Contestație decizie de sancționare. Decizia 9950/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9950
Ședința publică de la 13 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Tamara Carmen
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului formulat de intimata COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ SA, împotriva sentinței civile nr. 3312 din 9 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator, având ca obiect "contestație decizie de sancționare".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul contestator, reprezentat de avocat, lipsind recurenta intimată COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că, recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul părții prezente asupra fondului.
Avocat, pentru intimatul contestator, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței Tribunalului Dolj, conform concluziilor scrise, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURT E
Asupra recursului de față.
Constată că la data de 01.02.2008, contestatorul s-a adresat instanței, formulând contestație împotriva deciziei de sancționare nr.20/10.01.2008 emisă de intimata Compania Națională, Română" solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună anularea deciziei menționate.
Motivându-și în drept contestația, contestatorul a arătat că prin decizia contestată a fost sancționat disciplinar cu diminuarea salariului și a indemnizației de conducere pe o perioadă de o lună cu 5%.
A arătat că decizia este nulă absolut, fiind încheiată cu nerespectarea dispozițiilor art. 268 alin. 2 lit. a, b și c din Codul Muncii. Astfel, în decizie nu a fost descrisă fapta de care se face vinovat, nu s-au arătat motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale și nu a fost menționat temeiul de drept în baza căruia a fost aplicată sancțiunea.
Contestatorul a susținut că sancțiunea este neîntemeiată, arătând că nu se face vinovat de faptele reținute de intimată.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației și menținerea deciziilor ca temeinice și legale.
Pe fondul cauzei s-a arătat că sancțiunea a fost aplicată contestatorului, întrucât nu a depus diligențele necesare pentru recuperarea sumei de 337.590,10 lei de la una din agenții, deși directorul executiv al Departamentului Economic al intimatei dispusese în acest sens.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 3312 din 9 mai 2008 admis contestația formulată de contestatorul, a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 20 din 10 ianuarie 2008 emisă de intimată și a fost obligată intimata către contestator la 3000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin decizia nr. 20/10.01.2008, intimata Compania Națională, Română" a dispus sancționarea disciplinară a contestatorului, cu diminuarea salariului de bază și a indemnizației de conducere cu 15% pe o lună, avându-se în vedere concluziile referatului efectuat de Comisia de Disciplină din cadrul intimatei.
Conform art. 268 alin 2 lit. a, b și c din Codul Muncii, în decizie se cuprind în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute,descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat.
In cuprinsul deciziei de față intimata nu indicat în concret fapta reținută ca abatere disciplinară, făcând doar trimitere la referatul întocmit de Comisia de Disciplină în timpul cercetării disciplinare. Existența acestui referat ar fi avut relevanță doar în situația în care era parte integrantă din decizie sau ar fi fost comunicat contestatorului odată cu decizia de sancționare.
De asemenea, în decizie nu sunt menționate textele și articolele din statut, regulament intern sau contractul colectiv de muncă care conțin obligațiile încălcate de contestator pentru a-i permite acestuia să-și facă o apărare eficientă și nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările acestuia, nerespectarea acestor dispoziții legale, atrăgând nulitatea absolută a deciziei de sancționare, așa cum prevede art. 268 alin. 2.
Împotriva sentinței, la data de 01 august 2008, declarat recurs pârâta Compania Națională " Română" SA, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Prin motivele de recurs depuse la aceeași dată, susține că instanța nu dat dovadă de rol activ în aprecierea și administrarea mijloacelor de probă pertinente și utile cauzei, preluând în cadrul hotărârii atacate susținerile contestatorului fără a le cenzura, deși acestea erau în mod cert nedovedite.
Astfel, instanța de fond a respins total nejustificat apărările, bazate pe probe pertinente, formulate de unitate cu privire la nulitatea absolută a deciziei însă, în schimb, și-a însușit total necritic afirmațiile făcute de, chiar nedovedite, fără a administra mijlocul de probă cu actele depuse la dosar, care ar fi format convingerea instanței de fond că decizia nr. 20 emisă de directorul general respectă întrutotul cerințele imperative instituite de alin. 2 și ale art. 268 din Codul Muncii.
