Contestație decizie de sancționare. Decizia 6714/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(4385/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6714/
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-contestator -IU, împotriva sentinței civile nr.2315 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.6043/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimata INSPECȚIA DE STAT PENTRU CONTROLUL, SUB ȘI DE (), având ca obiect - contestație decizie sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul contestator, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/14.10.2009 atașată la fila 18 dosar, intimata Inspecția de Stat Pentru Controlul, sub și de (), prin consilier juridic, cu împuternicire atașată la fila 19 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul recurentului contestator, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri noi.
Consilierul juridic al intimatei Inspecția de Stat Pentru Controlul, sub și de (), nu se opune la cererea formulată.
După deliberare, Curtea încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de recurentul contestator.
Avocatul recurentului contestator, depune la dosar înscrisurile încuviințate și comunică un exemplar și consilierului juridic al intimatei, care arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de acestea.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurentului contestator, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia, modificarea în tot sentinței civile atacate în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată; cu privire la cheltuielile de judecată arată că le va solicita pe cale separată.
Consilierul juridic al intimatei Inspecția de Stat Pentru Controlul, sub și de (), solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2315 din data de 19 martie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Inspecția de Stat pentru Controlul, sub și de, ca neîntemeiată. S-a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Între părți există raporturi de muncă începând cu data de 21.01.2002, în baza contractului individual de muncă înregistrat la intimată cu nr. 7/21.01.2002, iar din data de 1.12.2005 reclamantul a desfășurat activitate în funcția de inspector de stat șef adjunct, în baza ordinului nr.579/29.11.2005 al inspectorului de stat șef al intimatei.
S-a reținut de asemenea că, prin actul adițional nr.1140/8.02.2008 (fila 26) la contractul individual de muncă părțile au negociat cuantumul salariului de bază, de 5899 lei și al indemnizației aferente clauzei de mobilitate, de 20%, reclamantul beneficiind și de alte drepturi salariale în temeiul contractului colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate.
La data de 13.01.2009 intimata a emis ordinul nr.7, prin care s-a decis ca, începând din data de 1.11.2008, reclamantul să primească un salariu de bază lunar de 2115 lei, o indemnizație de conducere de 50%, spor de vechime în muncă de 25%, adaos pentru clauza de loialitate de 25%, adaos pentru clauza de mobilitate de 20% și spor de fidelitate de 8%.
că prin modificarea unilaterală a contractului de muncă s-au interpretat greșit dispozițiile OUG nr.131/2008, reclamantul a solicitat anularea ordinului, însă criticile au fost apreciate ca neîntemeiate.
Astfel, potrivit actului normativ menționat, începând cu data de 1.11.2008, salariile de bază, sporurile, indemnizațiile, precum și celelalte drepturi salariale ale conducătorilor și adjuncților conducătorilor instituțiilor cu finanțare extrabugetară, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor și celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, se stabilesc de către organele împuternicite să numească aceste persoane conform legii, fără a depăși în mod cumulat nivelul indemnizației lunare a funcției de secretar de stat și, respectiv, a funcției de subsecretar de stat din ministere. În preambulul OUG nr.131/2008 pentru completarea art.3 din OG nr.14/1998 s-a motivat măsura prin necesitatea remedierii situației constând în existența unor discrepanțe nejustificate între salariile personalului de conducere din instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii în raport cu nivelul salariilor personalului de conducere din sectorul bugetar.
Pe baza acestor dispoziții legale, ținând seama și de art.4 alin.3 din nr.HG1340/2001, conform căruia salarizarea personalului se realizează potrivit reglementărilor în vigoare aplicate instituțiilor publice finanțare integral din venituri extrabugetare, și anume OG nr.14/1998, de art.1 alin.1 din HG nr.1340/2001, conform căruia este organ de specialitate al administrației centrale, în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor, de art.5 alin.4 din HG nr.1340/2001, conform căruia inspectorul de stat șef al, are atribuții de numire și de revocare prin ordin a inspectorilor de stat șefi adjuncți, prima instanță a constatat că ordinul contestat, prin care se pun în aplicare dispozițiile OUG nr.131/2008, este emis în conformitate cu aceste dispoziții.
