Contestație decizie de sancționare. Decizia 844/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 844
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 477 din 20.03.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind Electronic
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 1 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, și când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise la dosar, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 31 octombrie 2008.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.477 din 20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă contestația formulată de contestatorul, domiciliat în I,- A, în contradictoriu cu intimata " " cu sediul în B, str. - -, județul
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la nr-, contestatorul formulat contestație împotriva deciziei de sancționare nr. A 1190/23.09.2008 emisă de " ", solicitând anularea deciziei și reintegrarea în funcția avută.
În motivarea contestației s-a invocat că decizia este nelegală, desfacerea disciplinară a contractului fiind abuzivă, motivat de faptul că nu ar fi trimis o imprimantă în termenul util, iar apărările sale au fost înlăturate fără motivare de către societatea intimată.
Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea contestației, motivând că decizia nr. A 1190/23.09.2008 prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale ale codului muncii.
A motivat intimata că anterior emiterii Deciziei nr. A 1190/23.09.2008, numitul fost sancționat de mai multe rânduri (Decizia nr. A 980/09.09.2008 și Decizia nr. A 351/23.07.2008) sancțiunile aplicate fiind emise tot pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu.
Alăturat întâmpinării a fost depusă documentația care a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Contestatorul a invocat excepția nulității deciziei de sancționare raportat la dispozițiile art. 268 lit. a și f Codul Muncii și art. 60 lit. a Codul Muncii, excepție respinsă de către instanță la termenul din 7.01.2009, la același termen fiind respinsă și excepția tardivității formulării contestației invocată de pârâtă.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că prin decizia nr. A 1190/23.09.2008, emisă de " " s-a dispus sancționarea disciplinară a contestatorului cu sancțiunea încetării contractului individual de muncă în baza prevederilor art. 264 alin.1 lit. f din Codul Muncii, începând cu data de 01.10.2008.
S-a reținut prin decizie că salariatul a încălcat sarcinile de serviciu stabilite de către conducătorul locului de muncă precum și de șeful ierarhic superior ceea ce a avut ca rezultat știrbirea imaginii societății, prin faptul că a executat cu întârziere și în mod necorespunzător obligațiilor de serviciu.
În concret, fapta a fost identificată prin menționarea adresei nr. 1258/3.09.2008 a clientului I care a adus la cunoștință conducerii societății abaterea disciplinară, comunicându-se angajatorului faptul că în data de 16.05.2008 contestatorul a ridicat de la. I un calculator și imprimantă Samsung ce trebuiau reparate într-un termen rezonabil și că deși au trecut 3 luni și J acestea nu au fost returnate.
S-a mai reținut în decizie că fapta săvârșită de către contestator constituie încălcarea dispozițiilor cap. VI alin.6.2 alin. 1 liniuța a 10-a, a 11-a din Regulamentul Intern, conform cărora salariatul trebuie să respecte sarcinile stabilite de conducătorul locului său de muncă și să asigure o calitate corespunzătoare operațiunilor pe care le execută.
Decizia de sancționare a fost emisă și comunicată contestatorului la data de 23.09.2008, anterior datei ivirii incapacității temporare de muncă stabilită prin certificatul seria - nr. -.
Instanța a reținut că apărările contestatorului nu au fost cu nimic dovedite, din probele dosarului nerezultând în ce mod încercat contestatorul să remedieze problema intervenită la imprimanta Samsung preluată de la. într-un timp cât mai scurt.
Potrivit dispozițiilor art. 39(2) din Codul Muncii salariatului îi revine obligația de respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, contractul colectiv de muncă, contractul individual de muncă, nefiind relevante susținerile contestatorului potrivit cărora din fișa postului nu rezultă că intra în obligațiile sale operațiunile pe care pârâta a apreciat că nu le- îndeplinit.
Art. 266 Codul Muncii prevede criteriile de stabilire sancțiunii disciplinare. Chiar dacă prin decizia contestată s-a aplicat contestatorului cea mai gravă sancțiune disciplinară, instanță a reținut că atâta timp cât salariatul a mai primit anterior și alte sancțiuni, iar sesizarea privind noua abatere disciplinară făcută din unul din clienții angajatorului,se referă la o faptă deosebit de gravă, ce denotă o conduită pasivă prin care s-au încălcat atribuțiile de serviciu o perioadă îndelungată, de 3 luni și în care clientului nu i- fost returnată imprimanta adusă în service,sancțiunea aplicată este corectă și legală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
A invocat contestatorul că în mod greșit prima instanță a respins excepția nulității deciziei de sancționare deși aceasta nu conținea elementele obligatorii prevăzute de art. 268 Codul Muncii.
În acest sens recurentul susține că decizia contestată nu conține descrierea faptei ce i se impută și care ar constitui abaterea disciplinară, invocarea înscrisului -prin care s-a adus la cunoștință unității, abaterea nefiind suficientă pentru îndeplinirea exigenței impuse de legiuitor.
