Contestație decizie de sancționare. Decizia 6318/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-( 3796/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.6318/
Ședința publică de la 06 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR-- -
GREFIER -
_____
Pe rol soluționarea cauzei civile, privind recursul formulat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.948 din data de 05 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC " " SA, având ca obiect - contestație decizie de sancționare-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul, personal, asistat de apărător ales,avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.98191 din data de 06 noiembrie 2009 emisă de Baroul București Cabinet Individual și intimata SC" "SA,prin apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - din data de 20 august 2009 emisă de Baroul București Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea,procedează la identificarea recurentului, care se legitimează cu CI seria - nr.-.
Apărătorul ales pentru recurent, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri,respectiv o declarație extrajudiciară.
Apărătorul ales pentru intimată,pune concluzii de respingere, apreciind că nu este utilă, pertinentă,soluționării cauzei,precizând că nu a fost administrată nici în fața comisiei de cercetare și nici în fața instanței de fond.
Apărătorul ales pentru recurent,precizează că a solicitat proba testimonială, însă aceasta a fost respinsă.
Curtea, după deliberare,în temeiul disp.art.167 Cod procedură civilă, consideră utilă,pertinentă și concludentă,proba cu înscrisuri,sens în care apărătorul recurentului depune la dosar înscrisul susmenționat. Întrebate fiind, părțile declară că nu mai sunt alte cereri sau excepții de invocat, motiv pentru care, Curtea,constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales pentru recurent, solicită în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare,pentru a fi administrate probele în apărarea recurentului contestator așa cum au fost solicitate prin contestația formulată.
Pe fondul recursului, solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat și a se observa că decizia de sancționare a fost dată pentru fapte mai vechi de 6 luni,unele dintre acestea nemaiputând fi dovedite.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului și anularea deciziei de sancționare.
Apărătorul ales pentru intimată,pune concluzii de respingere a recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate,întrucât instanța de fond a avut în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv actele de cercetare disciplinară, declarațiile martorilor audiați de comisia de cercetare disciplinară din care rezultă neîndeplinierea atribuțiilor de serviciu, foile de pontaj din care rezultă absențele salariatului,fișa postului ocupat, regulamentul intern.Față de toate aceste aspecte,rezultă fără putință de tăgadă că faptele pentru care s-a dispus sancționarea disciplinară a recurentului reprezintă abateri disciplinare ca urmare a încălcării unor obligații instituite prin contractul colectiv de muncă, sancțiunea aplicată, respectiv retrogradarea din funcție pe o durată de 60 de zile fiind aplicată cu respectarea criteriilor prevăzute de art.266 Codul muncii.
Curtea, în temeiul disp.art.150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.948 din data de 05 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul, împotriva deciziei nr.2263/31.07.2008, emisă de intimata SC SA, și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, ârâtul p. este salariatul reclamantei, în calitate de șef raion, începând cu data de 7.12.2007, în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM B cu nr.11603/18.12.2007.
Prin decizia nr.2263/31.07.2008 intimata a aplicat reclamantului sancțiunea disciplinară constând în retrogradarea în funcția de recepționer marfă, pentru o durată de 60 de zile calendaristice, cu acordarea salariului corespunzător acestei funcții.
Articolul 263 alin.1 din Codul muncii instituie dreptul angajatorului de a aplica sancțiuni disciplinare salariaților săi în cazul în care aceștia au săvârșit abateri disciplinare. Decizia de sancționare trebuie să fie întocmită cu respectarea dispozițiilor art. 263 - 268 Codul muncii.
Prin actele depuse la dosar s-a dovedit că măsura retrogradării, ca sancțiune disciplinară, a fost dispusă ca urmare a efectuării cercetării disciplinare, prin parcurgerea procedurii reglementată de art.267 Codul muncii, în sensul că reclamantul a fost convocat în scris în vederea cercetării disciplinare, semnând de primire la 9.07.2008, că acesta s-a prezentat la cercetarea disciplinară ce s-a desfășurat la data de 16.07.2008, exprimându-și punctul de vedere.
S-a constatat din verificarea conținutul deciziei de sancționare, că, aceasta cuprinde mențiunile obligatorii reglementate de art.268 alin.2 din Codul muncii.
