Contestație decizie de sancționare. Decizia 820/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5871/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.820/
Ședința publică de la 11 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-" ASIGURĂRI DE "SAîmpotriva sentinței civile nr.3252 din data de 16.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.14339/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de sancționare".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta-" ASIGURĂRI DE "SA,prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar-fila 14, lipsind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta -" ASIGURĂRI DE "SA,prin consilier juridic, având cuvântul, arată că în această fază procesuală înțelege să depună la dosar un set de înscrisuri în fotocopie și certificate cu mențiunea "conform cu originalul", respectiv înscrisuri prin care face dovada plății sumei reținute intimatului din salariu în procent de 10%, precum și dovada solicitării unui salariul întreg de către acesta.
Interpelată fiind, recurenta, prin consilier juridic, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentei cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurenta -" ASIGURĂRI DE "SA,prin consilier juridic, având cuvântul, solicită a se observa că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, a dat mai mult decât s-a cerut și asupra acestui aspect, a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că pentru luna martie 2007 au fost achitate toate drepturile salariale cuvenite intimatului în proporție de 90%.
Cât privește cheltuielile de judecată, recurenta, prin consilier juridic, solicită a se observa că în raport de complexitatea și natura cauzei în care au fost acordate, cuantumul acestora este mult prea mare și față de această împrejurare, solicită cenzurarea acestora.
Având în vedere cele susținute, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul lămuririi dispozitivului hotărârii în ceea ce privește sumele reprezentând drepturi salariale aferente lunii martie 2007 la care societatea a fost obligată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3252/16.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata - ASIGURĂRI DE SA, a anulat decizia nr. 75 din 29.03.2007 emisă de intimată, a obligat intimata să restituie contestatorului drepturile salariale reținute în baza deciziei anulate, respectiv drepturile salariale aferente lunii martie 2007 și să plătească contestatorului suma de 3.570 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamantul contestator a fost angajatul intimatei - ASIGURĂRI DE SA și a deținut funcțiile de Director și Director Marketing în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.961/15.03.2006 și a actului adițional nr.168/16.04.2006 încheiat la acest contract.
Prin Decizia nr.75/29.03.2007 contestatorul a fost sancționat cu reducerea salariului de bază aferent lunii martie 2007 cu 10%, fără ca în decizia de sancționare disciplinară, să fie cuprinse mențiuni cu privire la fapta care constituie abatere disciplinară, prevederile din statutul disciplinar, regulamentul intern sau din contractul colectiv de muncă încălcate de salariat; motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării prealabile sau pentru care nu a fost efectuată cercetarea, conform art.267 alin.3 din Codul Muncii, termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă.
Singurele mențiuni cuprinse în decizie sunt temeiul legal al sancțiunii aplicate, tipul sancțiunii și o referire la procesul-verbal al ședinței Consiliului de Administrație din 27.03.2007 privind situația vânzărilor aferente lunilor ianuarie și februarie unde s-au constatat scăderi ale valorii primelor pentru polițele de asigurare de viață tradiționale, ce nu pateu reprezenta conținutul legal prevăzut de art. 268 alin. 2 Codul Muncii.
Tribunalul a mai reținut că intimata nu a dovedit că a efectuat cercetarea prealabilă prin convocarea în scris a salariatului cu precizarea obiectului, datei, orei și locului întrevederii, potrivit dispozițiilor art. 267 alin.4 Codul Muncii.
Apreciind că analiza motivelor de legalitate a deciziei se face cu prioritate față de cele privind temeinicia și că sancțiunea nerespectării normelor imperative ale art.267 și art.268 din Codul Muncii este nulitatea, Tribunalul a admis contestația și a anulat Decizia nr.75/29.03.2007 emisă de intimată.