Motivează recurentul că instanța investită cu cenzurarea deciziei de sancționare nu trebuia să identifice eventuala abatere prin corelarea unor elemente care s-ar regăsi în conținutul deciziei, întrucât potrivit art. 268 Codul Muncii decizia trebuia să cuprindă chiar în conținutul ei, toate elementele prevăzute de lege să se îndeplinească și condițiile de formă.
Susține recurentul că nu este posibil a se completa o decizie de sancționare cu elemente sau înscrisuri, ori prin referire la cuprinsul altor acte, toate acestea nefiind în măsură să înlăture lipsa mențiunilor obligatorii din decizie invocând în acest sens și decizia 363/2005.
Recurentul reiterează nulitatea deciziei și sub aspectul cercetării disciplinare preliminare întrucât toate aspectele reținute sunt doar generale, dar și din indicarea greșită în dispozitivul acesteia a instanței competente să soluționeze contestația.
În fine, recurentul mai invocă nulitatea deciziei de sancționare și pentru faptul că ar fi fost emisă pe durata incapacității sale de muncă, încălcate fiind dispozițiile art. 60 și 76 Codul Muncii.
Pe fondul cauzei recurentul susține că în cauză nu a fost dovedită nici fapta ce i-a fost reținută ca abatere disciplinară gravă, în contextul în care remedierea defecțiunilor constatate a necesitat trimiterea imprimantei -care nu mai era în garanție, furnizorului - ce își avea sediul într-o altă zonă a țării, iar lipsa răspunsului acestuia nu-i poate fi imputabilă.
Consideră astfel recurentul că instanța de fond în mod greșit a trecut prea ușor peste apărările sale, în ceea ce privește gravitatea faptei reținute și a faptului că sancțiunile anterioare au fost contestate, acestea aflându-se pe rolul instanțelor judecătorești.
Recursul nu este fondat.
Potrivit disp. art. 61 lit. a din Codul Muncii angajatorul poate dispune concedierea salariatului în cazul în care acesta a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual sau colectiv de muncă ori regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
Aceste dispoziții se complinesc cu cele ale art. 268 Codul Muncii, care enumără condițiile de formă pe care decizia de concediere trebuie să le îndeplinească sub sancțiunea nulității, respectiv descrierea faptei ce constituie abaterea disciplinară, precizarea prevederilor din statut, regulament sau contract, care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului, temeiul de drept al sancțiunii, termenul și instanța la care poate fi contestată decizia.
Dispozițiile suscitate se constată că au fost corect aplicate de către unitatea intimată, criticile recurentului fiind nefondate.
Astfel, Curtea reține că prin decizia de încetare a raporturilor de muncă a fost indicată fapta ce constituie abatere disciplinară, aceasta fiind enunțată în mod clar, și anume executarea cu întârziere și necorespunzător a obligațiilor de serviciu, încălcând sarcinile stabilite de conducător, afectându-se în acest mod imaginea societății.
Prin urmare, susținerile recurentului privind neindicarea faptei - ceea ce ar atrage nulitatea deciziei, sunt lipsite de fundament, întrucât legea nu im pune detalierea amănunțită - a tuturor faptelor componente - ale abaterii, fiind suficientă enunțarea concisă a acestora, respectiv a rezultantei cauzatoare de prejudiciu.
Nici criticile privind cercetarea prealabilă disciplinară care ar fi reținut doar aspecte generale nu pot fi primite atâta timp cât din decizie rezultă faptul că apărările contestatorului au fost înlăturate în mod justificat, angajatorul motivând expres că "apărările acestuia au fost înlăturate motivat de faptul că potrivit sarcinilor de serviciu, salariatul avea obligația de a remedia și repara în termen și de calitate echipamentul preluat în service -, obligație ce putea fi respectată, având în vedere faptul că societatea i-a pus la dispoziție toate condițiile necesare".
Rezultă deci că și această critică este nefondată și va fi respinsă ca atare.
Curtea urmează să respingă și criticile vizând nulitatea deciziei cauzate de emiterea acesteia pe timpul incapacității de muncă a contestatorului, întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă o situație contrară celei invocate de recurent.
Astfel, Curtea constată că decizia de încetare a contractului de muncă a fost emisă la 23.09.2008 și comunicată contestatorului la aceeași dată, în timp ce actele medicale depuse la dosar emise la 1.2008, atestă incapacitatea contestatorului începând cu 29.09.2008, deci ulterior emiterii deciziei.
Cât privește criticile formulate pe fondul cauzei, Curtea constată că acestea le reiau de fapt pe cele invocate în susținerea excepțiilor de nulitate a deciziei și care au fost respinse pentru considerentele mai sus prezentate.
Mai mult decât atât, Curtea mai reține că pentru motivele de recurs ce vizează fondul cauzei contestatorul nu a produs nici un fel de probe care să dovedească că și-ar fi îndeplinit corect și la termen toate atribuțiile de serviciu avute și pentru neîndeplinirea cărora a fost sancționat disciplinar.
În consecință pentru toate cele ce preced, Curtea, în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul contestatorului, menținând ca legală și temeinică sentința civilă 477 din 20.03.2009 a Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 477 din 22 martie 2009 Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored./
2 ex.
18.09.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Georgeta Pavelescu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 11/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 845/2009. Curtea de... → |
|---|
