Contestație decizie de sancționare. Decizia 74/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.74/2010
Ședința publică din 18 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Pop Mirela JUDECĂTOR 2: Stoica Manuela
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Doriani Ana
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1320/2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei,după care se constată că s-a solicitat judecarea în lipsă împrejurare față de care instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
În deliberare se constată că prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului O l t, sub dosar nr-, contestatoarea a solicitat ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului O ( O), să se dispună anularea dispoziției nr.4012/24.05.2008 emisă de intimată.
În motivarea contestației sale a arătat că prin dispoziția a cărei anulare o solicită, intimata a dispus sancționarea sa disciplinară, cu "avertisment scris", conform art.264 alin.1 lit. a Codul muncii, reținând în mod cu totul nefondat că se face vinovată de încălcarea prevederilor art.7 lit. e și art.30 din Regulamentul de Ordine Interioară al Complexului Servicii Persoane Adulte
A mai susținut că această dispoziție este lovită de nulitate, conform art.268 alin.2 lit. a din Codul muncii deoarece nu cuprinde descrierea în concret a faptei pentru care contestatoarea a fost sancționată disciplinar.
Pe fondul cauzei, a arătat că sancțiune a ce i-a fost aplicată este neîntemeiată deoarece la ora 14,50 la care se presupune că ar foi săvârșit abaterea disciplinară, nu trebuia să aibă îmbrăcat echipamentul de lucru, echipament care de altfel nici nu i-a fost atribuit deoarece se afla în cabinetul medical și nu în saloanele cu asistații sociali.
În drept, a invocat art.268 și urm. Codul muncii.
Prin întâmpinarea depusă, în conformitate cu prevederile art.115-118 Cod proc.civ. intimata Oas olicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată.
În apărare, a arătat că dispoziția nr.4012/24.05.2008 emisă de intimată respectă condițiile de formă și fond impuse de dispozițiile art.268 alin.1 și 2 Codul muncii, în sensul că în cuprinsul său este evidențiată fapta care constituie abatere disciplinară precum și dispozițiile din care au fost încălcate de către aceasta.
Și pe fond susține că sancțiune fost aplicată în mod justificat, contestatoarea fiind depistată în urma controlului efectuat de către directorul executiv al intimatei, în jurul orei 14,45, fără a purta echipamentul corespunzător funcției de medic, pe care o deține.
Prin sentința civilă nr.1320/18.09.2008 pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-, s- respins ca nefondată contestația formulată de contestatoarea împotriva dispoziției nr.4012/24.05.2008 emisă de intimata O.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că prin dispoziția nr.4012/24.05.2008, intimata a dispus sancționarea disciplinară a contestatoarei, cu "avertisment scris", conform art.264 alin.1 lit. a Codul muncii, reținându-se în sarcina acesteia că, în urma unui control inopinat care a avut loc la data de 15.05.2008, în jurul orei 14,50, la Complexul Servicii Persoane Adulte S, a fost surprinsă la locul de muncă, în ținută de stradă și nu îmbrăcată în halatul specific funcției de medic. S-a reținut astfel, că aceasta nu a respectat prevederile art.7 din al instituției, în sensul că nu a purtat echipamentul de protecție corespunzător funcției de medic pe care o deține, în scopul păstrării igienei și aspectului estetic personal.
Susținerile contestatoarei referitoare la nulitatea dispoziției de sancționare, conform pe art.268 alin.2 lit. a Codul muncii, au fost înlăturate cu motivarea că actele care au stat la baza emiterii deciziei sunt edificatoare sub aspectul descrierii faptei. În plus, s-a reținut că în cauză a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă și că i s-a luat notă explicativă contestatoarei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul admiterii contestației așa cum fost formulată.
În expunerea motivelor sale de recurs, a susținut că soluția instanței de fond se bazează pe interpretarea greșită dispozițiilor legale și pe o apreciere eronată a probelor de la dosar.
Astfel, a susținut că instanța de fond a apreciat greșit că în cauză intimata respectat prevederile art.268 alin.1 lit. a Codul muncii deoarece dispoziția de sancționare nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară iar referatul constatator întocmit în urma controlului nu complinește această omisiune a motivării.
