Contestație decizie de concediere. Decizia 1145/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1145
Ședința publică de la 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 1295 din 17.07.2009 Tribunalului Iași, intimată fiind SC SA R
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru intimată, lipsă recurentul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al patrulea termen de judecată; intimata a depus la dosar prin registratura instanței organigrama societății de la 26.06.2009, duplicatul fiind comunicat administrativ recurentului, la dosar fiind restituită dovada de comunicare a înscrisului.
Reprezentantul intimatei precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului intimatei.
Consilier jr. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond. Reducerea postului a fost reală, efectivă, prin decizia Consiliului de Administrație s-au redus posturile, inclusiv și a celor aflați în subordinea recurentului. În momentul de față nu mai există departamentul și nici subordonații. Decizia îndeplinește condițiile de formă și de fond, s-au respectat procedurile. Recurentul este în eroare și face confuzie între cele două tipuri de concedieri. Cu actele depuse în recurs s-a făcut dovada că restructurarea a fost efectivă. Solicită respingerea recursului.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 3462/99/21.05.2009, contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei nr. 51/22.04.2009 de desfacere contractului de muncă nr. -/17.11.2004 emisă de " " solicitând anularea deciziei, reintegrarea în funcția avută sau pe un post similar pregătirii sale, cu menținerea retribuției avute, obligarea angajatorului la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate sau reactualizate, cât și la plata sumelor și altor drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu era concediat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, contestatorul arată că nu i-au fost aduse la cunoștință motivele legale ale acestei hotărâri unilaterale și în plus consideră că era, conform legii, necesară explicație fundamentată pe documentație care se impunea a- fi adusă la cunoștință, cu posibilitatea de a-și exprima un punct de vedere.
Se precizează că dispozițiile art.65 alin.2 din Codul muncii nu au fost respectate, întrucât dificultățile economice pe care le invocă societatea angajatoare nu au un corespondent real la nivelul întregii societăți, motiv pentru care intimata omis să precizeze dacă aceste dificultăți sunt întâmpinate la punctul de lucru sau la întreaga societate comercială.
Dificultățile economice ar fi trebuit să existe la nivelul întregii societăți și nu doar la nivelul punctului de lucru
În plus, în decizia contestată, societatea angajatoare își întemeiază concedierea în baza Deciziei 7/06.02.2009 emisă de conducerea societății conform căreia se desființează postul de inginer energetic din cadrul punct de lucru I, ca urmare condițiilor economice și investițiilor ce impun reorganizarea activității. Potrivit art. 40 alin. 2 lit. din Codul muncii, angajatorul este obligat să comunice periodic salariaților situația economică și financiară unității, lucru ce societatea intimată nu l- făcut. În plus, nu i- fost adusă la cunoștință nici măcar decizia 7/06.02.2009.
Desființarea postului invocată ca temei al desfacerii contractului de muncă nu are un corespondent faptic real, în sensul că activitatea pe care o efectua fost preluată de un coleg, încărcat excesiv, astfel că postul nu a dispărut ca necesitate funcțională. De exemplu, atribuțiile de (responsabil cu supravegherea și verificarea tehnică a instalațiilor ce intra sub incidența ) au fost preluate de colegul său (care participa la cursurile de formare în această perioadă), și nu au fost desființate.
A mai arătat contestatorul că societatea angajatoare a menționat că nu are locuri de muncă, însă nu precizat dacă nu are locuri de muncă vacante în cadrul punctului de lucru sau în cadrul tuturor punctelor de lucru din întreaga societate.
Totodată, societatea angajatoare a încercat să demonstreze că și-a îndeplinit și obligația de se adresa Agenției Teritoriale pentru Ocuparea Forței de Muncă, însă îndeplinit această obligație în mod absolut formal, fără asigurarea unei protecții reale și serioase a angajatului său, având în vedere că actele de procedură dintre societatea intimată și Agenția Teritorială pentru Ocuparea Forței de Muncă i-au fost comunicate odată cu decizia de concediere.
Intimata a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea contestației, arătând că restructurările efectuate în cadrul societății sunt reale și efective.
