Contestație decizie de concediere. Decizia 851/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(7046/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.851/
Ședința publică din data de 12 februarie 2009 Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta intimată - taxi SA, împotriva sentinței civile nr.4488 din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 37041/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul contestator, având ca obiect - contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta intimată - Taxi SA, prin avocat lonescu, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009 atașată la fila 17 dosar, intimatul contestator, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.39302/2009 atașată la fila 19 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul contestator, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 09.02.2009.
Se înmânează un exemplar al întâmpinării avocatului recurentei intimate - Taxi SA.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurentei intimate - Taxi SA, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatului contestator, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.4488 din data de 28.05.2008 a Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a dmis cererea de chemare în judecată formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata - TAXI SA având ca obiect contestație decizie de concediere; a fost anulată decizia de concediere nr.105/1.10.2007; a fost obligată intimata la plata unei despăgubiri egală cu salariile majorate, indexate și reactualizate cât și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul începând cu data de 1.10.2007 și până la data de 28 mai 2008 față de contestator; de asemenea a fost obligată intimata la 330 lei cheltuieli de judecată față de contestator.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia din 1.10.2007 intimata - TAXI SA, a dispus
în baza art.56 lit. h din Codul Muncii, încetarea Contractului individual de muncă al contestatorului începând cu data de 30.09.2007, care ocupa funcția de conducător auto taxi.
S-a constatat că potrivit art.56 lit. h din Codul Muncii contractul individual de muncă încetează de drept de la data retragerii de către autoritățile sau organismele competente a avizelor, autorizațiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei.
Conform clauzelor din Contractul individual de muncă contestatorul presta activitatea de conducător auto. Cu actele depuse la dosar angajatorul, în baza art.287 din Codul Muncii nu a făcut dovada că i-a fost retrasă contestatorului atestarea necesară pentru exercitarea profesiei de conducător auto. Împrejurarea că după apariția Legii 265/2007 activitatea de taxi putea fi realizată numai prin folosirea autoturismelor proprietatea societății și nu în baza unui parc închiriat nu are relevanță în cauză față de dispozițiile imperative ale art.56 lit. h din Codul Muncii ce constituie temeiul de drept în baza căruia angajatorul a dispus concedierea contestatorului prin decizia contestată.
Totodată potrivit art. 75 din Codul muncii decizia de concediere își produce efecte de la data comunicării ei salariatului. Angajatorul, cu încălcarea prevederilor imperative ale acestui text de lege a menționat în cuprinsul deciziei contestate că începând cu data de 30.09. 2007 încetează raporturile de muncă dintre părții.
Ca urmare s-a reținut că decizia a fost emisă cu nerespectarea prevederilor imperative ale art.56 lit. h și art. 75 din Codul Muncii, motiv față de care instanța de fond a dispus admiterea cererii de chemare în judecată, anularea deciziei de concediere nr.105/1.10.2007, ca fiind emisă cu încălcarea prevederilor legale. În baza art.78 din Codul Munciis -a dispus obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate, cât și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul începând cu data de 1.10.2007-data emiterii deciziei contestate și până la data de 28 mai 2008, data pronunțării sentinței, avându-se în vedere că acesta nu a solicitat reintegrarea.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă s-a dispus obligarea intimatei la 330 lei, cheltuieli de judecată față de contestator.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta - TAXI SRL, criticând-o pentru nelegalitate, invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, cât și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă. Se arată în dezvoltarea recursului formulat, că în mod eronat apreciază instanța de fond că nu sunt incidente dispozițiile art.56 lit.f din Codul muncii, întrucât autorizația de taxi a reclamantului nu ar fi fost retrasă de către o autoritate.
Trebuie avut în vedere în acest sens, că temeiul juridic sus-menționat este aplicabil în cauză, întrucât autorizația de taxi este definită de art.11lit.e din Legea nr.38/2003, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.265/2007,ca fiind o copie conformă a autorizației de transport în regim de taxi, care dă dreptul transportatorului autorizat de a utiliza un autovehicul, deținut de acesta, în condițiile prezentei legi, pentru efectuarea serviciilor de transport persoane, mărfuri sau bunuri în regim de taxi.
Ori, conform actului normativ susmenționat, pretinde recurenta, activitatea de taxi nu se mai poate realiza cu parc închiriat, societățile de autoturisme fiind obligate să achiziționeze autoturisme pentru desfășurarea acestor activități, aspect decis de altfel prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților - TAXI SRL nr.18 din data de 15.08.2007.
