Contestație decizie de sancționare. Decizia 823/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.823/
Ședința publică din 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 3: Marioara
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata "CFR " SA B - G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr.1216/8.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimatul - contestator, domiciliat în G,-, - 18,.72.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat; recurenta - intimată a solicitat judecarea cauzei în lipsă; intimatul - contestator a depus la dosarul cauzei întâmpinare și a solicitat judecarea în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1216/8.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost respinsă excepția nulității absolute ca nefondată.
A fost admisă contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CĂLĂTORI
S-a dispus anularea deciziei nr- din 11.08.2008 emisă de intimată și obligată intimata la restituirea sumei de bani reținută în baza deciziei.
A fost respinsă ca nefondată cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația formulată și înregistrată sub nr- din 19.09.2008, pe rolul Tribunalului Galați, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata Regionala de Transport Feroviar de Călători G, anularea deciziei de sancționare disciplinară nr-/11.08.2008, plata drepturilor salariale reținute în baza acestei decizii și cheltuieli de judecată.
Motivându-și în fapt contestația a arătat că a fost sancționat disciplinar, în sarcina sa reținându-se că nu a realizat norma lunară de încasări în tren pentru lunile martie - mai 2008, așa cum este prevăzut în actul - emis de pârâtă. A precizat că, în conținutul deciziei nu se precizează motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului. Cu privire la fondul problemei, a arătat că obligația de a încasa pe trenuri o anumită sumă prestabilită este imposibil de realizat material și nelegală. În susținerea contestației, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Intimata în termen legal a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
A susținut că norma de încasări a fost stabilită împreună cu sindicatul de ramură, că apărările invocate de contestator nu au putut fi luate în considerare întrucât contravin statutului disciplinar și fișei postului, că la niciunul din trenurile deservite, contestatorul nu a emis bilete de călătorie măcar la nivelul mediu de vânzare, susținând că norma de încasare este legală și perfect realizabilă.
În combaterea susținerilor contestatorului s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Contestatorul, în calitate de șef de tren, a fost a fost sancționat cu suspendarea a contractului individual de muncă pentru 1 zi lucrătoare, în temeiul dispozițiilor art. 264 lit. "b" din Codul muncii prin decizia nr-/11.08.2008 pe motiv că în cursul lunilor martie - mai 2008 nu a realizat norma de încasări.
Referitor la apărările contestatorului, acestea au fost înlăturate de intimată, chiar dacă cu o motivare care nu a convins reclamantul, excepția nefiind întemeiată.
Instanța a reținut că măsura de concediere dispusă împotriva contestatorului, este, în fond, netemeinică pentru următoarele considerente:
Răspunderea specifică relației de muncă, răspunderea disciplinară intervine ori de câte ori persoana angajată încalcă, prin fapta săvârșită cu vinovăție, obligația de a respecta disciplina muncii.
Răspunderea disciplinară presupune întrunirea cumulativă a următoarelor cerințe:
- existența unor abateri de la obligațiile de serviciu ale salariatului, inclusiv încălcarea normelor de comportare; obligația de serviciu trebuie să fie legală, posibilă.
- fapta salariatului să fie săvârșită cu vinovăție;
- prin fapta sa salariatul să fi adus atingere ordinii necesare bunei
desfășurări a activității în unitate;
Persoanei vinovate de săvârșirea unei abateri disciplinare, i se aplică o pedeapsă, aceasta având un caracter precumpănitor moral sau material după caz, în funcție de gravitatea abaterii săvârșite.
În prezenta cauză, intimata a reținut în sarcina contestatorului faptul că nu a realizat norma de încasări în tren. Această obligație impusă în sarcina contestatorului printr-o decizie internă are un caracter vădit nelegal. Regula o constituie faptul că fiecare călător își cumpără bilet înainte de a se urca în tren. În situațiile excepționale, când un călător nu are legitimație, contravaloarea călătoriei se achită șefului de tren. A impune o normă de încasări, la nivelul anului 2008 este mai mult decât bizar și nu reflectă decât incapacitatea angajatorului de a verifica modul în care salariații își respectă îndatoririle de serviciu, referitor la controlul biletelor în tren. Dacă există suspiciuni cu privire la practici nelegale ale șefilor de tren, atunci, șeful ierarhic să dispună controale pentru a se depista situațiile și a aplica măsuri disciplinare. Soluția stabilirii apriori a unei norme de încasări în tren este nelegală, de natură să impună salariaților sarcini aberante, excesive, imposibil de realizat.
În temeiul dispozițiilor art. 78 din Codul muncii, a obligat intimata să plătească contestatorului drepturile salariale de care a fost privat pe durata suspendării, actualizate cu indicele de inflație.
Văzând disp. Art. 274.pr.civ. s-a constatat că reclamantul nu a efectuat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs intimata "CFR Călători" SA B - G criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Contestatorul a fost sancționat pentru nerealizarea normei de încasare pe lunile martie, aprilie și mai 2008.
Această normă de încasare a fost stabilită prin Hotărârea nr.2/28.02.2008 a Consiliului de Conducere al G și comunicată salariaților prin nota nr. -, cu indicarea valorilor pe care trebuie să le realizeze șefii de tren și conductorii de tren, începând cu data de 01.03.2008.
Față de acestea, intimatul - contestator nu a realizat norma de încasare astfel cum a fost stabilită, deși salariații care nu au fost sancționați sunt cei care realizează de regulă norma de încasare, iar de multe ori o depășesc, fiind legală și perfect realizabilă.
Din adresa nr.77111/2751/10.06.2008 privind situația încasărilor personalului de drum stația G pentru lunile martie, aprilie, mai 2008, rezultă că norma de încasare este realizată de șefii de tren în proporție de 60% iar conductorii de tren în proporție de 52%.
Tot din această situație reiese că cei care își realizează norma de încasare o depășește în mod frecvent.
În drept a invocat disp. art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimatul - contestator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurentă cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept în conf. cu disp. art. 304 și 3041Cod procedură civilă, curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Răspunderea disciplinară este constituită dintr-un ansamblu de norme juridice care sancționează abaterea disciplinară, respectiv fapta în legătură cu munca și care constă într-o acțiunea sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat.
Elementul declanșator al răspunderii disciplinare îl constituie încălcarea de către angajat în mod culpabil al obligațiilor sale de serviciu.
Aplicarea unei sancțiuni disciplinare nu poate să depindă de un element aleatoriu pentru că însuși contractul individual de muncă are un caracter oneros.
În speță, a impune salariatului să realizeze o anumită normă de încasări prin vânzarea biletelor emise în tren este o măsură, care poate da naștere la aplicarea de sancțiuni abuzive, culpa salariatului sancționat fiind practic inexistentă.
În consecință, motivele de recurs sunt nefondate, neavând nici o relevanță faptul că norma de încasări a fost aprobată de Consiliul de conducere și este realizată de șefii de tren în proporție de 60% atâta timp cât instanța a concluzionat că măsura aprobată este abuzivă pentru salariați.
Față de toate aceste considerente se apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică din toate punctele de vedere, sancțiunea aplicată fiind nelegală.
În consecință, nu este întemeiat motivul de recurs prev. de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă și în baza disp. art. 312 al. 1 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata "CFR " SA B - G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr.1216/8.10.2008 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /13.01.2008
:DC/2 ex/14.01.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/C-tin
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Viorica Mihai Secuianu, Marioara
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 54/2010. Curtea de... | Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... → |
|---|