Ca urmare, deși era în drept să pună în vedere părții reclamante să aducă argumente în susținerea nulităților invocate, instanța nu a îndeplinit acest demers, considerând justă și corectă modalitatea de simpla invocare a acestor nulități neaprobate fără a cenzura în vreun fel afirmațiile contestatorului, în raport de documentele depuse la dosarul cauzei de unitate.
Precizează că decizia de sancționare disciplinară nr. 20 din 10 ianuarie 2008 este perfect justificată, având la bază motive reale și obiective. Și a fost determinată în principal de toleranța manifestată în momentul depistării, în data de 01 2007, a prejudiciului de 137.236,31 lei produs la agenția mandatară 16-054, frauda fiind evidentă din promisiunea mandatarului de a depune banii la o dată ulterioară, în numerar sau prin ordin de plată, astfel cum acest aspect a fost relatat de contestator prin răspunsul la întrebarea nr. 4 din Nota explicativă din data de 27 decembrie 2007.
In ceea ce privește circumstanțierea sancțiunii disciplinare aplicate contestatorului, pârâta învederează că sancțiunea aplicată fost corect circumstanțiată atât în raport de importanța și modul în care contestatorul a respectat obligațiile de serviciu, cât și de consecințele încălcării îndatoririlor de serviciu.
Susține faptul că măsura sancționării disciplinare contestatorului a fost luată de pârâtă în conformitate cu prevederile legale incidente în materie, după efectuarea unei cercetări prealabile laborioase, toate aspectele situației de fapt și de drept conducând la activarea răspunderii disciplinare a contestatorului urmarea nerespectării și îndeplinirii defectuoase a obligațiilor sale de serviciu.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, se constată că recursul este nefondat și se va respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 268 alin. 2 Codul Muncii, se reține faptul că - sub sancțiunea nulității absolute, decizia de sancționare trebuie să cuprindă în mod obligatoriu: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentului intern sau contractului colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat; motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin.2, nu a fost efectuată cercetarea; temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instituția competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Prima instanță a făcut o corectă aplicare a acestor dispoziții legale raportate la situația de fapt reținută, decizia de sancționare nr. 20 din 10 ianuarie 2008, emisă de recurenta intimată, fiind lovită d nulitate absolută în condițiile în care, în considerentele acesteia, nu s-a indicat în mod concret fapta reținută ca fiind abatere disciplinară în sarcina contestatorului, făcându-se doar trimitere la referatul întocmit de către comisia de disciplină în timpul cercetării disciplinare prealabile.
In același timp, decizia respectivă mai prezintă și o altă omisiune, în sensul că nu s-au menționat textele și articolele din contractul colectiv de muncă, regulamentul intern sau statut, care să fi fost încălcate de către contestator.
Se va reține astfel, că sunt nefondate susținerile intimate, invocate prin motivele de recurs, în sensul că decizia de sancționare contestată nu este nulă absolut.
Astfel, în conținutul deciziei se face vorbire doar de faptul că "prin modul în care a acționat dl., a favorizat producerea și majorarea prejudiciului determinat - de Agenția mandatară nr. 16-054 din localitatea C" fără a se arăta în mod concret modul neglijent sau defectuos de îndeplinire a atribuțiunilor de serviciu de către contestator, cel care deținea o funcție de conducere și avea obligația să supravegheze agențiile aflate în subordine.
Acest mod de redactare face ca decizia contestată să nu îndeplinească cerințele minime prevăzute de lege, respectiv art. 268 alin. 1 din Codul Muncii, ceea ce duce la constatarea nulității absolute a acesteia.
In condițiile în care cauza a fost soluționată pe excepție, reținându-se nulitatea deciziei de sancționare contestată, nu vor mai fi analizate motivele de recurs formulate de intimată, care vizează fondul litigiului.
Față de cele arătate, se va reține că hotărârea Tribunalului Dolj nu este afectată de nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 cod procedură civilă,astfel încât în baza art. 312 alin.1 cod procedură civilă,recursul declarat de intimată se privește ca fiind nefondat și se va respinge.
Se vor avea în vedere și dispozițiile art. 274 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de intimata Compania Națională " Română" SA, împotriva sentinței civile nr. 3312 din 9 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator, având ca obiect "contestație decizie de sancționare".
Obligă intimată la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/24.11.2008
fond:
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Tamara Carmen
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2220/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 161/2008. Curtea de... → |
|---|
