Contestație decizie de sancționare. Decizia 875/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.875/R/2008
Ședința publică din data de 15 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte Curtea de Apel
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 3: Adrian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă " " împotriva sentinței civile nr. 182 din 15.02.2008 pronunțată în dosarul Tribunalului Maramureș cu nr-, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect litigiu de muncă- contestație împotriva deciziei de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamantul intimat prin actul aflat la fila 15 din dosar, a solicitat judecata în lipsa sa de la dezbateri, iar Curtea apreciind că se află cauza în stare de judecată, o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 182/15.02.2008 a Tribunalului Maramureșs -au respins excepțiile invocate de pârâta SC SRL M
S- constatat nulă absolut decizia de imputare nr. 4655/25.10.2007 emisă de pârâta SC SRL M împotriva reclamantului.
A fost obligată pârâta să-i restituie reclamantului suma de 357 lei reținută cu dobânda legală de la data reținerii și până la plata efectivă și să-i plătească reclamantului suam de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că, raporturile dintre reclamant și pârâtă au fost raporturi de muncă și nu de natură comercială.
În condițiile în care reclamantul ar fi produs pârâtei vreun prejudiciu acesta provine din raporturile de muncă, motiv pentru care competența de soluționare revine instanței de la domiciliul angajatului, respectiv Tribunalului Maramureș.
Nu ne găsim în fața unei acțiuni în constatare, angajatorul având
calitatea de pârât și nu de reclamant.
Așa cum s-a arătat mai sus nefiind vorba de un litigiu comercial nu se
impune concilierea directă.
Potrivit dispozițiilor art. 270 Codul muncii, salariații răspund
patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale.
Astfel potrivit dispozițiilor Codului muncii pârâta nu era îndreptățită la emiterea deciziei de imputare și reținerea sumei imputate din salariul reclamantului.
Decizia nu reprezintă titlu executoriu, în cazul de față numai o hotărâre judecătorească prin care să se stabilească vinovăția reclamantului și întinderea prejudiciului poate constitui titlu executor.
În acest context, instanța a apreciat întemeiată contestația reclamantului, motiv pentru a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâta, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, pârâta arătat că în baza referatului constatator întocmit cu ocazia unei verificări efectuate la data de 25.10.2007 s-a constatat că ecranul aparatului de monitorizare a activității prezintă diferite probleme cauzate de folosirea sa incorectă de către intimat.
La aceeași dată, intimatul s-a angajat în scris că va plăti costurile aferente reparării, iar în cazul în care repararea nu este posibilă, va achita contravaloarea acestuia.
Un astfel de angajament din partea contestatorului este valabil, art. 295 alin. 2 Codul muncii prevăzând că dispozițiile acestui act normativ se întregesc cu cele ale legislației civile. Angajamentul de plată semnat de către contestator echivalează cu o tranzacție, fiind aplicabile prev. art. 969 Cod civil.
Prin decizia nr. 24/203 a Curții Constituționale s-a statuat că părțile contractante pot conveni de comun acord asupra modalităților de executare sau de stingere a obligațiilor reciproce.
Prin aceeași decizie s-a statuat că nu este îngrădit dreptul salariatului să consimtă de bună voie la recuperarea eventualelor daune cauzate de el, fără să aștepte pronunțarea unei hotărâri judecătorești.
Nu este nevoie ca angajamentul contestatorului să constituie titlu executoriu, salariatul având posibilitatea să plătească direct din salariul său suma necesară acoperirii integrale a pagubei.
Întrucât efectele nulității contractului se pot produce prin acordul părților, prin analogie și se poate ajunge prin aceeași modalitate la acoperirea prejudiciului produs de una din părțile contractante celeilalte.
Prin urmare, contestatorul trebuia să solicite anularea actului convenție în baza căruia și-a dat acordul în vederea recuperării prejudiciului.
Un alt motiv de recurs îl constituie necompetența materială a tribunalului în soluționarea litigiului, recurenta apreciind că în condițiile în care exista un angajament de plată din partea salariatului, instanța trebuia să ia act de învoiala părților, litigiul având natura unei acțiuni în constatare, competența soluționării revenind în acest caz judecătiriei.
