Contestație decizie de sancționare. Decizia 6911/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(3946/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6911/
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta-intimată SOCIETATEA FEROVIARĂ DE TURISM T - SA, împotriva sentinței civile nr. 2054 din 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 35450/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-contestator, având ca obiect - contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns recurenta- intimată Societatea Feroviară de Turism -, prin consilier juridic, lipsind intimatul-contestator.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Consilierul juridic al recurentei-intimate Societatea Feroviară de Turism -, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 2054 din 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 35450/3/LM/2008, s-a admis acțiunea formulată de contestatorul și s-a dispus anularea deciziei nr. 125/26.08.2008 emisă de intimata Societatea Feroviară de Turism T - SA.
Intimata a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- instanța a apreciat eronat că sancționarea disciplinară a contestatorului prin decizia nr. 125/2008 s-a făcut cu încălcarea termenului de prescripție a răspunderii disciplinare prevăzut de art. 268 alineatul 1 din Codul Muncii;
- termenul de 30 zile prevăzut de acest text legal curge de la data la care angajatorul a luat cunoștință despre săvârșirea abaterii printr-o notă de constatare, referat, având o dată certă prin înregistrarea în registrul general al unității;
- raportul efectuat de către Direcția Generală de Monitorizare și Control din cadrul Ministerului Transporturilor nr. GS/600/16.06.2008 nu poate fi considerat un raport de cercetare disciplinară prealabilă, întrucât nu conține elementele de referință specifice unui asemenea raport;
- în raportul sus menționat se arată că adresa nr. 1/100/29.04.2008 a fost semnată pentru directorul general de către directorul tehnic, deși directorul general era prezent la serviciu conform foii colective de prezență pe luna aprilie 2008;
- în raport nu se face referire la faptul că acțiunea descrisă anterior (semnarea adresei) ar reprezenta abatere disciplinară;
- astfel, termenul de 30 zile pentru aplicarea sancțiunii disciplinare curge de la data înregistrării raportului de cercetare efectuat în baza dispoziției nr. 72/25.06.2008, respectiv 28.07.2008;
- întrucât decizia contestată a fost emisă la 26.08.2008, înseamnă că intimata s-a aflat în interiorul termenului de 30 zile fixat de art. 268 alineatul 1 din Codul Muncii.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză, solicitându-se judecarea în lipsă conform art. 242 alineatul ultim proc. civ.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod Procedură Civilă și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Criticile exprimate prin motivele de recurs nu pot fi primite, Tribunalul procedând corect atunci când a admis pretențiile deduse judecății și a dispus anularea 125/26.08.2008 emisă de recurenta-intimată.
Conform art. 268 alineatul 1 din Codul Muncii, "angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei."
Abaterea disciplinară imputată intimatului-contestator a constat din fapta "de a fi semnat adresa nr. 1/100/29.04.2008 pentru și în numele directorului general, având în vedere că la acea dată directorul general nu a lipsit din societate, încălcând astfel prevederile art. 6 lit. k din fișa postului și art. 27 lit. a din Regulamentul Intern."
Însă, exact aceeași faptă (semnarea adresei nr. 1/100/29.04.2008 pentru și în numele directorului general, având în vedere că la acea dată directorul general nu a lipsit din societate) a fost menționată și în conținutul Raportului privind verificările efectuate la Societatea Feroviară de Turism T - SA B, raport întocmit de Direcția Generală de Monitorizare și Control, înregistrat sub nr. GS/600/16.06.2008 și aprobat de Ministrul Transporturilor.
Recurenta-intimată pretinde că nu de la data la care s-a înregistrat acest raport în evidențele sale (sub nr. LO 2435/20.06.2008 )a început să curgă termenul de 30 zile prevăzut de art. 268 alineatul 1 din Codul Muncii, ci de la data la care s-a înregistrat raportul de cercetare efectuat în baza dispoziției nr. 72/25.06.2008, respectiv 28.07.2008. Aceasta ar însemna, în opinia recurentei, că decizia contestată a fost emisă înăuntrul termenului legal de 30 zile.
Aceste susțineri ale recurentei urmează a fi înlăturate. Art. 268 alineatul 1 nu definește noțiunea "data luării la cunoștință", cea care este de o importanță esențială în dezlegarea problemei momentului de la care începe să curgă termenul de 30 zile calendaristice în care trebuie emisă decizia de sancționare disciplinară. De asemenea, textul legal în discuție nu prevede modalitatea sau actul prin care angajatorul ajunge să ia la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare. Or, unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem, regulă de interpretare exprimată și în adagiul latin "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus".
Rezultă că luarea la cunoștință poate avea loc în orice formă și prin orice document, inclusiv prin înregistrarea în evidențele angajatorului a unui raport de control întocmit de o instituție căreia îi este subordonat ierarhic (în speță, Ministerul Transporturilor - Direcția Generală de Monitorizare și Control). Această concluzie se impune cu atât mai mult în cauză, câtă vreme fapta imputată salariatului este exact aceeași cu cea descrisă în raportul nr. GS/600/16.06.2008.
Așa fiind, aserțiunea recurentei că ar fi luat cunoștință de abaterea imputată intimatului abia la data înregistrării raportului de cercetare efectuat în baza dispoziției nr. 72/25.06.2008, respectiv 28.07.2008, nu are nici un sprijin legal și nu poate fi luată în considerare.
De altfel, concluzia emiterii deciziei contestate după expirarea termenului legal este confirmată și de faptul că actul prin care s-a dispus efectuarea cercetării prealabile, și anume dispoziția nr. 72/2008, a fost emisă de reprezentanții autorizați ai recurentei la 25.06.2008, ceea ce înseamnă că cel puțin de la această dată ei, și prin ei angajatorul, luaseră la cunoștință despre fapta pentru care a fost sancționat intimatul-contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată SOCIETATEA FEROVIARĂ DE TURISM T - SA, împotriva sentinței civile nr. 2054 din 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 35450/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-contestator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./16.12.2009.
Jud. fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 5894/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1551/2009. Curtea... → |
|---|
