut că: În momentul efectuării expertizei acesta a avut acces la mai multe documente depuse la dosarul cauzei, incluzând și concluziile expertizei efectuate de domnul expert menționat anterior. De asemenea, a utilizat mai multe informații tehnice (documentele primite de la departamentul informatic al băncii) care l-au ajutat să ajungă la concluzia că poate identifica persoana care a accesat paginile de Internet care sunt menționate în decizia de desfacere a contractului de muncă.
Inexistența la dosar a unor informații care să indice că altcineva decât proprietarul setului de parametri nume utilizator și parolă, și faptul că un alt angajat nu poate accesa căsuța sa de poștă electronică decât de la calculatorul care i-a fost atribuit la angajare l-a determinat să afirme că persoana fizică ce a utilizat acel set de parametrii, la momentul temporal precizat de documente, este proprietarul lor ".
Comparând cele două argumentări, instanța a apreciat argumentarea expertului ca fiind mai documentată.
Argumentarea expertului G este criticabilă prin perspectiva dispozițiilor art. 287 Codul muncii.
Potrivit acestui articol din Codul muncii, sarcina probațiunii revine angajatorului, adică intimatei în cauză.
Ori expertul își bazează susținerea că, contestatorul este cel care a accesat site-urile pe inexistența la dosar a unor informații care să indice că altcineva a utilizat acel set de parametrii.
În condițiile în care, tehnic este posibil ca și altă persoană să acceseze acest set de parametrii, instanța a apreciat că în cauză nu s-a probat cu certitudine că contestatorul este cel care a accesat site-urile menționate, ca atare nu se poate reține vinovăția acestuia în săvârșirea abaterilor ce i s-au reținut în sarcină.,
Pentru considerentele de fapt și de drept reținute, s-a apreciat întemeiată contestația și s-a dispus anularea deciziei nr. 26/8.05.2006 emisă de intimată.
În conformitate cu dispozițiile art. 78 Codul munciis -a dispus reintegrarea contestatorului, intimata fiind obligată la plata drepturilor salariale de care contestatorul ar fi beneficiat în perioada cuprinsă de la desfacerea contractului de muncă și până la efectiva reîncadrare.
Împotriva sentinței, pârâta a declarat în termen recurs, solicitând modificarea în sensul respingerii contestației și menținerii deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Critică sentința prin aceea că instanța de fond, deși avea îndatorirea ca în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale să stăruie prin toate mijloacele pentru stabilirea adevărului în cauză, și-a încălcat rolul activ consacrat de dispozițiile art.129 alin.5 proc.civ.
Se mai arată că de fapt instanța de fond a analizat și și-a motivat sentința exclusiv pe conținutul celor două rapoarte de expertiză tehnică efectuată în cauză ignorând celelalte probe administrate, nefăcând nici o precizare cu privire la motivele care au determinat-o să respingă ori să nu recunoască valoarea probantă a celorlalte mijloace de probă.
Mai susține că prin soluția pronunțată instanța, fără a aprecia probațiunea depusă de recurentă, a așezat părțile pe poziții inegale, apreciind "a priori" ca angajatorul, beneficiind de prerogativa sancționării disciplinare a contestatorului a abuzat de acesta.
Se mai arată în esență că instanța de fond a dispus anularea deciziei de sancționare printr-o sentință dată cu aplicarea greșită a legii și cu aprecierea greșită a probelor.
Reclamantul, atât prin reprezentantul său cât și prin concluziile scrise depuse la dosar, fila 42, s-a opus admiterii recursului, apreciind că sentința atacată este legală și temeinică.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâtă, Curtea reține următoarele:
Așa cum se reține foarte clar la începutul considerentelor sentinței, în condițiile în care reclamantul ar fi comis faptele reținute în sarcina sa prin decizia de sancționare emisă de pârâtă, s-ar fi făcut vinovat de o abatere disciplinară așa cum ea este definitivă de art.263 alin.2 muncii și s-ar fi impus sancționarea.
