Contestație decizie de sancționare. Decizia 92/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 92
Ședința publică de la 03 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat Spitalul Clinic Cf I împotriva sentinței civile nr. 1649 din 24.10.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind se prezintă consilierul juridic pentru recurentul Spitalul Clinic Cf I și intimatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare la dosar de către intimatul, comunicată recurentului.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat. Solicită reprezentantului recurentului să depună delegație la dosar.
Consilierul juridic pentru recurentul Spitalul Clinic Cf I arată că nu au primit duplicatul întâmpinării cu o zi înainte de termen. Arată că are delegație atașată la recurs.
Instanța arată reprezentantului recurentului Spitalul Clinic Cf I că nu există delegație la dosar. Pune în vedere acestuia să depună delegație.
Consilierul juridic pentru recurentul Spitalul Clinic Cf I arată că solicită termen, doar dacă trebuie să depună delegație.
Intimatul arată că nu solicită termen pentru angajarea unui apărător.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate reprezentantului recurentului să ia la cunoștință de conținutul întâmpinării.
La a doua strigare a cauzei se prezintă consilierul juridic pentru recurentul Spitalul Clinic Cf I și intimatul
Consilierul juridic pentru recurentul Spitalul Clinic Cf I arată că aluat la cunoștință de conținutul întâmpinării și că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic pentru recurentul Spitalul Clinic Cf I solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul menținerii deciziei de sancționare. Arată că intimatul a fost sancționat pentru că nu a informat șefii de efectuarea unor lucrări de montare a unui aer condiționat. Acesta a și recunoscut acest lucru. Precizează că s-a aplicat cea mai blândă sancțiune și că conducerea spitalului a luat în considerare toate elementele. Mai arată că argumentele instanței de fond sunt eronate și criticabile și că sancționarea s-a făcut cu respectarea drepturilor angajatului.
Intimatul solicită respingerea recursului. Arată că montarea celor două aparate de aer condiționat se făcea într-un loc de muncă cu condiții speciale. Acestea aveau dimensiuni mici și nu vede cu ce s-a deranjat activitatea. Precizează că legea obligă pe angajator la normalizarea condițiilor de muncă și că s-a făcut un plan în acest sens. Rezoluția dată de comisia de securitate în muncă a fost comunicată managerului și comitetului director, aceștia știind cu 3 luni înainte de efectuarea lucrărilor. Dacă nu erau de acord de ce nu au dispus sistarea lucrărilor. De asemenea planul de securitate în muncă a fost comunicat și Inspectoratului Teritorial d e Muncă. Cum putea să urmărească oamenii care efectuau lucrarea când în luna septembrie era fie inginer la serviciul tehnic, fie inginer la serviciul administrativ, și nu inginer la serviciul de securitate în muncă. Mai arată că se ocupa de alte probleme și că responsabil este managerul spitalului.
În replică consilierul juridic pentru recurentul Spitalul Clinic Cf I arată că intimatul susține că s-a luat dispoziția de sancționare pentru că s-a montat aparatul de aer condiționat. Dar acest lucru nu este adevărat. Sancțiunea s-a dat pentru că nu a fost anunțată conducerea în vederea asigurării șantierului.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași cu nr-, a formulat contestație împotriva deciziei de sancționare nr. 104 din 22.07.2008 emisă de intimatul Spitalul Clinic Ferate
În motivarea acțiunii, contestatorul a susținut că este nevinovat, deoarece conducerea spitalului a fost înștiințată de existența planului de prevenire și protecție, prin referatul întocmit la data de 20.03.2008 de Comitetul de securitate și sănătate în muncă. Acest plan, care cuprinde, la punctul 1 coloana 3 și în anexă la punctul 1.1 și b și punctul 2.3, măsurile obligatorii de montare a aparatelor de aer condiționat la laboratorul de analize medicale aparținând SC SRL B, a fost întocmit pentru reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă cu condiții deosebite.
A mai arătat contestatorul că, conform deciziilor nr. 56 și 57 din 2002, are obligația de a urmări realizarea în totalitate a măsurilor stabilite de conducerea spitalului pe linie de securitate și sănătate în muncă.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Spitalul Clinic Ferate Ias olicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, în condițiile în care salariatul nu a informat șefii ierarhici despre intenția unui agent economic de a monta aparate de aer condiționat în clădirea spitalului, prin aceasta încălcând art. 11 lit. j din regulamentul unității.
Părțile au depus copii de pe înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1649 din 24 octombrie 2008, Tribunalul Iașia admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimatul Spitalul Clinic Ferate I și a anulat decizia nr. 104/22.07.2008 emisă de intimat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorul este salariatul intimatului Spitalul Clinic Ferate I, în funcția de inginer la compartimentul protecția mediului, prevenire și protecția muncii, încetarea contractului său individual de muncă fiind dispusă prin decizia nr. 143 din 1.10.2008 emisă de intimat în conformitate cu art. 55 lit. b Codul muncii.
