Contestație decizie de sancționare. Decizia 341/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 341/2009
Ședința publică de la 30 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stoica Manuela președinte secție
- - - vicepreședintele Curții de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Lodoabă Alina Doriani Ana
- - -grefier
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile numărul 1431/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru reclamantul recurent și pentru pârâtul ȘI ROMANE
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care mandatarul reclamantului recurent depune la dosar împuternicirea avocațială.
Reprezentanta pârâtului intimat depune la dosar excepția nulității absolute a recursului declarat de reclamant din care un exemplar se comunică cu mandatarul reclamantului recurent și solicită admiterea ei.
Mandatarul reclamantului recurent solicită respingerea excepției invocate întrucât prin cererea de declarare a recursului,reclamantul l-a și motivat.
Instanța respinge excepția invocată întrucât recursul este motiva în fapt și drept.
Ne mai fiind alte cererii de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza a se desființa actul constatator de desfacere a contractului de muncă.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la instanța de fond.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin contestația înregistrată la ribunalul Hunedoara sub dosar nr- contestatorul a chemat în judecată intimatul și Romane din D, solicitând anularea deciziei prin care i s-a suspendat contractul individual de muncă pe perioada cuprinsă între 05.05.2008-16.05.2008, ca nelegală și netemeinică; obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației sale contestatorul susține că prin decizia atacată a fost sancționat disciplinar, fiind convocat la cercetare disciplinară într-un termen scurt și în lipsa avocatului ales, fiindu-i încălcat astfel, dreptul la apărare. Sub aspectul apărărilor de fond, arată că nici una din faptele constând în inacțiuni nu au fost stabilite ca sarcini de serviciu concrete în sarcina sa și că în absența culpei în mod greșit i-a fost antrenată răspunderea disciplinară.
Prin întâmpinarea depusă în cauză intimatul și Romane din D solicită respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, arătând că decizia de sancționare a fost dată pentru refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile și atribuțiile de serviciu delegate de șeful ierarhic, sau prevăzute în fișa postului, iar în ceea ce privește cercetarea disciplinară prealabilă, menționează că au fost respectate prevederile legale, întrucât reclamantul a refuzat să fie audiat.
Prin sentința civilă nr. 1431/LM/16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în cauză s-a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimatul și Romane din
Pentru a hotărî, astfel, tribunalul a reținut cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente, că reclamantul refuzând să fie asistat de un reprezentant al sindicatului și totodată refuzând să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere comisiei toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare a renunțat implicit și la cercetarea disciplinară prealabilă, astfel că pârâta a procedat la sancționarea acestuia conform prevederilor art.267 alin3. Codul Muncii, fără a mai efectua cercetarea disciplinară prealabilă.
S-a reținut că cererea făcută de reclamant de a se reprograma cercetarea disciplinară la o altă dată nu este întemeiată pe un motiv obiectiv, întrucât asistarea sa de un avocat nu este prevăzută de art.267 din Codul Muncii, iar data convocării a fost acceptată inițial de acesta fără obiecțiuni.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamantul nu și-a îndeplinita sarcinile de serviciu și că nu a făcut dovada că nu a putut să-și îndeplinească aceste sarcini de serviciu din motive obiective, așa încât, conchide prima instanță, decizia de sancționare emisă de pârâtă este legală și temeinică.
Împotriva acestei sentințe a declarat, recurs, în termenul legal prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999, contestatorul, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii contestației și anularea deciziei sancționatorii, susținând că sub ambele aspecte atât formal, privitor la dreptul la apărare, cât și cel de fond, soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică.
Criticile aduse acestei sentințe, susține în continuare recurentul, vizează atât concluzia nejustificată pe care instanța o reține, întemeiat pe o serie de elemente ale stării de fapt denaturate în mod voit de către intimată și care, în mod inexplicabil au fost însușite de către instanță fără a fi dovedite de partea care le-a propus, cât și înșiruirea unor acțiuni și inacțiuni invocate de intimată care constituie de fapt pretexte pentru aplicarea unei sancțiunii disciplinare.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 punct.9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală de intimatul și Romane din D se invocă excepția nulități absolute a recursului conform art.306 alin1. pr.civilă, pe motiv că cererea de recurs nu cuprinde motivarea acestuia, care trebuia să fie prescrisă, concisă și clară și să cuprindă o dezvoltare a fiecărui motiv de recurs.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 cod procedură civilă în limitele statuate de art. 306 alin2. cod procedură civilă, reține următoarele:
Cu referire la excepția nulității căi de atac invocate de intimată este de reținut că aceasta este neîntemeiată, deoarece cererea de recurs cuprinde toate elementele prev. de art. 302 indice 1 cod procedură civilă, inclusiv motivul de nelegalitate a hotărârii atacate menționat expres ca fiind întemeiat pe art. 304 punct 9 Cod procedură civilă.