În acest sens, a susținut că, privitor la departamentul din care face parte contestatorul, este emisă și decizia conform căreia personalul, inclusiv angajații care se aflau sub coordonarea sa, sunt trecuți în subordinea șefilor de secții, fiind alocați fiecărei secții de producție.
Nu pot fi primite susținerile contestatorului din dezvoltarea motivelor sale precum că societatea, în acest caz, avea obligația să-i prezinte acestuia o documentație pe baza căreia s- fundamentat decizia și asupra căreia să-și exprime un punct de vedere.
În ce privește nerespectarea de către societate art. 65 alin. 2 din Codul muncii, a arătat intimata că afirmația contestatorului precum că desființarea locului de muncă nu are o cauză reală și serioasă nu poate fi primită. Este de notorietate faptul că se traversează o perioadă de criză ce a afectat toate sectoarele de activitate.
Necesitatea reducerii postului apare în urma condițiilor economice actuale, coroborate și cu faptul că investițiile efectuate în ultima perioadă au dus la automatizarea activității de producție și implicit la reducerea intervenției factorului uman. Însuși contestatorul poate confirma realizarea investițiilor, ca fiind unul dintre coordonatori la lucrările de montaj.
Este eronată afirmația contestatorului că nu i- fost adusă la cunoștință Decizia nr. 7/06.02.2009 și că această decizie îl privea în mod direct. În primul rând, decizia de reducere postului privește postul și nu persoana. Salariatul fost informat cu privire la reducerea postului, inexistența unui alt post conform cu pregătirea sa, invitația
Prin sentința civilă nr.1295/17.07.2009, Tribunalul Iași - cu opinia separată a unui asistent judiciar - a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata " " Râmnicu
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform contractului individual de muncă înregistrat la. sub nr. -/17.11.2004, contestatorul - fost angajat la Râmnicu V - Sucursala începând cu data de 01.11.2004, în funcția de inginer energetic, desfășurându-și activitatea în departamentul
Începând cu data de 9.02.2005, contestatorul fost numit responsabil cu supravegherea și verificarea tehnică instalațiilor mecanice sub presiune și instalațiilor de ridicat în cadrul unității.
Directorul General Executiv al " " a dispus, prin decizia nr. 7/06.02.2009 demararea procedurii de desființare unui post de inginer energetic din cadrul Departamentului, având în vedere condițiile economice actuale ce impun reorganizarea activității în sensul reducerii cheltuielilor, precum și modificarea structurii de posturi în cadrul, coroborat cu faptul că investițiile efectuate în ultima perioadă au dus la automatizarea activității de producție și, implicit, la reducerea intervenției factorului uman.
Această decizie nu i- fost comunicată salariatului, angajatorul motivând că nu îl privea în mod direct.
Prin decizia nr. 51/22.04.2009, Râmnicu dispus încetarea contractului individual de muncă nr. -/17.11.2004 al contestatorului, având în vedere desființarea postului de inginer energetic din cadrul punctului de lucru ca urmare a condițiilor economice și investițiilor ce impun reorganizarea activității.
În decizia emisă nu se folosește termenul de "dificultăți economice", prin urmare susținerea contestatorului privind precizarea dacă dificultățile sunt întâmpinate la punctul de lucru sau la întreaga societate comercială sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește menționarea locurilor de muncă vacante, instanța reținut că, în decizia contestată s- precizat că societatea nu deține și nu poate oferi salariatului un post corespunzător pregătirii sale, nefăcându-se vorbire de punctul de lucru
În acest sens s- dispus efectuarea unei adrese la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă I, specificându-se clar că societatea nu poate oferi un post salariatului disponibilizat.
Nu se poate reține culpa angajatorului în ceea ce privește data la care i- comunicat adresa nr. 1709/11.02.2009 contestatorului, din moment ce făcut dovada că în perioadele 02.02.2009 - 27.02.2009, 02.03. - 13.03.2009, 16.03.2009 - 17.04.2009 salariatul s- aflat în concediu medical.
Potrivit fișei postului, contestatorul ocupat postul de coordonator atelier întreținere și reparații instalații electrice, încălzire, gaze, apă și canalizare, operator responsabil cu supravegherea tehnică instalațiilor (). Acesta coordona personalul muncitor din cadrul atelierului de întreținere și reparații instalații electrice, încălzire, gaze, apă și canalizare.
