Contestație decizie de sancționare. Decizia 72/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 72
Ședința publică de la 02 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de pârâta SRL împotriva sentinței civile nr. 795/C din 21.11.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a răspuns consilier juridic pentru recurenta - pârât, lipsă fiind intimata - reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că s-a depus prin compartimentul arhivă întâmpinare de către intimata - reclamantă.
Instanța constată recursul la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat în termen și legal scutit de plata taxei de timbru.
Consilier juridic pentru recurenta - pârâtă solicită lăsarea cauzei pentru a doua strigare pentru a lua cunoștință de întâmpinarea depusă la dosar de către intimata - reclamantă. Totodată depune la dosar împuternicire să-i reprezinte interesele recurentei - pârâte și copie factură conform cu originalul.
Având în vedere solicitarea făcută de consilierul juridic, instanța dispune lăsarea cauzei pentru a doua strigare.
La a doua strigare făcută în ședință publică, a răspuns consilier juridic pentru recurenta - pârâtă, lipsă fiind intimata - reclamantă.
Consilier juridic pentru recurenta - pârâtă arată că a studiat întâmpinare și nu solicită termen pentru a lua cunoștință de aceasta.
La solicitarea instanței, consilierul juridic pentru recurenta - pârâtă arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic pentru recurenta - pârâtă având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile în sensul respingerii acțiunii formulate. Arată că intimata nu a fost sancționată pentru părăsirea locului de muncă ci pentru că a părăsit locul de muncă fără să predea seiful lăsând cheia de la acesta în casa de marcat, nu și-a îndeplinit obligațiile de serviciu și a părăsit locul de muncă fără să comunice acest lucru. Mai arată că la luarea sancțiunii s-a ținut cont de toate aspectele iar prin plecarea acesteia a fost tulburat mersul activității. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând cazare.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 795/21.11.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a admis contestația formulată de în contradictoriu cu intimata SRL, și în consecință;
A fost anulată decizia de sancționare nr. 1820/18.04.2008 emisă de intimată și s-a dispus restituirea către contestatoare a sumelor reținute în baza deciziei mai sus menționate.
A fost obligată intimata să plătească contestatoarei suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Petenta-salariată a unității intimate în funcția de vânzătoare- a fost sancționată din punct de vedere disciplinar cu reducerea salariului cu 10% pe lunile aprilie, mai, iunie 2008, motivat de faptul că ar fi părăsit locul de muncă fără a anunța și a preda safe-ul casei de marcat.
Față de sancțiunea aplicată, instanța a constatat că aceasta este nelegală, motivat de următoarele: Se susține de către intimată că petenta ar fi părăsit locul de muncă fără a anunța. Față de această susținere instanța a constatat că în conformitate cu programul de lucru, programul de lucru al acesteia se termina la ora 14.30. În conformitate cu procesul verbal de sesizare a abaterii disciplinare, precum și din susținerile intimatei în prezenta cauză, instanța a reținut că salariata a plecat de la locul de muncă la ora 14.40 deci după terminarea programului de lucru. Salariatul după terminarea programului de lucru nu trebuie să anunțe părăsirea locului de muncă, de asemenea nu se poate reține că salariata ar fi părăsit locul de muncă. locului de muncă presupune plecarea în timpul programului de lucru și nu după terminarea acestuia. S-a mai reținut în decizia de sancționare că petenta ar fi părăsit locul de muncă fără predarea safe-ului de la casa de marcat. Este adevărat că petenta avea această obligație, însă instanța față de această situație a reținut următoarele: programul schimbului de tură al petentei începea de la ora 14.00 tocmai ca în timpul suprapunerii de program între cele două ture să se efectueze predarea de tură și inclusiv predarea safe-ului. Față de nepredarea turei și implicit a monetarului, nu s-a putut proba reaua voință a petentei cum că nu ar fi vrut să își predea. În susținerea acesteia vine și faptul că petenta și-a îndeplinit programul de lucru fără nici o abatere asupra orarului acesteia. Nu există nici o sesizare din partea schimbului de tură sau al șefului de tură cum că petenta nu ar vrea să predea monetarul și schimbul. De asemenea nici schimbul de tură și nici șeful de magazin nu au făcut diligențe în acest sens, iar din lipsa acestora sau a altor probe, nu se poate reține și susține că petenta a refuzat predarea safe-ului casei de marcat. Ba mai mult de atât, instanța a reținut că nu s-a putut proba nici o rea credință din partea salariatei, atâta timp cât ulterior la verificarea monetarului din ziua respectivă, nu a rezultat nici o pagubă sau vreo lipsă de bani pentru societatea intimată, așa după cum a recunoscut reprezentantul societății intimate.