Această hotărâre a statuat schimbarea parcului auto închiriat cu parc propriu, precum și notificarea angajaților în vederea aducerii la cunoștință a posibilității de a continua activitatea în cadrul societății pe mașini proprietatea recurentei-pârâte.
În atare condiții, susține recurenta, autorizația intimatului pe autoturismul proprietatea acestuia nu se mai poate folosi, fiind obligată societatea de transport în temeiul actului normativ susmenționat - Legea nr.265/2007, să preschimbe toate autorizațiile aferente parcului închiriat, sens în care au și fost predate în original Primăriei Municipiului
Drept urmare, autorizațiile au fost depuse la Primăria Municipiului B, în vederea preschimbării sub sancțiunea retragerii în situația neîndeplinirii condițiilor legale, conform art.VIII din Legea nr.265/2007.
Contestatorul, deși notificat nu și-a exprimat acordul de a continua activitatea pe un autoturism proprietatea recurentei, deși autorizația aferentă mașinii sale trebuia preschimbată printre primele, mașina sa având o vechime mai mare. Ori, notificarea stipula că în caz de refuz al salariatului de a presta activitatea pe mașina pusă la dispoziție, i se reziliază contractul de muncă; lipsa răspunsului său a fost calificată ca un refuz, sens în care s-a procedat la desfacerea contractului său de muncă.
Trebuie avut în vedere în situația dată că în conformitate cu dispozițiile art.21 alin.5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.265/2007, autorizația se eliberează sub rezerva prezentării în maxim 15 zile a dovezii de fiscalizare a aparatului de taxat, și în cazul neprezentării în 15 zile a dovezi fiscalizării aparatului de taxat, autorizația se retrage.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii:
Motivele de recurs sub aspectul legalității nu fac referire la soluția pronunțată și motivarea acesteia, respectiv de admitere a contestației pe considerentul că valabilitatea deciziei nr.105/1.10.2007 contestată în cauză, este afectată de împrejurarea că temeiul juridic invocat nu este corect, respectiv art.56 alin.1 lit.h din Codul muncii, decizia fiind anulată tocmai pentru nerespectarea prevederilor imperative ale art.56 lit.h și art.75 Codul muncii.
Ori, potrivit probatoriului administrat în cauză se constată că există neconcordanță între motivul desfacerii contractului de muncă și prevederile legale indicate în cuprinsul deciziei de concediere emisă de recurentă, nefăcându-se dovada retragerii autorizației reclamantului necesară pentru exercitarea profesiei de conducător auto, deși sarcina probei conform art.287 Codul muncii, revine angajatorului.
Dimpotrivă, conținutul în date al adresei nr.3987/14.05.2008 emisă de Primăria Municipiului B (atașată la fila 35 dosar fond) confirmă că la data concedierii contestatorului-1.10.2007, autorizația de taxi cu nr.6194 eliberată Societății Comerciale TAXI SRL pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare B-15-, marca an fabricație 1994, a contestatorului, nu figurează ca fiind retrasă.
Apărările recurentei, în sensul că după apariția Legii nr.265/2007, activitatea de taxi se putea realiza doar prin utilizarea autoturismelor proprietatea recurentei și nu în baza unui parc închiriat, sens în care s-a emis Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor din 15.08.2007, nu prezintă relevanță în cauză, cum legal a statuat Tribunalul, raportat la dispozițiile art.56 lit. Codul muncii, indicat ca temei al concedierii.
De altfel, din conținutul aceleiași adrese mai sus indicate- nr.3987/14.05.2008, se constată că recurenta a îndeplinit condițiile prevăzute de art.VIII alin.1 din Legea nr.265/2007 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, sens în care nu pot fi primite apărările sale pe aspectul în discuție.
În acest context, nici dispozițiile art. 4 alin.3 și art.VIII alin.1,2 lit.b din Legea nr.265/2006 invocate în apărare, nu pot fi reținute ca temei al concedierii, prevederi ce fac referire la retragerea de autoritățile competente a avizelor, autorizațiilor sau atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei, o astfel de retragere a autorizației, atestatului pentru exercitarea profesiei neoperând în cazul contestatorului.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu interpretarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurenta la plata către intimat a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată - TAXI SRL împotriva sentinței civile nr.4488/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-contestator.
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
9.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 453/2008. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 6714/2009. Curtea... → |
|---|