Dar instanța de fond analizând doar concluziile celor două rapoarte de expertize cu puncte de vedere diferite a conchis că nu s-a putut face dovada vinovăției reclamantului, astfel că lipsind unul din elementele răspunderii disciplinare s-a dispus anularea deciziei de sancționare.
De fapt, chiar dacă în expertiza expertului se concluzionează că de fapt reclamantul este cel care a accesat site-urile, instanța în raport de dispozițiile art.287 muncii, potrivit cărora, sarcina probațiunii revine angajatorului, a apreciat că în condițiile în care "tehnic este posibil ca și altă persoană să acceseze acest set de parametrii" nu s-a probat cu certitudine că reclamantul este cel care a accesat site-urile menționate, ca atare nu se poate reține vinovăția acestuia la săvârșirea abaterilor ce i s-au reținut în sarcină.
Așadar, nici instanța de fond nu exclude posibilitatea ca reclamantul să fi fost acela care ar fi accesat site-urile respective, dar analiza acesteia se rezumă în mod greșit doar la cele două expertize.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art.287 muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Aceasta nu înseamnă însă, așa cum greșit a procedat instanța de fond că celeilalte părți, respectiv angajatului i se impune o stare de pasivitate în dovedirea pretențiilor și poziției sale procesuale.
În cazul din speță de altfel, pârâta a propus o serie de probe fie scrise fie proba cu expertiză prin care s-a demonstrat fără echivoc că site-urile au fost accesate de la calculatorul la care lucra reclamantul.
Așadar, argumentul instanței de fond că tehnic ar fi posibil ca și altă persoană să acceseze setul de parametrii în discuție, nu este suficient pentru a proba nevinovăția reclamantului în condițiile în care nu s-a demonstrat cu nimic că altcineva ar fi utilizat acel set de parametrii și ar fi folosit calculatorul reclamantului, cu atât mai mult că accesul la acest calculator nu se putea face decât de persoana căreia îi aparține stația și care era cea care cunoștea numele de utilizator și parola.
De asemenea în susținerea concluziei vinovăției reclamantului se mai adaugă și argumentul că s-a demonstrat că în același interval de timp în care au fost accesate site-urile pornografice, a fost utilizată și poșta electronică, ce nu putea fi făcută decât de către contestator iar în zilele și în intervalele orare la care au avut loc accesările paginilor pornografice și utilizarea căsuței poștale a contestatorului, acesta a fost prezent la locul său de muncă, toate acestea înlăturând posibilitatea că altcineva decât reclamantul să fi folosit stația care i-a fost alocată și să fi accesat site-urile pornografice.
Așa fiind, în raport de cele mai sus reținute, constatând că printr-o interpretare eronată a probațiunii din dosar instanța de fond a apreciat nevinovăția reclamantului la comiterea abaterii disciplinare, pronunțând o hotărâre netemeinică, față și de dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. va admite recursul pârâtei și va modifica sentința în sensul că va respinge ca nefondată contestația reclamantului menținând decizia de sancționare disciplinară nr.26/8.05.2006 emisă de pârâtă.
În baza art.274 proc.civ. obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 6200 lei cheltuieli de judecată în recurs justificate cu onorariul avocațial și deplasarea la instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC ROMANIA SA împotriva sentinței civile nr. 737 din 20 iunie 2007 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr- pe care o modifică în întregime și în consecință respinge ca fiind nefondată contestația formulată de împotriva deciziei nr. 26 din 8 mai 2006 emisă de pârâta SC ROMANIA SA
Obligă pe contestator la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 6200 lei către recurentă.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - PT.- - - -
plecată în conc.matern.
semnează;
PREȘEDINTELE INSTANȚEI
Red.AR
Dact./3ex.
29.02.2008
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Gabriella Purja, Ioana Tripon
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 45/2008. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 472/2008. Curtea... → |
|---|