Prin decizia nr. 23/29.05.2009, s- dispus schimbarea denumirii posturilor de mecanic, mecanic și electrician și trecerea acestora din punct de vedere administrativ din subordinea Departamentului în subordinea Departamentului Producție, cu menținerea subordonării funcționale față de coordonatorul Departamentului.
Chiar în cererea de chemare în judecată, contestatorul a arătat că activitatea pe care o desfășura dânsul fost preluată de alt coleg, iar atribuțiile de de un coleg ce participă la cursurile de formare.
Faptul că unitatea nu și- îndeplinit obligația prevăzută de art. 40(2) lit. Codul muncii, nu constituie motiv de anulare deciziei de concediere întemeiată pe dispozițiile art. 65 Codul muncii.
Pentru considerentele arătate, instanța a respins contestația formulată împotriva deciziei nr. 51/22.04.2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurentul că în mod greșit a reținut instanța că în decizia contestată nu se menționează despre dificultăți economice, din moment ce se specifică expres faptul că desființarea postului de inginer energetic din cadrul punctului de lucru este urmare acondițiilor economiceși investițiilor ce impun reorganizarea activității. Ori, prin întâmpinare, intimata a arătat că este de notorietate faptul că se traversează o perioadă de criză economică ce a afectat toate sectoarele de activitate; în plus, decizia de concediere se întemeiază pe decizia nr. 7/06.02.2009 a directorului executiv, prin care se dispune demararea procedurii de desființare unui post de inginer energetic din cadrul Departamentului, având în vedere condițiile economice actuale ce impun reorganizarea activității în sensul reducerii cheltuielilor.
Consideră, așadar, recurentul că în mod greșit instanța de fond a înlăturat toate apărările sale privind dificultățile economice invocate de intimată.
De asemenea, susține recurentul, intimata a invocat ca temei al deciziei sale investițiile efectuate în ultima perioadă care au dus la automatizarea activității de producție și, implicit, la reducerea intervenției factorului uman. Dar această reducere intervenției factorului uman se face prin reducerea unui singur post supracalificat (inginer), care avea în atribuții coordonarea atelierului de întreținere și reparații instalații electrice, încălzire, apă și canalizare, operator responsabil cu supravegherea tehnică a instalațiilor (), coordonarea personalului muncitor din cadrul atelierului de întreținere și reparații instalații electrice, încălzire, apă și canalizare. Dintre atribuțiile sale prevăzute în fișa postului, consideră că unele dintre ele se mențin, indiferent de automatizarea instalațiilor, și anume: răspunde de dotarea cu -uri (aparatură de automatizare, măsură și control) a instalațiilor; execută reglajele și punerea în funcțiune a utilajelor și instalațiilor, după terminarea lucrărilor de reparații pentru gama sau domeniul său de responsabilitate, participă la proba și recepția lucrărilor efectuate; se îngrijește ca fiecare muncitor din subordine să-și îndeplinească sarcinile primite; planifică și ține evidența încercărilor profilactice, asigură emiterea de buletine de verificare.
Ca atare, consideră recurentul, postul său este cu atât mai necesar în condițiile modernizării și automatizării activităților de producție.
Mai arată recurentul că decizia nr. 7/06.02.2009 a directorului executiv ar fi trebuit să-i fie adusă la cunoștință, pentru a-și putea exprima opinia în calitate de specialist în legătură cu necesitatea acestui post. Consideră că nu există persoane calificate care să-i poată prelua atribuțiile, iar această decizie ar fi trebuit să fie însoțită de o documentație din partea celor ce răspund de normarea muncii, a șefilor de secții
Mai motivează recurentul că decizia de concediere este semnată de directorul executiv și nu de directorul general al societății, ceea ce înseamnă că nu există un loc de muncă valabil la punctul de lucru I, iar astfel nu au fost respectate dispozițiile art. 64 și 74 lit.d din Codul muncii referitoare la existența locurilor de muncă valabile în societate și nu la punctul de lucru.