S-a reținut în decizia de sancționare că salariatul se face vinovat de faptul că în zilele de 19 și 20 iunie 2008 nu s-a prezentat la locul de muncă și nu a motivat absențele, că în zilele de 21.02.2008, 09.02.2008 si 21.03.2008 a transmis mesaje de pe calculatorul angajatorului către o adresă de e-mail personală, inclusiv documente interne, respectiv orarul angajaților, fără a avea acordul șefului ierarhic superior, că a utilizat în scop personal, în mod repetat, de mai multe ori pe zi, telefonul angajatorului, care i-a fost dat pentru a fi contactat pe perioada programului de lucru, că a transmis mesaje e-mail cu conținut ce nu aveau legătură cu activitatea profesională în timpul programului de lucru, că în cursul lunii iunie 2008 nu a realizat comparațiile de preț lunare pentru întreg asortimentul de produse din raionul aflat în subordinea sa, că în mod frecvent nu transmitea cereri către serviciul decorațiuni, în vederea pregătirii de către acest serviciu a afișelor necesare a fi amplasate în raionul aflat în subordinea sa, raionul nefiind semnalizat corespunzător, că nu a organizat depozitul din săptămâna de dinaintea inventarului ce a avut loc în data de 29.06.2008, că nu-l transmitea cu regularitate înlocuitorilor săi sarcinile în curs la terminarea programului de lucru, în vederea asigurării continuității activității raionului aflat în subordinea sa, că în; perioada 15 - 30.05.2008 nu a evaluat munca echipei sale, în ansamblu, și a fiecărui membru al echipei sale, în parte.
Faptele considerate a fi abateri disciplinare au fost constatate de organele de conducere ale intimatei prin referatul nr. 1911/3.07.2008 al managerului departamentului produse de larg consum.
În ceea ce privește fapta constând în absentarea de la lucru din zilele de 19 și 20 iunie 2008, deși reclamantul a contestat săvârșirea acesteia, instanța apreciază că absența contestatorului rezultă din fișa de pontaj depusă la fila 126 și din declarațiile martorilor luate cu prilejul cercetării disciplinare, potrivit procesului verbal întocmit cu acel prilej. Fapta constituie, abatere disciplinară, potrivit art.XXII paragraful 2 alin.2 din regulamentul intern raportat la art.263 din Codul muncii întrucât a fost săvârșită cu încălcarea obligațiilor prevăzute de art.22 din contractul colectiv de muncă la nivelul intimatei, de a respecta ordinea și disciplina la locul de muncă și de art.XX alin.l din regulamentul intern, conform căruia angajatul nu poate lipsi de la locul de muncă decât cu acordul prealabil și expres al șefului ierarhic superior.
S-a menționat că, reclamantul nu a infirmat săvârșirea faptei constând în transmiterea în zilele de 21.02.2008, 09.02.2008 si 21.03.2008 de mesaje de pe calculatorul angajatorului către o adresă de e-mail personală, fără a avea acordul șefului ierarhic superior, însă a considerat că fapta nu constituie abatere disciplinară. Instanța constată că prin săvârșirea faptei menționate salariatul a încălcat dispozițiile art.XXII paragrafele 4 și 20 din regulamentul intern al intimatei, care interzic efectuarea altor activități fără legătură cu serviciul în timpul programului de lucru și utilizarea fără autorizație a dotărilor informatice ale angajatorului, fapta constituind abatere disciplinară potrivit art.XXII paragraful 2 alin.2 din regulamentul intern.
Reclamantul a contestat că ar fi utilizat în scop personal, în mod repetat, de mai multe ori pe zi, telefonul angajatorului, care i-a fost dat pentru a fi contactat pe perioada programului de lucru. în privința acestei abateri instanța reține pe de o parte că angajatorul nu a descris suficient fapta, nefiind indicată perioada când a fost săvârșită, iar pe de altă parte că nu a fost probată utilizarea în scop personal a telefonului pus la dispoziție de angajator, nefiind depuse la dosar facturi detaliate ale furnizorului de telefonie din care să rezulte încălcarea obligației stabilită prin regulamentul intern.
Săvârșirea faptei constând în transmiterea în timpul programului de lucru de mesaje e-mail cu conținut ce nu aveau legătură cu activitatea profesională a fost contestată de reclamant, acesta invocând și neindicarea în actul de sancționare a datei, a perioadei săvârșirii. Criticile sunt întemeiate întrucât în actul de sancționare nu este indicată perioada când s-a săvârșit această faptă considerată abatere disciplinară, iar intimata nu a depus la dosar corespondența prin e-mail a reclamantului, din care ar fi putut rezulta săvârșirea abaterii, respectiv perioada când salariatul a acționat în acest mod.
În ceea ce privește abaterea disciplinară constând în neefectuarea în cursul lunii iunie 2008 comparațiilor de preț lunare pentru întreg asortimentul de produse din raionul aflat în subordinea sa, reclamantul nu a contestat săvârșirea faptei, ci a susținut că au fost și alți colegi care au procedat la fel și care nu au fost sancționați. Această apărare nu este de natură să îl exonereze de răspundere. Prin fapta sa reclamantul a încălcat obligațiile din fișa postului și din art.23 și 81 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
A mai invocat reclamantul că nu a avut sarcina de a transmite cereri către serviciul decorațiuni, însă critica nu rezistă deoarece obligația de a transmite cererile de afișe promoționale serviciului decorațiuni și de a le instala în raion era stabilită prin fișa postului, iar reclamantul nu a formulat astfel de cereri. A încălcat în acest mod obligațiile prevăzute de art.23 și 81 din contractul colectiv de muncă.
