Contestație decizie de sancționare. Decizia 11/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 11
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de împotriva sentinței civile nr. 1284 din 30 X 2008 Tribunalului Vaslui, intimată fiind REGIONALA TRANSPORTURI FEROVIARE CALĂTORI I, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta, lipsă reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, intimata a depus la dosar, prin registratura instanței întâmpinare, cu duplicat, și o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, consilierul juridic al societății aflându-se în concediu medical.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Recurenta, primind duplicatul întâmpinării precizează că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Instanța, având în vedere că cererea de amânare formulată de intimată și depusă la dosar prin registratura instanței, nu este dovedită cu act medical, respinge cererea și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul recurentei în susținerea recursului.
Recurenta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Decizia de sancționare este nulă, nu s-a făcut cercetarea disciplinară conform art.267 al.1 și 2 din Codul Muncii. Nu a primit nici o convocare. S-a atașat la dosar o convocare dar nu înseamnă că a și primit acea convocare. Instanța de fond a menționat că în ședința din 30 X 2008 ea ar fi precizat că nu mai susține nulitatea decizie de sancționare, însă nu este așa, nu a fost întrebată, a vorbit numai avocatul ca nu a spus așa ceva. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra nulității deciziei de sancționare.
De asemenea, această decizie este netemeinică și nedovedită. Instanța de fond, fără să aibă nici o probă la dosar își motivează hotărârea că pe data de 14 04 2008 intrat cu o persoană străină de calea ferată în incinta spațiului destinat personalului de tren și că a avut un comportament necuviincios față de șeful de stație. Toate aceste motivări sunt extrase din întâmpinarea intimatei fără a ține cont de precizările sale. A mers să depună o cerere la șefa stației, care nu i-a primit-o, ulterior expediind-o prin poștă. Nu a introdus pe nimeni în vestiar, locul unde trebuia să depună cererea este în preajma vestiarelor, este un loc public unde are voie să meargă orice călător. Instanța a motivat că a refuzat semnarea convocatorului și neparticiparea ei la efectuarea cercetării disciplinare duc la concluzia unei atitudini culpabile. A refuzat să semneze un act care nu era legal întocmit însă legea nu prevede nici o sancțiune pentru că nu semnezi un convocator.
În consecință, consideră că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală și solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată sub nr.1486/89/06.06.2008 pe rolul Tribunalului Vaslui, contestatoarea a solicitat, în contradictoriu cu Regionala de Transporturi Feroviare Călători I anularea deciziei nr.60115/397/19.05.2008 emisă de intimată și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin decizia contestată a fost sancționată disciplinar cu suspendarea contractului individual de muncă pe o perioadă de cinci zile lucrătoare, conform disp.art.264 alin.1 lit.b) din Codul Muncii. Motivele sancționării sunt prevăzute la art.2 și 4 din decizie, respectiv introducerea, la data de 14.04.2008, a unei persoane străine în incinta vestiarului personalului de tren precum și comportamentul necuviincios față de șeful de stație.
Contestatoarea a invocat excepția nulității absolute a deciziei de sancționare întrucât angajatorul nu a efectuat cercetarea prealabilă, conform disp.art.267 alin.1 și 2 Codul Muncii.
S-a mai invocat și excepția prescripției dreptului de aplicare a sancțiunii, având în vedere faptul că pârâta nu a luat măsura în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință despre săvârșirea baterii disciplinare.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că aspectele consemnate în decizia de sancționare sunt neîntemeiate întrucât, pe data de 14.04.2008, contestatoarea s-a prezentat la Stația CFR Bârlad pentru a depune o cerere și întrucât exista posibilitatea ca șefa de stație să nu o primească, a lut-o ca martor pe, care a însoțit-o până la biroul unde trebuia lăsată cererea.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 30.10.2008, contestatoarea a precizat că nu mai susține excepția nulității absolute a deciziei de sancționare.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea celor două excepții invocate, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată.
Intimata a depus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Prin sentința civilă nr.1284/30.10.2008, Tribunalul Vasluia respins excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea și a respins contestația formulată de contestatoarea, reținând următoarele:
Excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea este nefondată întrucât intimata a respectat termenele prevăzute de dsip.art.268 din Codul Muncii.
Pe fondul cauzei s-a reținut că decizia nr.60115/397/19.05.2008 cuprinde clar normele de disciplină a muncii încălcate de către contestatoare, respectiv prevederile Cap.4 alin.3 din planul de pază, potrivit cărora personalul de tren este obligat să interzică accesul în încăperea destinată păstrării gestiunilor a persoanelor străine de unitate și cele ale art.15 alin.2 lit.c) din Regulamentul intern, potrivit cărora salariații trebuie să fie disciplinați și respectuoși față de conducătorii ierarhici și să execute întocmai și la timp dispozițiile primite de la aceștia.
Prima instanță a mai reținut că angajatorul a făcut o dozare corespunzătoare a sancțiuni aplicate salariatei.
S-a mai reținut că refuzul contestatoarei de a semna convocarea și de a participa la efectuarea cercetării disciplinare conduc la concluzia unei atitudini culpabile a acesteia în raport cu fapta săvârșită.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs contestatoarea, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Hotărârea pronunțată de către prima instanță este nelegală întrucât aceasta nu s-a pronunțat cu privire la excepția nulității absolute a deciziei de sancționare invocate pe motivul neefectuării cercetării disciplinare prealabile.