Susține recurentul și că societatea angajatoare a încercat să demonstreze că și-a îndeplinit și obligația de se adresa Agenției Teritoriale pentru Ocuparea Forței de Muncă, însă îndeplinit această obligație în mod absolut formal, fără a aștepta 3 zile, fără asigurarea unei protecții reale și serioase a angajatului său, având în vedere că actele de procedură dintre societatea intimată și Agenția Teritorială pentru Ocuparea Forței de Muncă i-au fost comunicate odată cu decizia de concediere.
Consideră recurentul că în mod greșit instanța de fond a luat în considerare decizia nr. 23/29.05.2009, emisă ulterior concedierii sale, și care a fost fabricată pentru a susține o reorganizare inexistentă. Mai mult, din conținutul acestei decizii, rezultă că s-au schimbat denumirile numai a posturilor de mecanic, mecanic și electrician; aceasta înseamnă că instalatorii au rămas în subordinea inginerului energetic, de asemenea și punctele termice, instalațiile de încălzire, apă și canalizare.
Mai susține recurentul că nu a fost respectată condiția de legalitate impusă de art.65 alin.2 din Codul muncii, respectiv aceea ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, deoarece nu s-a făcut dovada de către societate a dificultăților economice invocate în decizie, nu au fost depuse organigramele anterioare și ulterioare desființării postului său ( ci doar una din 12.03.2007) nominale, semnate și înregistrate.
Ca urmare, solicită admiterea recursului și a contestației formulate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc.civ.
Intimata SC SA Râmnicu Vad epus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
În recurs au fost depuse înscrisuri noi: actul constitutiv și regulamentul de ordine interioară al societății intimate, decizia nr.24/11.02.2008 a Consiliului de Administrație al SC SA, structura organizatorică la 22.04.2007, respectiv la 26.06.2009, pontajul pe luna iunie 2009.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin decizia nr. 51/22.04.2009, intimata SC SA Râmnicu Vad ispus încetarea contractului individual de muncă nr.-/17.11.2004 al salariatului, în temeiul dispozițiilor art. 65 din Codul muncii, având în vedere desființarea postului de inginer energetic din cadrul punctului de lucru I, ca urmare a condițiilor economice și investițiilor ce impun reorganizarea activității. În preambulul acestei decizii au fost invocate decizia nr. 7/06.02.2009 emisă de conducerea societății, precum și faptul că societatea nu deține posturi vacante corespunzătoare cu pregătirea profesională a contestatorului.
În ceea ce privește măsura concedierii pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, condiția de legalitate impusă este ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 65 alin.2 din Codul muncii.
Desființarea locului de muncă esteefectivăatunci când el este suprimat din structura angajatorului, adică atunci când nu se mai regăsește în organigrama acesteia ori în statul de funcții.
Desființarea locului de muncă are ocauză realăcând prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice, transformări tehnologice sau reorganizarea activității, și esteserioasăcând are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității, nedisimulând realitatea.
Deși, potrivit art. 287 din Codul muncii sarcina probei revine exclusiv angajatorului, în cauză, din documentația depusă de intimată nu rezultă că desființarea postului de inginer energetic este efectivă, are o cauza reală și serioasă.
Astfel, în dosar s-au depus 3 organigrame, din 12.03.2007, 22.04.2007, respectiv 26.06.2009, însă din cuprinsul acestora rezultă că postul de coordonator atelier electric (inginer energetic) din cadru Departamentului nu mai exista încă de la data de 22.04.2007, în timp ce desființarea postului de inginer energetic din cadrul Departamentului s-a dispus abia prin decizia nr. 7/06.02.2009 emisă de Directorul General Executiv al " ", în baza deciziei nr.24/11.02.2008 a Consiliului de Administrație al SC SA, prin care directorul general executiv a fost împuternicit să aprobe structura organizatorică a societății și să angajeze/concedieze personalul încadrat cu contract individual de muncă.
Nu poate fi vorba despre o eroare, atât timp cât aceste organigrame sunt parafate de societate și poartă date diferite, ci, având în vedere că nu sunt însoțite și de actul de aprobare, înregistrat la societate, conduc la ideea că sunt întocmitepro causași, în consecință, nu fac dovada că desființarea postului contestatorului-recurent este efectivă.