Prin decizia nr. 56 din 30.09.2002 emisă de intimat, a fost constituit comitetul de securitate și sănătate în muncă, din care face parte și contestatorul în calitate de responsabil al compartimentului de protecția muncii.
Prin decizia nr. 57 din 30.09.2002, sunt prevăzute atribuțiile pe care trebuie să le îndeplinească contestatorul în calitate de conducător al compartimentului de protecția muncii.
În cadrul planului de prevenire și protecția muncii întocmit la nivelul spitalului, care a fost comunicat și ITM și a fost adus la cunoștință managerului spitalului la data de 20.03.2008, este prevăzut, la pct. 1, necesitatea instalării unor sisteme, aparate și dispozitive de îmbogățire a microclimatului la nivelul laboratoarelor de analiză medicală.
Prin decizia nr. 104 din 22.07.2008, contestatorul a fost sancționat de intimat cu avertisment scris, conform art. 264 alin. 1 lit. a Codul muncii, motivat de faptul că nu a informat șefii ierarhici despre intenția SC SRL B de a monta aparate de aer condiționat, încălcând art. 11 lit. j din Regulamentul intern.
Instanța a apreciat că fapta reținută a fi săvârșită de contestator nu-i poate fi imputată, având în vedere condițiile în care s-a produs.
Deși în decizia contestată s-a reținut, într-o manieră lapidară, că apărările formulate de contestator sunt total nefondate, nu s-a precizat care sunt motivele netemeiniciei lor.
Prin nota explicativă, contestatorul a arătat că, în temeiul planului de măsuri menționat și raportat la atribuțiile care îi reveneau, a considerat necesar să impulsioneze persoanele responsabile în finalizarea măsurilor, insistând în mod special la SC SRL, deoarece cheltuielile erau suportate de aceștia.
A menționat contestatorul că nu i-a chemat el în data de 24.05.2008 pe cei de la SC SRL să monteze aparatele de climatizare, ci s-a întâlnit întâmplător cu aceștia în curtea spitalului, pe la orele 12,30-13,30, reamintindu-le că au obligația de a duce la îndeplinire măsurile stabilite pentru normalizarea condițiilor de muncă din laborator. Aceștia i-au promis că vor face tot posibilul să îndeplinească măsurile stabilite, menționând chiar că au achiziționat și aparatele de aer condiționat, fără a preciza data când vor fi montate.
În data de 25.06.2008, în jurul orelor 9,00-9,30, mergând în ambulatoriul spitalului împreună cu electricianul pentru rezolvarea altor probleme, a constatat că la parter, în sala de recoltare, doi lucrători montau aparatul de aer condiționat, sfidând cele mai elementare măsuri de securitate și sănătate în muncă. La revenirea în birou se afla comisia de casare, care i-a solicitat actele, documentele și obiectele supuse casării, motiv pentru care nu a avut posibilitatea, în acel moment, să o informeze pe șefa sa directă și nici pe directorul administrativ, fiind sunat imediat de director pe această temă.
Contestatorul a arătat că nu a dat avizul aparatelor de aer condiționat. Prin urmare, doar derularea cu maximă rapiditate a evenimentelor a reprezentat motivul pentru care contestatorul nu și-a informat superiorii despre ceea ce se executa în ambulatoriu, el însuși fiind luat prin surprindere cu privire la desfășurarea acestor activități.
Raportat la această situație, împrejurările în care s-au produs evenimentele, sancțiunea aplicată contestatorului apare ca fiind excesiv de, cu atât mai mult cu cât nu i-a mai fost aplicată nici o sancțiune disciplinară în perioada cât a lucrat la intimat, considerente pentru care se va admite contestația și se va anula decizia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, intimatul Spitalul Clinic Ferate
În motivarea recursului, încadrat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 Cod proc civilă, se susține că instanța de fond a încercat să mai adauge un motiv de nerăspundere disciplinară, respectiv surprinderea salariatului în efectuarea atribuțiilor de serviciu și în respectarea ordinelor de serviciu. Instanța de fond a încercat să spună că salariatul a fost plasat într-un șir de evenimente atât de neobișnuite, încât l-au surprins într-atât că a uitat să mai execute atribuțiile de serviciu, ceea ce este eronat.
evenimentelor, recunoscut de contestator, nu-l putea surprinde pe acesta încât să nu fi anunțat conducerea spitalului, deși trecuse aproape o zi.