În ceea ce privește fondul cauzei, se arată că în mod greșit prima instanță, fără să aibă vreo probă la dosar în acest sens, a reluat în considerentele hotărârii recurate susținerile intimatei formulate prin întâmpinare și precizări, cu privire la faptele reținute în sarcina recurentei ca fiind abateri disciplinare.
Recurenta mai arată că, astfel cum rezultă și din declarația martorului, propus de către intimată, la data de 14.04.2008 nu a intrat cu nicio persoană străină de calea ferată, în vestiarul colegilor săi.
În ceea ce privește comportamentul necuviincios la adresa șefului de stație, recurenta arată că nu există la dosar nici o probă în acest sens, nici cel puțin un referat întocmit de către acesta.
Se mai invocă faptul că refuzul de semnarea a convocatorului se datorează faptului că acesta nu era legal întocmit conform disp.art.267 alin.2 din Codul Muncii.
Prin întâmpinarea formulată, Călători B - Regionala de Transporturi Feroviare Călători I, a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizând recursul formulat de către contestatoarea, prin prisma disp.art.3041Cod.proc.civilă, se reține că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Prin contestația formulată, recurenta a invocat și excepția nulității absolute a deciziei de sancționare disciplinară, potrivit disp.art.267 alin.1 și 2 din Codul Muncii, pe motivul neefectuării legale a cercetării disciplinare prealabile.
Chiar dacă la termenul de judecată din data de 30.01.2008, cu prilejul formulării concluziilor pe fondul cauzei, apărătorul recurentei a declarat că nu mai susține excepția nulității absolute a deciziei de sancționare disciplinară, instanța, investită cu verificarea legalității și temeiniciei măsurii de sancționare disciplinară avea obligația să verifice respectarea de către angajator a tuturor dispozițiilor legale imperative ce reglementează stabilirea și aplicarea sancțiunii disciplinare, inclusiv a celor ce privesc efectuarea unei cercetări disciplinare legale.
Potrivit disp.art.267 alin.2 din Codul Muncii, în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Din declarația extrajudiciară dată de și cea dată de către acesta, în calitate de martor, în fața instanței de fond, precum și din declarația extrajudiciară dată de rezultă că recurenta ar fi refuzat să semneze de luare la cunoștință pentru convocator, întrucât acesta nu fusese întocmit în dublu exemplar, pentru a-i fi înmânat și acesteia.
Se reține că scopul urmărit de către legiuitor prin aceste dispoziții au fost tocmai ca un asemenea convocator să fie înmânat salariatului ce urmează să fie cercetat disciplinar, pentru ca acesta să-și poată formula în cunoștință de cauză apărările. Prezentarea unui asemenea înscris salariatului spre luare la cunoștință, fără ca acesta să fie înmânat acestuia nu acoperă cerințele imperative prevăzute de lege în acest sens.
Sub acest aspect se rețin ca fiind fondate susținerile recurentei cu privire la nelegalitatea convocării sale în vederea efectuării cercetării disciplinare.
Se mai reține că, prin decizia nr.60115/397/19.05.2008 emisă de Călători B - Regionala de Transporturi Feroviare Călători I- recurenta a fost sancționată cu suspendarea contractului individual de muncă pe o perioadă de 5 zile lucrătoare,în temeiul disp.art.264 alin.1 lit.b) din Codul Muncii, pentru următoarele fapte: introducerea, la data de 14.04.2008, a unei persoane străine în incinta vestiarului personalului de tren, precum și comportamentul necuviincios față de șeful de stație.
Se reține că în mod greșit prima instanță a reținut că recurenta ar fi săvârșit, la data de 14.04.2008, fapta de introducere a unei persoane străine în incinta vestiarului personalului de tren și că aceasta ar fi avut un comportament necuviincios față de șeful de stație, fără ca aceste abateri disciplinare să fie probate în vreun fel de către angajator.
Astfel, din declarația martorului, propus chiar de către angajatorul-intimat, ce avea calitatea de responsabil de tură la data de 14.04.2008, se reține că, la acea dată, în incinta spațiului destinat păstrării gestiunii a văzut-o doar pe recurentă și pe șeful ei de tren.
Același martor a mai arătat că nu ar fi perceput ca recurenta să adreseze cuvinte necuviincioase sau să aibă un comportament neadecvat față de șefa Stației Bârlad.
Pentru toate aceste considerente, se reține că în mod greșit prima instanță a reținut că decizia contestată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul dsip.art.312 alin.2 din Codul d e procedură civilă, să se admită recursul formulată de către contestatoare și să se modifice în parte sentința pronunțată de către prima instanță, în sensul de a se admite contestația formulată de și a se anula decizia nr.60115/397/19.05.2008 emisă de Călători B - Regionala de Transporturi Feroviare Călători I, menținându-se restul dispozițiilor sentinței recurate.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, intimata, aflată în culpă procesuală, va fi obligată să plătească recurentei - contestatoare și cheltuielile de judecată efectuate de către aceasta la judecarea fondul cauzei.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarea împotriva sentinței nr.1284/30.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite contestația formulată de împotriva deciziei de sancționare nr.60115/397/19.05.2008 emisă de intimata Călători B - Regionala de Transporturi Feroviare Călători I, decizie pe care o anulează.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă intimata să plătească recurentei suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2ex.- 29.01.2009;
Jud. fond:- Tribunalul Vaslui:-;
-.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Smaranda Pipernea
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 746/2008. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 844/2009. Curtea... → |
|---|