În ceea ce privește cauza desființării locului de muncă al contestatorului-recurent, se invocă în decizia de concediere nr. 51/22.04.2009 condițiile economice și investițiile ce impun reorganizarea activității.
Ori, deși este adevărat că în decizia de concediere nu se vorbește despre dificultăți economice, așa cum a reținut instanța de fond, ci despre condiții economice, această referire se completează cu aceea din decizia nr. 7/06.02.2009 (ce a stat la baza emiterii deciziei nr. 51/22.04.2009) privind,condițiile economice actuale ce impun reorganizarea activității în sensul reducerii cheltuielilor". Este vorba, în mod logic, tot despre dificultăți economice, întrucât, în caz contrar, nu s-ar impune măsuri de concediere.
Ori, aceste dificultăți economice s-ar fi impus a fi probate de societatea intimată prin acte contabile, cum ar fi balanța de verificare lunară și bilanțul contabil raportat la 6 luni, acte care ar oglindi exact care sunt eventualele datorii și pierderi ale unității. Nu poate fi reținută apărarea intimatei din întâmpinare privind notorietatea traversării unei perioade de criză, deoarece nu poate avea ca efect eludarea cerințelor impuse de art.65 din Codul muncii pentru legalitatea concedierii.
Decizia de concediere se referă, pe de altă parte, la investițiile ce impun reorganizarea activității. Coroborând aceasta cu mențiunile din decizia nr. 7/06.02.2009, respectiv,faptul că investițiile efectuate în ultima perioadă au dus la automatizarea activității de producție și, implicit, la reducerea intervenției factorului uman", ar rezulta că transformările tehnologice reprezintă cauza desființării locului de muncă al contestatorului-recurent.
Ori, la baza deciziei de desființare a postului de inginer energetic nu se află nici un studiu temeinic care să releve necesitatea luării acestei măsuri ci, dimpotrivă, există aparența că se disimulează realitatea, având în vedere că postul contestatorului nu era direct productiv, iar automatizarea activității de producție ar fi impus, în primul rând, reducerea posturilor direct productive. Prin decizia nr. 7/06.02.2009 angajatorul a dispus restrângerea activității societății doar cu un singur post, cel de inginer energetic ocupat de contestator, ceea ce conduce la ideea că măsura luată nu este serioasă.
Cât privește decizia nr. 23/29.05.2009, prin care s-au schimbat denumirile posturilor de,mecanic", mecanic" și,electrician" începând cu data de 01.06.2009, aceasta este ulterioară emiterii deciziei de concediere și nu poate servi ca justificare a măsurii luate la 22.04.2009, fiind lipsit de relevanță faptul că efectele deciziei nr. 51/22.04.2009 s-au produs mai târziu, urmare a concediilor medicale avute de contestator.
Față de toate considerentele expuse, Curtea de Apel reține că în speță nu sunt dovedite condițiile de legalitate cerute de art. 65 alin.2 din Codul muncii, respectiv ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, astfel încât se impunea admiterea contestației, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod proc.civ. în sensul că sentința primei instanțe este pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Ca urmare, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea de Apel va admite recursul declarat de contestatorul și va modifica în tot sentința atacată, în sensul anulării deciziei nr. 51 din 22 04 2009 emisă de intimată.
În conformitate cu dispozițiile art.78 alin.1 și 2 din Codul muncii, se va dispune repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere, respectiv reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior, și obligarea intimatei SC SA să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data încetării contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Recursul fiind fondat pentru considerentele arătate anterior, nu se mai impune analizarea și a celorlalte motive invocate prin cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 1295 din 17.07.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în tot, în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SC SA Râmnicu
Anulează decizia nr. 51 din 22 04 2009 emisă de intimată.
Dispune reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior emiterii deciziei de concediere.
Obligă intimata SC SA să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data încetării contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 08 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./Tehnored.
10.12.2009 - 02 ex.
Tribunalul Iași -
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Nelida Cristina Moruzi, Georgeta
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 92/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 4131/2009. Curtea... → |
|---|