În al doilea rând, contestatoarea recurentă a susținut că, în cuprinsul dispoziției de sancționare, nu au fost indicate motivele pentru care apărările contestatoarei, făcute cu ocazia cercetării disciplinare, au fost înlăturate de către angajator, aspect care este de asemenea sancționat de lege, cu nulitatea deciziei de sancționare.
Pe fond, recurenta a arătat că prima instanță a apreciat greșit probele de la dosar, deoarece în momentul controlului se afla în fața camerei de gardă, care este un spațiu exclusiv al medicului, și nu la etajul I, în camera de gardă, cum se susține în referat, sau în curtea complexului, cum a reținut instanța de judecată. Ori, recurenta arată că halatul de protecție este folosit de către medici doar cu ocazia vizitelor în saloanele cu bolnavi.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.
Intimata SP. Oad epus întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a recursului declarat de către contestatoare, susținând că aspectele critice invocate de aceasta sunt neîntemeiate și că instanța de fond a procedat la o corectă aplicare a prevederilor legale în materie, raportat la probațiunea administrată în cauză.
În cauză, recurenta a formulat la cerere de strămutare a cauzei, care a fost admisă de către instanța supremă, prin Încheierea nr.5024/29.04.2009 pronunțată de J - Secția civilă și de proprietate intelectuală în dosar nr-, dispunându-se strămutarea judecării cauzei de la Curtea de Apel Craiova, la Curtea de APEL ALBA IULIA.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.1 Cod proc.civ. Curtea constată că recursul declarat de contestatoarea este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin dispoziția nr.4012/24.05.2008, intimata a dispus sancționarea disciplinară a contestatoarei, cu "avertisment scris", conform art.264 alin.1 lit. a Codul muncii, reținând că aceasta în calitatea ei de medic primar, în cadrul Complexului Servicii Persoane Adulte S, se face vinovată de încălcarea prevederilor art.7 lit. e și art.30 din Regulamentul de Ordine Interioară al Complexului Servicii Persoane Adulte S (4).
Potrivit art.268 alin.2 lit. a și c Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Critica formulată de recurentă privind nulitatea deciziei de sancționare prin prisma dispoziții,or art.268 alin.1 lit. a Codul muncii, apare ca neîntemeiată, în condițiile în acre în cuprinsul dispoziției de sancționare se prevede expres în ce constă abaterea disciplinară, respectiv încălcarea prevederilor art.7 lit. e din referitoare la obligativitatea purtării echipamentului corespunzător funcției pe care contestatoarea o ocupă.
Jurisprudența a statuat, în mod constant, că sunt valabile acele decizii de sancționare disciplinară în care faptele sunt menționate cu suficientă claritate, pentru a permite o verificare a lor, condiție care în cauză este îndeplinită.
Totodată, au fost menționate în cuprinsul deciziei, motivele pentru care apărările contestatoarei au fost înlăturate, intimata făcând referire la acele dispoziții din care se vizează îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și consecințele care decurg din încălcarea acestor norme.
Pe fond, se constată de asemenea că aspectele critice invocate sunt nefondate deoarece din actele și lucrările dosarului rezultă că recurenta contestatore a încălcat acele prevederi din regulamentul de ordine interioară, care impun purtarea halatelor ca echipamente de protecție pe durata derulării activității la locul de muncă. De altfel, recurenta a recunoscut acest aspect însă a susținut că locul în care a fost depistată în ținută de stradă este destinat exclusiv medicilor iar purtarea echipamentului de protecție este obligatorie doar cu ocazia vizitelor efectuate la bolnavii din saloane. Această apărare a recurentei este nefondată deoarece prevederile art.7 lit. e din I stabilesc această obligație pe tot timpul desfășurării activității la locul de muncă, "în scopul păstrării igienei și aspectului estetic personal".
În raport de cele ce preced, se constată că soluția pronunțată de prima instanță este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va dispune respingerea ca nefondat a recursului cu care a fost investită.
PENTRU ACESTE NOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1320/18.09.2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.SM
Tehnored.SM/TM
2 ex/16.02.2010
Jud.
Președinte:Pop MirelaJudecători:Pop Mirela, Stoica Manuela, Doriani Ana
| ← Completare carnet de muncă. Decizia 34/2009. Curtea de Apel... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1631/2009. Curtea... → |
|---|