Întrucât prin decizia anulata contestatorul a fost sancționat cu reducerea cu 10% a drepturilor salariale aferente lunii martie 2007, Tribunalul a obligat intimata sa restituie contestatorului drepturile salariale reținute în baza deciziei anulate, respectiv drepturile salariale aferente lunii martie 2007, apreciind că aceasta a fost natura solicitării contestatorului, de a i se plăti drepturile salariale cuvenite pentru luna martie 2007.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal formulat recurs motivat intimata care a criticat sentința ca netemeinică și nelegală, cu următoarea motivare:
Prin contractul individual de munca nr. 961/15.03.2007, intimatul a fost angajat in funcția de Director zona la Direcția Marketing, cu un salariu brut de 8.000 lei. Prin acte adiționale succesive se modifică prin acordul părților funcția deținută si salariul, angajatul fiind promovat în funcția de Director Marketing si cu lunar brut de 9.000 lei. În ședința Consiliului de Administrație al companiei din data de 27 martie 2007 s-a analizat activitatea de vânzări si anume situația vânzărilor aferente lunilor ianuarie si februarie 2007. Față de faptul ca s-au înregistrat scăderi continue a primelor brute și în urma explicațiilor intimatului contestator, consiliul și-a manifestat nemulțumirea față de prestația conducerii acestui departament. Pentru aceste considerente reținute în procesul verbal al consiliului, conducerea societății a emis decizia prin care in calitate de coordonator al compartimentului responsabil de organizarea si realizarea vânzărilor, a fost sancționat cu reducerea salariului de baza aferent lunii martie cu 10%. Recurenta a susținut că această decizie a fost pusă în aplicare și, așa cum rezultă din statul de plată pentru luna martie 2007, din salariul de baza de 9.000 lei, contestatorului i s-au reținut 10%, adică 900 lei, restul drepturilor salariate fiind achitate contestatorului, in total 7.743 lei după deducerea impozitelor si taxelor aferente. În dispozitivul hotărârii atacate, a arătat recurenta, se menționează obligarea societății să restituie contestatorului drepturile salariate reținute in baza deciziei pe care a anulat-o, respectiv drepturile salariale aferente lunii martie. Această ultimă mențiune dispune în sensul acordării a întreg salariului aferent lunii martie iar în acest sens a interpretat-o și contestatorul, astfel că a solicitat plata integrală a salariului, conform înscrisului anexat cererii de recurs. Având în vedere că dispoziția este susceptibilă de interpretări, precum și importanța executării exacte hotărârilor privind plata drepturilor salariale recurenta a solicitat modificarea hotărârii in sensul lămuririi sumelor ce trebuie plătite.
Recurenta a mai criticat hotărârea atacată pentru obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat in cuantum de 3.570 lei. Având în vedere obiectul cauzei, anularea deciziei de sancționare, apreciată de instanță ca nulă absolut ca urmare a nerespectării dispozițiilor art.267 si art. 268 Codul Muncii, nefiind necesară analiza motivelor de temeinicie, precum și cuantumul drepturilor de restituit respectiv 900 lei, recurenta a apreciat că suma la plata căreia a fost obligată, reprezentând onorariul de avocat, se situează la un nivel superior față de complexitatea și natura cauzei în care au fost acordate, solicitând ca in baza articolului 274 alin.3 cod procedură civilă reducerea cuantumului sumei.
Recurenta a depus la dosar înscrisuri.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Este întemeiată critica recurentei în sensul că instanța de fond a dispus în mod eronat restituirea drepturilor salariale aferente lunii martie 2007, în condițiile în care sancțiunea disciplinară a vizat un procent de 10% din salariul lunar.
Instanța de fond a procedat la anularea deciziei contestate însă a încălcat limitele cadrului procesual și principiul repunerii părților în situația anterioară obligând pârâta să plătească reclamantului în totalitate drepturile salariale aferente lunii martie, fără a se limita la procentul ce a reprezentat cuantumul reținerii salariale, astfel încât a acordat mai mult decât s-a cerut.
În consecință Curtea va admite recursul în baza art. 304 pct. 9 cod proc. civilă, va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că va obliga intimata să restituie contestatorului numai suma reținută în baza deciziei nr. 75/29.03.2007, respectiv 10% din salariul lunar și nu întreg salariul aferent lunii martie 2007.
Curtea apreciază că nu este fondată critica referitoare la plata cheltuielilor de judecată, întrucât chiar dacă dispozițiile art. 274 alin. 3 cod proc. civilă permit instanței să cenzureze cheltuielile suportate de partea căzută în pretenții aceasta trebuie să constate existența unei disproporții vădite dintre valoarea cheltuielilor și asistența juridică prestată.
Curtea nu poate reține drept criteriu suma ce reprezintă 10% din salariu dat fiind că obiectul contestației l-a constituit analiza legalității și temeiniciei unei decizii de sancționare iar pentru activitatea de asistență juridică și reprezentare, în raport de durata procesului și apărările formulate în favoarea părții, cuantumul onorariului avocațial nu poate fi apreciat ca fiind disproporționat astfel că reducerea sa nu se justifică.
În consecință, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta -" ASIGURĂRI DE "SA, împotriva sentinței civile nr.3252 din 16.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.14339/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul .
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că obligă intimata să restituie contestatorului numai suma reținută în baza deciziei nr. 75/29.03.2007.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red:
Tehnored.
2 ex/11.03.2009
Jud. fond:
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 341/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 2120/2009. Curtea... → |
|---|
