Contestație decizie de sancționare. Decizia 678/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 678
Ședința publică de la 24 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei - litigiu de muncă - privind recursul declarat de COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "CFR" I- SUCURSALA REGIONALĂ DE FERATE I împotriva sentinței civile nr. 764 din 28 V 2008 Tribunalului Iași intimat fiind, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru recurentă și avocat pentru intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată.
Părțile, la interpelarea instanței, precizează că nu mai au cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Consilier jr. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Contestația a fost făcută peste termenul legal.
Avocat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. Instanța are posibilitatea să invoce din oficiu excepția nulității deciziei de sancționare. Excepția a fost pusă în discuția părților. Instanța s-a pronunțat pe o altă nulitate, din oficiu. In decizia de sancționare nu se indică clar care anume articol ar fi fost încălcat de contestator. Depune concluzii scrise, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată la nr. 140/99/14.01.2008, contestatorul chemat în judecată pe intimata Compania Națională de Frate ""I - Sucursala Regionala de Ferate I, solicitând constatarea nulității absolute deciziei de sancționare nr. 1.8.T/621 din 06.12.2007 emisă de intimată și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
În motivarea cererii, contestatorul invocat nulitatea absolută deciziei de sancționare în temeiul dispozițiilor art. 268 al.2 lit. j Codul Muncii.
Prin întâmpinarea formulată, intimata solicitat respingerea excepției arătând că legea nu stipulează în mod clar care sunt elementele efective de identificare instanței competente să judece eventuală contestație. De altfel, această dispoziție legală trebuie interpretată și în spiritul legii.
Excepția nulității absolute deciziei de sancționare fost respinsă de către prima instanță la termenul din data de 27.02.2008.
La termenul de judecată din data de 14.05.2008, contestatorul invocat excepția nulității absolute deciziei de sancționare în temeiul art. 268 al.2 lit. Codul Muncii solicitând să se constate că în cuprinsul acesteia nu este indicat temeiul de drept, ci doar un cadru general -", Fișa postului și Regulamentul Intern" - în condițiile în care prin răspunsurile la interogatoriu pârâta învederează faptul că reprezenta de fapt Regulament Intern.
Consideră că era obligatoriu ca pârâta să indice sub sancțiunea prevăzută de Codul Muncii, care text, articol, paragraf sau aliniat din, Fișa Postului sau Regulamentul Intern au fost încălcate.
Intimata a solicitat respingerea excepției motivând că a respectat dispozițiile art. 268 al.2 lit. din Codul Muncii atât timp cât indicat faptul că au fost încălcate de către salariat prevederile, ale fișei postului și ale Regulamentului intern.
Prin sentința civilă nr.764/28.05.2008, Tribunalul Iașia admis în parte contestația formulată de contestatorul, constat nulitatea deciziei de sancționare disciplinară nr. 1.8.T /621 din 10.12.2007 emisă de către intimată și a respins cererea contestatorului privind obligarea intimatei la plata de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță reținut următoarele:
Prin decizia de sancționare nr. 1.8.T/621 din 10.12.2007, Compania Națională de Ferate "" - Sucursala Regională de Frate dispus sancționarea contestatorului cu avertisment scris.
Potrivit dispozițiilor art. 268 alin.2 Codul Muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizia de sancționare se cuprind în mod obligatoriu următoarele elemente: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; motivele pentru care au fost înlăturat apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motive pentru care nu fost efectuată cercetarea; temeiul de drept în baza căruia s- aplicat sancțiunea disciplinară; termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Or, în speță, instanța reține că intimata nu respectat prevederile art. 268 alin. 2 lit. b Codul Muncii, respectiv nu indicat în cuprinsul deciziei de sancționare care sunt prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau fișa postului care au fost încălcate de salariat.
Având în vedere faptul că lipsa unuia dintre elementele prevăzute la art. 268 alin.2 Codul Muncii atrage nulitatea absolută deciziei de sancționare, precum și faptul că în decizia contestată nu au fost precizate care prevederi din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de contestator, s- constatat că este întemeiată excepția nulității absolute deciziei de sancționare.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, s-a respins cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită în mod legal.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs Compania Națională de Ferate "" - Sucursala Regională de Frate I, prin reprezentant legal, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Prima instanță s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut în cauză, întrucât contestatorul a invocat nulitatea deciziei de sancționare doar pentru lipsa mențiunilor prevăzute de disp.art.268 alin.1 lit.f) și d)din Codul Muncii, iar prima instanță a constata nulitatea deciziei contestate pentru lipsa elementelor prevăzute de disp. art.268 alin.1 lit.b) din Codul Muncii.