Contestatorul a recunoscut, în nota explicativă, că s-a apucat de alte lucrări și a uitat să informeze conducerea de montarea aparatelor de aer condiționat. Pentru această abatere disciplinară a fost sancționat cu avertisment scris, cea mai blândă dintre sancțiuni, fiind ne neînțeles motivația instanței care a interpretat avertismentul scris ca fiind "excesiv de dur", ceea ce echivalează cu lipsirea angajatorului de dreptul de a constata și sancționa o abatere disciplinară.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului, arătând, în esență, că planul de securitate în muncă și raportul comitetului de securitate și sănătate în muncă sunt documente care atestă clar că a fost informată conducerea recurentului despre necesitatea montării aparatelor de aer condiționat.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Răspunderea disciplinară, ca formă a răspunderii juridice, specifică dreptului muncii, constă în sancționarea faptelor de încălcare cu vinovăție, de către salariat, a normelor legale, regulamentului intern, contractului individual și/sau colectiv de muncă, ordinelor și dispozițiilor legale ale conducătorilor ierarhici.
Din decizia nr. 104 din 22 iulie 2008 emisă de recurent, prin care intimatul a fost sancționat cu "avertisment scris", rezultă că fapta ilicită săvârșită de acesta a constatat într-o omisiune, respectiv în neinformarea șefilor ierarhici despre intenția SC SRL de a monta aparate de aer condiționat. Art. 11 alin. 4 lit. j din Regulamentul intern, menționat în decizie ca fiind încălcat de intimat, prevede obligația salariatului de a avea o atitudine corectă față de subordonați și față de șefii ierarhici.
Prima instanță nu a încercat să adauge "un motiv de nerăspundere: surprinderea salariatului în efectuarea atribuțiilor de serviciu și în respectarea ordinelor de serviciu", ci, examinând îndeplinirea cumulativă a cerințelor prevăzute de art. 263 alin. 2 Codul muncii, a apreciat că, datorită condițiilor în care s-a produs, fapta reținută a fi săvârșită de intimat nu-i este imputabilă acestuia, deci lipsește latura subiectivă sau vinovăția, ca element constitutiv al abaterii disciplinare.
În acest sens, au fost redate apărările, care nici nu au fost înlăturate de recurent, formulate de intimat cu ocazia cercetării disciplinare, aceasta în condițiile în care recurentului îi revenea obligația de a dovedi fapta ilicită în materialitatea ei, precum și celelalte elemente constitutive ale abaterii disciplinare, inclusiv vinovăția.
" evenimentului" a fost stabilit de instanță, în absența altor mijloace de probă, pe baza notei explicative date de intimat cu ocazia cercetării disciplinare, rezultând că managerul recurentului și comitetul director erau informați despre "intenția", de fapt necesitatea sau obligația montării unor aparate de aer condiționat, conform planului de măsuri de prevenire și protecție.
Ceea ce nu se cunoștea de către conducerea recurentului, deci de către șefii ierarhici ai intimatului, era data la care SC SRL urma să monteze efectiv aceste aparate.
Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă, însă, că intimatul însuși a cunoscut această dată, fiind evident că nu se poate reține vinovăția acestuia în ceea ce privește omisiunea de a-i informa pe șefii ierarhici cu privire la acest aspect. Astfel, la data de 24.06.2008, intimatul nu a cunoscut că, în ziua următoare, aparatele de climatizare vor fi instalate, iar când a perceput în mod direct montarea lor nu a mai avut timpul necesar pentru a-i informa pe șefii ierarhici. În acest context, prima instanță a reținut derularea rapidă a evenimentelor, care l-au luat prin surprindere și pe intimat, care nu a eliberat avizul de montare și a observat modul defectuos în care se executa lucrarea.
Nu sunt întemeiate nici susținerile recurentului privind recunoașterea intimatului, prin nota explicativă, că a "uitat să informeze conducerea de montarea aparatelor de aer condiționat". Intimatul nu a "recunoscut" că a uitat, ci a arătat că a fost ocupat cu comisia de casare, imediat fiind sunat de directorul administrativ, care a și solicitat sesizarea comisiei de disciplină, tocmai pe această temă.
Prin urmare, în condițiile în care nu s-a dovedit că intimatul a cunoscut că, la data de 25.06.2008, SC SRL va monta aparatele de aer condiționat, nu se poate reține că acesta nu a informat, cu vinovăție, conducerea spitalului în legătură cu montarea aparatelor, pentru fi luate toate măsurile de asigurare și protecție a personalului și pacienților din ambulatoriu.
În ceea ce privește "duritatea excesivă" a sancțiunii aplicate, se constată că, în condițiile în care nu sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii disciplinare, lipsind elementul subiectiv, nu se poate examina, în raport de elementele prevăzute de art. 266 Codul muncii, raportul dintre gravitatea abaterii disciplinare și sancțiunea aplicată de angajator, așa cum eronat a procedat prima instanță.
În consecință, față de considerentele expuse, care se substituie parțial considerentelor primei instanțe, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimatul Spitalul Clinic I împotriva sentinței civile nr. 1649 din 24 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored. /,
02 ex.
26.02.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Asupra recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2009
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
09 Februarie 2009
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Mănăstireanu, Carmen
| ← Conflict de muncă. Decizia 222/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 1145/2009. Curtea... → |
|---|