De asemenea, contestatorul a susținut că fapta de a nu organiza depozitul din săptămâna de dinaintea inventarului ce a avut loc în data de 29.06.2008 nu este probată decât cu martorii de la cercetarea disciplinară, însă instanța apreciază nu numai că salariatul nu infirmă săvârșirea abaterii, respectiv că ar fi organizat depozitul în vederea inventarului, dar nici nu a depus la dosar înscrisuri pe care ar fi putut să le întocmească cu prilejul unei eventuale organizări a inventarului, prin care să dovedească situația contrară. Se reține încălcarea obligațiilor prevăzute în fișa postului, de a număra produsele și de a le pregăti în vederea realizării inventarului.
Criticile referitoare la fapta constând în neîntocmirea orarului angajaților din subordine nu s-au avut în considerare, întrucât această faptă nu a fost considerată abatere disciplinară de către angajator, potrivit deciziei de sancționare.
S-a constatat că, în privința abaterii constând netransmiterea cu regularitate către înlocuitorii săi a sarcinilor în curs la terminarea programului de lucru, în vederea asigurării continuității activității raionului aflat în subordinea sa reclamantul a invocat faptul că angajatorul nu a indicat perioada când a fost săvârșită. Analizând conținutul actului de sancționare referitor la această faptă reținută în sarcina salariatului, instanța constată că fapta nu este descrisă suficient, respectiv că nu sunt indicate concret situațiile când reclamantul nu a transmis sarcinile înlocuitorilor săi, despre ce sarcini care au rămas de îndeplinit la terminarea programului reclamantului este vorba, astfel că fapta nu poate fi reținută ca având caracterul unei abateri disciplinare, cu atât mai mult cu cât obligația din fișa postului, de a transmite înlocuitorului sarcinile în curs, este descrisă în termeni generali. Se impunea a se indica în actul sancționator în ce constau sarcinile care era necesar a fi comunicate înlocuitorului și în ce a constat prejudiciul societății datorat necomunicării acestor sarcini.
Referindu-se la fapta de a nu evalua munca echipei sale, în ansamblu, și a fiecărui membru al echipei sale, în parte, în perioada 15 - 30.05.2008, reclamantul nu a infirmat obligația de a evalua subalternii, ci a invocat că angajatorul a menționat în decizie alte date decât cele reale cu privire la termenul limită la care trebuiau efectuate evaluările. Critica nu poate fi apreciată ca fiind întemeiată întrucât contestatorul nu a menționat care erau termenele limită până la care trebuia să execute sarcina de serviciu stabilită prin fișa postului, iar aceste apărări nu au fost formulate cu prilejul cercetării disciplinare, când, potrivit mențiunilor deciziei, a recunoscut că avea sarcina de a evalua echipa, fiindu-i adusă la cunoștință de colegul său, în condițiile în care nu a participat la ședința departamentului din luna mai 2008, când s-a stabilit această obligație. Potrivit fișei postului, reclamantul avea obligația de a efectua permanent evaluarea muncii echipei sale și a fiecărui membru al echipei.
În consecință, instanța a apreciat că faptele pentru care a fost sancționat reclamantul constituie în mare parte abateri disciplinare, deoarece s-au săvârșit ca urmare a încălcării unor obligații stabilite prin contractul individual de muncă încheiat între părți, respectiv prin fișa postului și prin regulamentul intern, potrivit art.263 alin.2 Codul muncii și că sancțiunea a fost aplicată cu respectarea criteriilor prevăzute de art.266 din Codul muncii referitoare la împrejurările în care s-au săvârșit faptele, gradul de vinovăție, consecințele abaterilor.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7, 9 și 3041.pr.civ. recurentul a arătat că, deși a solicitat proba cu interogatoriu și testimonială pentru a releva practici folosite de către angajator, acestea au fost respinse, fiind însă admise declarații ce au fost date de către unii dintre colegii contestatorului în cadrul cercetării prealabile, obiectivitatea acestora fiind pusă la îndoială datorită relațiilor de muncă cu angajatorul.
S-a mai învederat și faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra aspectului invocat de către recurent a încălcării de către intimată a dispozițiilor art.268 alin.1 Codul muncii.
De asemenea, recurentul a mai susținut și faptul că nu i s-a dat posibilitatea de a proba faptul că la data de 27.06.2008 șeful de departament i-a interzis să mai vină la locul de muncă iar cu privire la referatul întocmit acesta nu poate fi probat prin depunerea de către angajator a foilor de prezență sau de pontaj, foaia de prezență depusă nepurtând semnătura unui angajat din cadrul biroului de resurse umane sau o altă persoană abilitată de a întocmi o astfel de evidență.