Mai mult, se mai arată că în cuprinsul deciziei de sancționare disciplinară angajatorul a prevăzut elementele obligatorii prevăzute la art. 268 alin.1 lit.b) din Codul Muncii.
Recurenta mai invocă faptul că excepția asupra căreia s-a pronunțat prima instanță reprezintă o excepție de fond, ce nu mai putea fi invocată după prima zi de înfățișare.
De asemenea, se mai susține că această nulitate putea fi invocată doar în termenul prevăzut de disp.art.283 alin.1 lit.b)din Codul Muncii.
Analizând recursul formulat de Compania Națională de Ferate "" - Sucursala Regională de Frate I, prin reprezentant legal, prin prisma disp.art.3041proc.civ. se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Art. 268 alin.2 Codul Muncii, sancționează cu nulitatea absolută decizia de sancționare ce nu cuprinde în mod obligatoriu următoarele elemente: a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c)motivele pentru care au fost înlăturat apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motive pentru care nu fost efectuată cercetarea; d)temeiul de drept în baza căruia s- aplicat sancțiunea disciplinară; e)termenul în care sancțiunea poate fi contestată și f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Este adevărat că invocarea nulității absolute a deciziei de sancționare disciplinară este posibilă numai dacă salariatul contestă decizia la instanța competentă în termenul disp.art.283 alin.1 lit.b)din Codul Muncii. Din moment ce contestatorul a înțeles însă să investească în termen legal instanța cu verificarea legalității și temeiniciei măsurii luate, acesta are posibilitatea oricând, în timpul judecării cauzei în primă instanță, să invoce noi motive de nulitate absolută a acestei decizii. De altfel, având în vedere regimul nulității absolute a actelor juridice, o astfel de excepție poate fi invocată oricând în cursul judecării cauzei și de către instanța de fond, din oficiu, fiind vorba despre nerespectarea de către angajator a unei cerințe de formă actului juridic cerută ad validitatem, nulitate care nu poate fi acoperită prin confirmare.
În consecință, în mod corect și potrivit disp.art. 137 din Cod. proc. civ. prima instanță s-a pronunțat în cauză asupra excepției nulității deciziei de concediere pentru lipsa din cuprinsul acesteia a mențiunilor privind: ".textele, articolele, paragrafele sau alineatele din, Fișa postului și Regulamentul Intern care au fost încălcate.", excepție invocată de către apărătorul contestatorului la termenul de judecată din data de 14.05.2008.
Prevederea acestor mențiuni în decizia de sancționare a fost apreciată de către legiuitor ca fiind de o importanță deosebită pentru protecția salariaților, întrucât precizarea cu certitudine a acestora permite instanței să stabilească dacă într-adevăr fapta salariatului constituie abatere disciplinară și dacă se încadrează în obligațiile de serviciu ale acestuia.
Se reține astfel că precizarea în decizia de sancționare disciplinară nr. 1.8.T /621 din 10.12.2007 emisă de către intimată, la modul general, că: "faptele săvârșite de către salariat încalcă prevederile:, postului și Regulamentului Intern" nu este de natură să asigure respectarea cerințelor legiuitorului privind elementele pe care trebuie să le cuprindă decizia potrivit disp.art. art. 268 alin.2 lit.b) din Codul Muncii.
Astfel, se reține că prima instanță s-a pronunțat exact pe ceea ce contestatorul a invocat în cauză, fiind fără relevanță faptul că apărătorul acestuia a invocat din eroare faptul că neprecizarea acestor elemente lipsește decizia contestată de elementele obligatorii prevăzute de art. 268 alin.2 lit.d) din Codul Muncii:Aceasta întrucât instanța ce soluționează conflictul de drepturi are dreptul și îndatorirea de a stabili textul de lege în care se încadrează situația de fapt invocată de către contestator, judecătorul nefiind oricum ținut de temeiul juridic invocat de acesta.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Cod.proc.civ, urmează să se respingă recursul formulat de către Compania Națională de Ferate "" - Sucursala Regională de Frate I, prin reprezentant legal și să se mențină sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către "" - Sucursala Regională de Frate I împotriva sentinței civile nr.764/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.-24.11.2008.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Cristina Mănăstireanu, Georgeta Pavelescu
| ← Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Contestație decizie de concediere. Decizia 525/2008. Curtea de... → |
|---|
