Contestație decizie de sancționare. Decizia 662/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 662/
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata " " - - RTFCG, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 380/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu, contestatorul, domiciliat în G,-, având ca obiect "CONTESTAȚIE DECIZIE SANCȚIONARE" împotriva deciziei numărul - din 07.11.2008 emisă de societatea recurentă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: recurenta-intimată " " - - RTFCG și intimatul-contestator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: recursul este la primul termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; citat cu copia motivelor de recurs intimatul contestator a depus întâmpinare, cu duplicat pentru comunicare, după care:
Curtea, constată cauza în stare de judecată și, avându-se în vedere că părțile au solicitat judecarea în lipsă, iar în cauză nu se impune comunicarea întâmpinării depusă de intimatul contestator, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil privind litigiul de muncă de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 380/02.03.009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- a fost admisă contestația împotriva deciziei de sancționare formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Regionala de Transport Feroviar de Călători
S-a dispus anularea deciziei nr. - din 7.XI.2008 emisă de intimata Regionala de Transport Feroviar de Călători G și, pe cale de consecință:
A fost repus contestatorul în situația anterioară.
A fost obligată intimata să plătească contestatorului drepturile salariale reținute în baza deciziei mai sus-menționate, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea cu nr-, înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, la data de 06.02.2009, reclamantul a solicitat anularea deciziei de sancționare disciplinară nr. - emisă de pârâta Regionala de Transport Feroviar de Călători G, repunerea în situația anterioară luării acestei măsuri și obligarea angajatorului la plata sumei reținute în temeiul dispoziției de sancționare, actualizată cu indicele de inflație la data efectuării plății.
În fapt, reclamantul a susținut că, prin decizia contestată a fost sancționat disciplinar pe motiv că ar fi încălcat actul nr-, pct. 5.1 alin. 2 din fișa postului, Regulamentul Intern al G, art. 15 (2) lit. a și f, Decretul nr. 360/1976 - Statutul Disciplinar - art. 11 lit. a și b, întrucât nu realizat norma lunară de încasări pe lunile iulie și august 2008.
A considerat că decizia de sancționare este nulă absolut deoarece nu s-a ținut cont de rezultatele cercetării disciplinare, iar decizia contestată nu indică motivele pentru care toate apărările sale au fost înlăturate.
Pe fond, a susținut că a fost sancționat pe nedrept deoarece obligația instituită în sarcina salariaților de a încasa pe trenuri o anumită sumă prestabilită este incertă, imposibil de realizat material și nelegală. Salariații nu pot determina călătorii să circule mai mult cu trenul și nici să nu cumpere bilete de tren din stațiile de călători pentru a spori încasările rezultate în urma vânzărilor de tichete în tren.
A solicitat să se rețină că, în ceea ce îl privește, nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi sancționat disciplinar.
În drept, a invocat dispozițiile 268, alin. 5 din Codul muncii.
În dovedirea cererii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Legal citată, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției nulității deciziei de sancționare cu motivarea că aceasta îndeplinește toate cerințele prevăzute imperativ de art. 268 alin. 2 lit. din Codul muncii. Pe fondul cauzei a cerut respingerea contestației cu motivarea că reclamantul nu și-a îndeplinit una din sarcinile de serviciu prevăzute expres de nota nr- prin care s-a stabilit norma de încasări pe care trebuie să o realizeze șefii de tren și conductorii de tren începând cu data de 01.03.2008, că acest act reprezintă un ordin al conducerii G care reglementează activitatea comercială în cadrul societății și care, conform fișei postului, trebuia respectat.
În combaterea contestației, pârâta s-a folosit de proba cu acte.
Asupra excepției nulității deciziei de sancționare disciplinară, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr. - din 07.11.2008 a Regionalei de Transport Feroviar Călători G reclamantul, având funcția de șef de tren, a fost sancționat disciplinar, în temeiul disp. art. 264 lit. b din Codul muncii, cu suspendarea contractului individual de muncă pe o perioadă de o zi.
S-a reținut în sarcina sa nerealizarea normei de încasări pe lunile iulie și august 2008 și faptul că au fost încălcate astfel actul nr-, pct. 5.1 alin. 2 din fișa postului, Regulamentul Intern al G, art. 15(2) lit. a și f, Decretul nr. 360/1976 - Statutul Disciplinar - art. 11 lit. a și
Decizia de sancționare disciplinară nu este nulă absolut în sensul art. 268 Codul muncii deoarece pârâta a depus la dosar raportul de cercetare nr-/27.10.2008 și nota de relații luată reclamantului cu ocazia cercetării prealabile, care fac corp comun cu decizia contestată, descriu fapta care constituie abatere disciplinară, indică prevederile din Regulamentul intern care au fost încălcate, motivele pentru care apărările reclamantului au fost înlăturate (argumentele aduse nu justifică neregula produsă), indică termenul și instanța la care această măsură poate fi contestată.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, instanța a apreciat că sancționarea reclamantului cu suspendarea contractului de muncă pe o perioadă de 1 zi lucrătoare este total netemeinică, lipsită de caracterul rezonabil și proporțional pe care trebuie să-l aibă o sancțiune disciplinară pentru următoarele motive:
Între angajator și salariat există o relație de subordonare. În cadrul acestui raport angajatorul are dreptul de a da ordine, instrucțiuni, de a stabili sarcinile de serviciu și de a controla modul de îndeplinire a acestor sarcini. Salariatul este obligat să aducă la îndeplinire sarcinile și ordinele care i se dau. Însă, în exercitarea prerogativelor sale, angajatorul nu trebuie să aducă atingere drepturilor fundamentale ale persoanei și nu trebuie să stabilească sarcini de serviciu excesive. Acestea trebuie să aibă un caracter previzibil, rezonabil, posibil de executat în funcție de criterii și condiții bine determinate.