Împrejurarea invocată de reclamant, precum că se încadrează în categoria persoanelor angajate pe bază de contract negociat, iar nu în categoria persoanelor numite, iar OUG nr.131/2008 privește persoanele numite pe criterii politice, care la preluarea mandatului primesc o indemnizație, în cadrul, numai inspectorul de stat șef fiind numit prin ordin al ministerului d e resort, celelalte posturi de conducere fiind ocupate de personal contractual, a fost înlăturată de tribunal întrucât dispozițiile legale menționate nu fac o astfel de distincție cu privire la personalul angajat al intimatei, iar OUG nr.131/2008 se referă în mod clar la salariile de bază și la celelalte drepturi salariale ale conducătorilor și adjuncților conducătorilor instituțiilor cu finanțare extrabugetară aflate în subordinea ministerelor, reclamantul ocupând funcția de adjunct al inspectorului de stat șef al intimatei.
Pentru toate aceste considerente, cererea de anulare a ordinului intimatei a fost respinsă.
Cererea privind plata diferenței salariale începând cu data emiterii Ordinului nr. 7/13.01.2009 până la data anulării are caracter accesoriu în raport cu cererea de anulare a actului, depinzând de soluția pronunțată asupra primului capăt de cerere, astfel că va avea aceeași soartă și a fost respins de asemenea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, recurentul susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept substanțial incidente în cauză. Se arată în dezvoltarea recursului formulat că recurentul nu face parte din categoria persoanelor numite în funcție, ci în categoria personalului angajat pe bază de contract individual de muncă. Drept urmare, consideră acesta că, prin Ordinul Inspectorului de Stat al nr.7 din 13.01.2009 s-a realizat o modificare unilaterală a contractului său de muncă cu privire la drepturile salariale, în sensul reducerii acestora, aspect ce impune anularea ordinului sus-menționat.
Arată astfel recurentul că Ordinul nr.7/13.01.2009 prevede reducerea salarială începând cu data de 1.11.2008, având caracter retroactiv, aspect invocat de altfel și în fața primei instanțe, iar contractul său de muncă este reglementat de dispozițiile comune de dreptul muncii, sens în care a semnat contractul de muncă prin negociere individuală.
Se invocă în acest sens dispozițiile art.3 și art.5 din nr.OG14/1998 și Anexa 1 privind Normele Metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr.14/1998, privind utilizarea veniturilor realizate de instituțiile publice finanțate integral din venituri extrabugetare cât și pct.7 și pct.11 din care rezultă explicit exigența a două categorii de personal angajat în instituțiile extrabugetare cei numiți în funcțiile de conducere de către Minister și cei angajați în baza unor contracte individuale de muncă, negociate individual.
Ori, conform structurii poziția ocupată de recurent pretinde acesta nu face parte din categoria acelor persoane numite de către Minister, ci din categoria personalului angajat cu contract individual de muncă negociat, sens în care a și anexat în cauză fișa sa de negociere.
Faptul că Inspectorul de Stat ar fi emis un Ordin ca instrument pentru conferirea funcției ocupate de recurent nu semnifică includerea sa în categoria persoanelor ale căror drepturi salariale sunt reglementate de OUG nbr.131/2008, așa cum a fost adoptată prin lege, ci concretizează doar rezultatul concursului său de ocupare a funcției de Inspector de Stat Adjunct.
Raportat la textele sus-menționate în cadrul intimatei doar Inspectorul de Stat este numit prin ordin al ministerului d e resort primește indemnizație, celelalte posturi de conducere din organigrama, fiind ocupate de personal contractual în accepțiunea Legii nr.53/2003, pe baza unui concurs conform art.30 alin.1 Codul muncii.