Instanța a constatat că reprezentantul unității intimate a recunoscut faptul că se cunoștea starea de graviditate a petentei salariate. Față de acestea instanța urmează a reține că petentei ar fi trebuit să i se respecte starea de sănătate și să i se aplice prevederile OUG 96/2003, privind protecția salariatei însărcinate la locul de muncă.
Față de cele expuse mai sus instanța a reținut că sancțiunea aplicată nu este întemeiată și corect aplicată, motiv pentru care instanța a anulat decizia de sancționare conform dispozitivului.
De asemenea în subsidiarul anulării decizie de sancționare, instanța a obligat intimata să plătească și sumele de bani reținute în mod nelegal petentei ca urmare a unei decizii de sancționare nelegal emise.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata SRL, recurs promovat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru și înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.
A susținut recurenta că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii. A precizat aceasta că instanța de fond a reținut greșit că fapta pentru care ar fi fost sancționată a fost aceea de a fi părăsit locul de muncă, în realitate fiind vorba despre părăsirea locului de muncăfără predarea safe-ul.
A învederat instanței că datorită acestui fapt s-a creat perturbare a activității din ziua respectivă, fapt pentru care sancțiunea disciplinară aplicată este pe deplin întemeiată.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând în esență respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și față de dispozițiile art. 304, 3041, 312 cod pr.civilă Curtea constată că acesta este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Conform dispozițiilor art. 264 lit. d din Codul Muncii, angajatorul are prerogativa de a aplica salariatului - atunci când acesta săvârșește o abatere disciplinară- sancțiunea privind reducerea salariului pe o durată de 1 - 3 luni cu 5 - 10 %.
In speță, prin decizia de sancționare nr. 1820 din 18.04.2008 societatea angajatoare - SRL - a aplicat contestatoarei - intimate - sancțiunea reducerii salariului cu 10% pe lunile aprilie, mai, iunie 2008 pentru că a părăsit locul de muncă fără a preda safe-ul.
Această obligație era prevăzută în sarcina contestatoarei, fiind reglementata de art. 21 din anexa nr. 3 Regulamentului intern.
Așadar, greșit a reținut prima instanță că obligația încălcată de contestatoare a fost aceea de a părăsi locul de muncă, în realitate, așa cum rezultă din decizia contestată, fiind vorba despre obligația de a părăsi locul de munca fără a preda safe-ul.
De asemenea eronat s-a reținut de prima instanță că fapta de a nu preda safe-ul este scuzabila întrucât mulți salariați ai unității procedau în această modalitate și nu ar fi existat nici reaua - credință a contestatarei. -
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că la data de 31.03.2008 salariata și-a părăsit locul de muncă fără a preda safe-ul, deși avea cunoștință că potrivit Regulamentului de ordine internă aceasta reprezintă o abatere disciplinară.
Imprejurarea că și alți salariați procedează în acest mod nu este de natură să o exonereze pe contestatoare de răspundere, norma internă putând fi modificată numai în condițiile legii, iar nu printr-o cutumă a salariaților.
Pentru considerentele sus-arătate, stabilindu-se că salariata a săvârșit abaterea disciplinară reținută în sarcina sa prin decizia 1820 din 18.04.2008, în baza disp.art. 312 cod pr.civilă se va admite recursul intimatei SRL, se va modifica în tot sentința recurată în sensul că se va respinge contestația ca nefondată.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 274 cod pr.civilă,obligând partea căzută în pretenții - în speță contestatoarea - la plata către recurenta - intimată a cheltuielilor de judecată făcute la prima instanță și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta cu sediul în com. -, sat, jud. P împotriva sentinței civile nr. 795/C din 21.11.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta - domiciliată în N,-, -.A,.7, jud.
Modifică în tot sentința civilă nr. 795/21.11.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în sensul că:
Respinge contestația ca nefondată.
Obligă intimata - contestatoare să plătească recurentei suma de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată la prima instanță și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
- - - -
- -
GREFIER,
Red.sent.,
Red.
.ct/3 ex.
12.02.2009
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1201/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1093/2009. Curtea... → |
|---|