În cauza de față, prin nota nr-, reclamantului i s-a stabilit ca sarcină de serviciu efectuarea unei norme lunare de încasări, a cărei executare depinde de o serie de factori aleatorii, cum ar fi numărul de călători care optează pentru acest mijloc de transport, numărul călătorilor care aleg să-și cumpere tichete de călătorie în tren, etc. Multitudinea factoriilor aleatorii de care depinde realizarea normei lunare de încasări conduce la concluzia că sarcina de serviciu impusă reclamantului este nelegală. Prin nota nr- se puteau stabili doar cu titlu de recomandare plafoane de încasări, dar în nici un caz acestea nu pot fi obligatorii și nu pot atrage sancționarea disciplinară a salariatului care nu realizează această normă.
Tribunalul a apreciat astfel că prin nota nr- angajatorul și-a exercitat abuziv și excesiv prerogativele care rezultă din derularea raportului de muncă.
Având în vedere poziția dominantă a pârâtei, dar și subordonarea reclamantului în acest raport juridic, s-a constatat că sancționarea angajatului este nelegală și lipsită de temeinicie, motiv pentru care potrivit art. 40, 268 și 269 Codul muncii, tribunalul a admis contestația, a anulat decizia de sancționare disciplinară, a dispus repunerea reclamantului în situația anterioară și a obligat pârâta să achite acestuia drepturile salariale reținute în baza deciziei respective, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs intimata "CFR -" B - Regionala de Transport Feroviar de Călători G, pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a reținut că obligația impusă în sarcina contestatorului printr-o decizie internă are un caracter vădit nelegal.
Astfel, a apreciat că norma de încasări valabilă începând cu data de 01.03.2008 a fost aprobată de Consiliul de Conducere al Regionalei de Transport Feroviar de Călători G prin Hotărârea nr. 2/28.02.2008, ședință la care au participat și reprezentanții sindicatului.
Conform art. 15 litera e din Regulamentul Intern al Stației G Călători "Salariaților le revine obligația să execute întocmai și la timp dispozițiile primite. Dacă salariatul care primește dispoziția, consideră că aceasta este ilegală [] trebuie să raporteze de îndată asupra acestor împrejurări celui care a dat dispoziția; dacă acesta își menține dispoziția, salariatul respectiv, pe proprie răspundere, poate să nu execute, raportând conducătorului ierarhic imediat superior celui care a dat dispoziția".
Contestatorul intimat nu a respectat Dispoziția Consiliului de Conducere al Regionalei de Transport Feroviar de Călători G comunicată prin actul nr- fapt pentru care în mod legal a fost sancționat.
A solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile recurată și respingerea contestației ca nefondată.
În drept, a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimatul contestator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurentă cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041Cod procedură civilă, curtea apreciază că acesta este nefondat față de următoarele considerente:
Răspunderea disciplinară este constituită dintr-un ansamblu de norme juridice care sancționează abaterea disciplinară, respectiv fapta în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat.
Elementul declanșator al răspunderii disciplinare îl constituie încălcarea de către angajat, în mod culpabil, a obligațiilor sale de serviciu.
În speță, curtea apreciază că în mod corect a reținut prima instanță faptul că sancțiunea aplicată contestatorului intimat este abuzivă.
Răspunderea disciplinară are o întreită funcție și anume: sancționatorie, preventivă și educativă.
Or, dacă obligația impusă este în sine abuzivă, răspunderea disciplinară nu își mai poate atinge scopul.
Aplicarea unei sancțiuni disciplinare nu poate să depindă de un element aleatoriu, pentru că însuși contractul individual de munca are un caracter oneros.
În speță, a impune salariatului să realizeze o anumita normă de încasări prin vânzarea biletelor emise în tren este o măsură care poate da naștere la aplicarea de sancțiuni abuzive, culpa salariatului sancționat fiind practic inexistentă.
În consecință, motivele de recurs sunt nefondate, neavând nici o relevanță faptul că Norma de încasări a fost aprobată de Consiliul de Conducere iar la ședință au participat și reprezentanții sindicatului, atât timp cât instanța a concluzionat că măsura aprobată este excesivă pentru salariat.
Față de toate aceste considerente, se apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, sancțiunea aplicată fiind nelegală.
În consecință, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de intimata. " " - - RTFCG, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 380/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Iunie 2009.
Președinte, pt. Judecător pt. Judecător
, ,
cf. art. 261 al. 2. cf. art. 261 al. 2.
VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE: Benone Fuică
- -
Grefier,
-
: - -/08.07.2009
: 2 ex.//15 Iulie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 605/2009. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 833/2009. Curtea... → |
|---|