În consecință, OUG nr.131/2008 nu-i sunt aplicabile, nefăcând parte din categoria persoanelor numite, conform organigramei făcând parte din categoria personalului angajat în baza contractului de muncă negociat.
În susținerea cererii de recurs s-a solicitat probe cu înscrisuri, respectiv contractul de tranzacție înregistrat sub nr.21267/12.02.2009 pentru recuperarea sumei de 16.052 lei, reprezentând sumă datorată cu titlu de drepturi salariale aferente lunilor noiembrie și decembrie 2008, state plată lunile ianuarie - aprilie 2009.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări.
Din interpretarea dispozițiilor art.5 alin.4 din nr.HG1340/2001 modificată și completată prin nr.HG182/2005 reiese că recurentul face parte din categoria persoanelor numite, cum corect a reținut și Tribunalul, dispoziții ce stipulează că Inspectorul de Stat numește și revocă prin Ordin Inspectorii de Stat, sens în care de altfel s-a și emis Ordinul de numire nr.579/29.11.2005 în ceea ce-l privește pe recurent atașat la fila 13 dosar fond.
Salarizarea acestuia s-a realizat de asemenea în baza unei norme speciale, derogatorii de la Codul muncii, pretins a fi aplicabil în cauză, respectiv art.1 din OUG nr.131/2008 aprobată prin Legea nr.138/2009 ce stabilește că salariile de bază, sporurile, indemnizațiile și celelalte drepturi salariale ale adjuncților conducătorilor instituțiilor publice și organelor de specialitate ale administrației publice centrale, cu finanțare integral extrabugetară, se stabilesc de către organele împuternicite să numească aceste persoane conform legii, fără a depăși în mod cumulat nivelul indemnizației lunare a funcției de secretar de stat și respectiv subsecretar de stat în minister.
Cum, reclamantul ocupa funcția de adjunct al inspectorului de stat șef al intimatei evident că sunt aplicabile dispozițiile OUG nr.131/2008, iar ordinul contestat a fost emis în baza acestor dispoziții.
Împrejurarea că prin act adițional la contractul individual de muncă, respectiv actul adițional nr.1140/8.02.2008 părțile au negociat cuantumul salariului de bază nu echivalează cu asimilarea recurentului personalului angajat cu contract de muncă negociat, întrucât în baza actului sus-menționat (act adițional) reclamantul beneficiază și de alte drepturi salariale în temeiul contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, ce se adaugă celor stabilite prin OUG nr.131/2008.
Drept urmare, numirea în funcția de conducere a recurentului-reclamant s-a realizat în baza nr.HG1340/2001 modificată și completată, făcând parte din categoria persoanelor numite în funcție, iar salarizarea sa corect s-a dispus conform OUG nr.131/2008 aprobată prin Legea nr.138/2009 ce vizează drepturile salariale ale adjuncților conducătorilor instituțiilor publice și organelor de specialitate ale administrației publice centrale, norme speciale derogatorii de la dreptul comun, respectiv Codul muncii.
Nu este incidentă în consecință ipoteza modificării în mod unilateral al contractului de muncă al recurentului cu privire la drepturile sale salariale, ci de aplicarea dispozițiilor OUG nr.131/2008 (ca normă de salarizare) aplicare individualizată prin ordinul contestat în cauză.
OUG nr.131/2008 a intrat în vigoare la data de 1.11.2008 dată precizată și în ordinul contestat sens în care nu se poate susține o aplicare retroactivă a ordinului cu atât mai mult cu cât drepturile salariale reduse prin aplicarea acestui act normativ s-a realizat începând cu luna februarie 2008, astfel cum reiese și din ștatele de plată atașate în recurs (fila 21, 22) respectiv ulterior comunicării acestuia.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința atacată fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept substanțial incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul contestator -IU, împotriva sentinței civile nr.2315 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.6043/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimata INSPECȚIA DE STAT PENTRU CONTROLUL, SUB ȘI DE ().
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2.ex./14.12.2009
Jud.fond:;
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 851/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 342/2009. Curtea de... → |
|---|