Recursul este fondat sub următorul aspect:
Săvârșirea unei abateri grave sau a unor baterii repetate de la regulile de disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile în termenele stabilite de prezentul cod.
Această obligativitate este reluată de legiuitor în conținutul art. 267 alin.1 Codul Muncii potrivit căruia"sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin.1 lit. a nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetării disciplinare prealabilă".
Aliniatul 2 al acestui text de lege prevede în mod expres modalitatea în care se efectuează această cercetare disciplinară prealabilă, scop în care salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Această normă legală reglementează într-un mod expres atât obligația angajatorului de a aplica sancțiunea disciplinară numai după cercetarea prealabilă a faptei, ascultarea persoanei care se prezumă a fi vinovată și verificarea apărărilor acesteia ca o garanție a dreptului la apărare a salariatului, care pe această cale își poate susține nevinovăția cu privire la fapta imputată și arată toate împrejurările în legătură cauzală, cât și procedura de urmat pentru ca îndeplinirea acestei obligații să-și atingă scopul.
Fiind imperativă nesocotirea acestei dispoziții legale atrage nulitatea absolută a actului sancționator.
În speță, acest drept la apărare nu a fost respectat, convocarea la cercetarea disciplinară fiind efectuată doar formal, fără a-și atinge scopul urmărit de legiuitor prin aceste norme imperative. În acest sens, este de menționat că salariatului i-a fost adusă la cunoștință convocarea sa la cercetarea disciplinară în data de 29.04.2008 ora 14,27, pentru data de 30.04.2008 ora 9, așa cum reiese din adresa nr.1818/2008 emisă de intimat-80; angajatorul nu a permis participarea la cercetarea disciplinară a avocatului ales de salariat, a respins cererea salariatului de reprogramarea cercetării disciplinare la o dată ulterioară la care să fie asistat de apărătorul ales.
Or, solicitarea salariatului de a amânarea convocării la o altă dată a fost justificată de motive obiective, respectiv asistarea sa de un apărător calificat, pregătirea apărării în contextul în care în care în adresa de convocare se menționează doar generic fapta imputată, respectiv ".refuzul nejustificat de îndeplinire a sarcinilor și atribuțiilor de serviciu delegate de șeful ierarhic sau prevăzute în fișa postului "deși în decizia de sancționare se rețin trei fapte concrete, distincte; convocarea sa s-a făcut într-un termen foarte scurt. În acest context, nu se poate vorbi de o respectare a dreptului la apărare; respectiv de o efectuare a cercetării disciplinare cu respectarea întocmai a normei legale în discuție, într-o astfel de situație angajatorul având obligația de a efectua o nouă convocare.
Apărarea intimatului, însușită în mod greșit de prima instanță în sensul că legea nu prevede asistarea de către un avocat ci doar de către un reprezentat al sindicatului- în speță contestatorul renunțând la acest drept-urmează a fi înlăturată ca nerelevantă atâta vreme cât este de esența dreptului la apărarea asistarea părții în cauză de un apărător calificat. Chiar, dacă art. 267 alin.4 din Codul Muncii face referire la dreptul părții de a fi asistat de un reprezentant al sindicatului al cărui membru este, în conținutul acelui articol se menționează și faptul că salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa, așa încât dreptul la o apărare efectivă nu exclude ci dimpotrivă permite asistarea sa de un avocat.
Față de cele ce preced, constatând că decizia de sancționare nr. 1835/30.08.2008 a fost emisă de intimat cu nesocotirea normelor imperative de efectuare a cercetării disciplinare prealabile, curtea, în conformitate cu art.312 alin.1, coroborat cu 304 punct 9 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 81 din Legea nr. 168/1999, va admite ca fondat recursul cu care a fost investită de contestator, va modifica sentința atacată în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată.
Nu s-a dovedit de către recurent suportarea unor cheltuieli de judecată în această fază procesuală, conform art. 274 cod procedură civilă, așa încât nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1431/LM/2008 pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Hunedoara.
(continuare decizie civilă nr.341/2009)
Modifică sentința recurată în sensul admiterii contestației formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul și Romane D împotriva Deciziei de sancționare nr.1835/30.04.2008.
Constată nulitatea deciziei atacate și dispune înlăturarea efectelor acesteia.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.AD
Tehnored TM/ 3 ex
Jud.
Președinte:Stoica ManuelaJudecători:Stoica Manuela, Lodoabă Alina Doriani Ana
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 355/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 820/2009. Curtea... → |
|---|