S-a mai arătat și faptul că la dosar nu s-a făcut proba cu înscrisuri a preluării unor informații din serverul societății,totul limitându-se la declarații ale unor persoane ce sânt în continuare angajații societății iar declarațiile acestora trebuie să fie luate sub beneficiu de inventar în ceea ce privește realitatea celor declarate.
S-a mai susținut și faptul că nici folosirea telefonului de serviciu în interes personal nu poate fi reținută,iar față de acuzația transmiterii de e-mail-uri cu conținut neprofesional în timpul programului s-a susținut că angajatorul nu face dovada datelor la care s-au petrecut aceste fapte
Cu privire la neefectuarea comparațiilor de prețuri s-a arătat că angajatorul nu a prezentat comparațiile de prețuri întocmite până la data sancționării acestuia și/sau comparațiile făcute de către ceilalți șefi de raion.
Recurentul a mai învederat și faptul că și acuzația neorganizării depozitului nu este fondată iar angajatorul a dat dovadă de parțialitate cu privire la modul desfășurării de către recurent a activității în calitate de șef de raion.
Prin întâmpinarea formulată, intimata solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, încadrate în ipoteza prevăzută de art.304 pct.9 pr.civ. Curtea reține că recursul este nefondat, pentru următoarele motive:
Critica recurentului vizând faptul că instanța de fond nu a ținut seama la pronunțarea hotărârii de întreg ansamblul probator administrat în cauză, precum și faptul că probele cu interogatoriu și martori propuse de reclamant au fost respinse, nu poate fi reținută, instanța de fond în considerentele sentinței atacate, făcând referire la toate probele administrate în cauză, iar, pe de altă parte, aceasta fiind îndreptățită ca în temeiul art.167 pr.civ. să încuviințeze doar acele probe care sunt utile soluționării cauzei.
Nu poate fi reținută nici critica referitoare la faptul că, în mod greșit instanța de fond a indicat încălcarea dispozițiilor art.268 alin.1 lit.a și c Codul muncii, instanța de fond nefăcând o astfel de referire, în cuprinsul sentinței atacate, ci a reținut că decizia contestată cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.268 alin.2 Codul muncii.
Nu pot fi reținute nici criticile recurentului referitoare la prima faptă reținută în sarcina acestuia și anume absența nemotivată de la serviciu în zilele de 19 și 20 iunie 2008, acest aspect reieșind din fișele de pontaj și din declarațiile martorilor date cu ocazia cercetării disciplinare. pe care recurentul pretinde că martorii audiați cu prilejul cercetării sale disciplinare l-au avut față de persoana sa, dat fiind faptul că aceștia se află în raporturi de muncă cu societatea intimată, nu poate fi reținut, sentința atacată nefiind bazată doar pe aceste declarații ale martorilor ci și pe înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Cu privire la transmiterea unor mesaje la datele de 21.02.2008, 09.02.2008 și 21.03.2008, de pe calculatorul angajatorului către adresa personală de e-mail a recurentului, fără acordul șefului ierarhic, se ține faptul că societatea intimată nu a decis aplicarea vreunei sancțiuni, referitor la acest aspect, în urma cercetării disciplinare efectuată.
Referitor la critica privind faptul folosirii telefonului de serviciu în interes personal, Curtea apreciază că aceasta nu se impune a fi luată în considerare, deoarece instanța de fond a apreciat în urma analizării probelor administrate în cauză că fapta este insuficient descrisă.
Cu privire la faptele de neefectuare a comparațiilor de prețuri și de a nu transmite cereri către Serviciul de, în mod corect instanța de fond a reținut că aceste sarcini îi reveneau recurentului, potrivit fișei postului, iar nerespectarea acestora atrage răspunderea disciplinară prin încălcarea dispozițiilor art.23 și 81 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate neavând legătură cu situația personală a recurentului, aspectul învederat de acesta, precum că și alți colegi nu au întocmit comparații de preț cât timp obiectul cauzei deduse judecății îl constituie abaterile disciplinare săvârșite de către recurent și nu faptele altor colegi ai acestuia.
Cum din probele administrate în cauză, rezultă că faptele pentru care s-au dispus sancționarea disciplinară a recurentului reprezintă abateri disciplinare, ca urmare a încălcării unor atribuții ce-i reveneau prin fișa postului, contractul individual de muncă, Regulamentul Intern și contractul individual de muncă la nivel de unitate, sancțiunea aplicată respectă criteriile reglementate de art.266 Codul muncii, sentința instanței de fond apărând ca legală și temeinică.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art.312 pr.civ, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.948 din data de 05 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC " " SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
02.12.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Scrob Bianca Antoaneta
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 6299/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1897/2009. Curtea... → |
|---|