S-a invocat și excepția prematurității acțiunii, contestatorul fiind ținut, anterior promovării acțiunii, să încerce soluționarea litigiului prin conciliere directă cu pârâta, precum și excepția inadmisibilității, având în vedere că la baza deciziei de imputare a cărei anulare se solicită stă o învoială, o convenție a părților care nu este contestată.
Sentința este lovită de nulitate absolută, întrucât s-a pronunțat cu încălcarea prev. art. 70 din Legea nr. 168/1999, respectiv obligația instanței de a încerca stingerea conflictului prin împăcarea părților.
Hotărârea este contradictorie, întrucât se reține în considerentele sale pe de o parte că raporturile dintre părți au fost raporturi de muncă, iar pe de altă parte se reține că salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale.
Instanța a omis să se pronunțe asupra excepției inadmisibilității, asupra angajamentului de plată și asupra motivelor de nulitate absolută a deciziei de imputare.
În drept s-au invocat prev. art. 304 pct. 3, 6, 7, 8 și 9 Cod proc. civ.
Contestatorul intimat nu și-a exprimat punctul de vedere asupra recursului formulat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepțiile necompetenței materiale, teritoriale, prematurității și inadmisibilității contestației, acestea nu se verifică.
Contrar susținerii recurentei conform căreia natura prezentului litigiu ar fi de acțiune în constatare reiese din chiar cuprinsul contestației cu soluționarea căreia a fost investită instanța că obiectul acesteia îl constituie contestarea unei decizii de imputare emisă pe numele salariatului în vederea recuperării unui prejudiciu pretins a fi cauzat societății cu ocazia derulării raporturilor de muncă.
Fiind în mod evident un conflict de muncă în sensul art. 5 din Legea nr.168/1999,și un conflict de drepturi în sensul art. 68 lit. a din același act normativ, tribunalului îi revine competența materială de soluționare a acestuia, conform disp. art.2 pct.1 lit. c Cod proc. civ.
Excepția prematurității acțiunii grefată pe disp. art. 720/1-720/10 Cod proc. civ. va fi înlăturată, întrucât dispozițiile invocate nu sunt incidente în prezentul litigiu, având aplicabilitate strictă în soluționarea litigiilor în materie comercială.
Excepția inadmisibilității acțiunii pe considerentul existenței unei înțelegeri a părților cu privire la modalitatea de recuperare a prejudiciului, înțelegere necontestată, nu este întemeiată, o înțelegere prealabilă a părților neputând atrage inadmisibilitatea promovării unei acțiuni pe rolul unei instanțe, în baza principiului liberului acces la justiție.
În ce privește aspectele de fond invocate de către recurentă, acestea constau în invocarea existenței unui angajament din partea contestatorului, prin care acesta se obligă să predea piesele a căror lipsă a fost constatată prin procesul-verbal încheiat la 25.10.2007 sau să se rețină valoarea acestora din salariu precum și să achite contravaloarea monitorului.
Este adevărat că un astfel de angajament a fost asumat de către contestator, însă așa cum însăși recurenta recunoaște, acesta nu constituie titlu executoriu. Contestatorul avea posibilitatea de a achita contravaloarea prejudiciuluibenevol,însă așa cum reiese din actele dosarului, recurenta a emis pe numele contestatorului o decizie de imputare, operând rețineri din salariul acestuia.
O atare modalitate de recuperare a prejudiciului nu este posibilă în actuala reglementare,art. 164 alin 1 Cod proc. civ. dispunând în mod imperativ că nici o reținere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, iar alin 2 statuează că reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria este constatată printr-o hotărâre judecătorească.
Reiese din cele arătate că simpla existență a unui angajament de plată semnat de contestator, nu îndreptățea societatea angajatoare la emiterea unei decizii de imputare și reținerea unei sume din salariul contestatorului, în lipsa unei hotărâri judecătorești, singurul titlu executoriu în baza căruia să se poată opera o reținere legală din salariu.
Având în vedere cele arătate, reiese că în mod corect prima instanță s-a pronunțat în sensul constatării nulității deciziei de imputare nr. 4655/25.10.2007, astfel încât în baza art. 312 alin. 1 Cod proc. civ. recursul pârâtei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SRL împotriva sentinței civile nr. 182 din 15.02.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red. MV dact.GC
2 ex/30.04.2008
Jud.primă instanță:,
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Marta Carmen Vitos, Adrian
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 746/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2367/2008. Curtea... → |
|---|
