Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia 1138/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1138
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Daniela Părău
- - - - JUDECĂTOR 3: Sorina Ciobanu
GREFIER - POLITIC &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de recurentul-pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN N împotriva sentinței civile nr.599/C din 19.06.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică, dosarul fiind lăsat la a doua strigare, au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen de judecată, promovat în termen, motivat în termen și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Nemaifiind chestiuni prealabile și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către recurent prin cererea de recurs, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.600/C/2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamța fost respinsă excepția necompetenței materiale invocată de intimatul Inspectoratul Școlar Județean N ca nefondată.
A fost admisă contestația formulată de contestatoarea împotriva deciziei nr. 4802 din 19.12.2008 emisă de intimatul Inspectoratul Școlar Județean N și în consecință:
A fost anulată decizia nr. 4802 din 19 decembrie 2008 emisă de intimat și s-a menținut contestatoarea ca titular pe catedra de Instruire Practică Industrie Ușoară din cadrul Grupului Școlar " " P N, pentru toate nivelurile de învățământ, inclusiv nivelul de învățământ liceal.
În motivarea sentinței instanța de fond a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- din 12 februarie 2009, contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziei nr. 4802 din 19 decembrie 2008 emisă de intimatul Inspectoratul Școlar Județean N, solicitând anularea actului decizional contestat și menținerea ca profesor titular în cadrul Grupului Școlar " " - P N, pentru toate nivelurile de învățământ, inclusiv nivelul de învățământ liceal.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că, este profesor titular pe catedra de Instruire practică Industrie Ușoară din cadrul Grupului Școlar " " - P N, unitate școlară înființată în anul 2002, prin comasarea Școlii Profesionale nr. 1 - P N, în cadrul căreia a fost titularizat în anul 1996, cu Grupul Școlar nr. 9 P N și că, prin decizia ce formează obiectul contestației dedusă judecății, în mod nelegal i-a fost modificat unilateral contractul individual de muncă, întrucât i-a fost limitată competența de predare la nivelul de învățământ, până la emiterea acesteia predând la toate nivelele de învățământ, inclusiv la cel liceal; că, motivul care a stat la baza emiterii deciziei contestate a constat în schimbarea denumirii unității școlare, schimbare intervenită în anul 2005 și nu în anul 2008 și care nu justifică modificarea încadrării cadrelor didactice în timpul anului școlar în curs; că, în speță nu sunt aplicabile atât dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. a și ale art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 invocate ca temei de drept în conținutul actului decizional contestat și care reglementează pretransferul cadrelor didactice, cât și dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. b din lege; că, îndeplinește condițiile de studii prevăzute pentru ocuparea funcției de maistru instructor la acest nivel de învățământ, fiind absolventă a Școlii cu specializarea tehnician proiectant îmbrăcăminte, iar în anul 2007 obținând gradul didactic I, prin decizia contestată fiindu-i îngrădit dreptul la muncă în mod nejustificat și nelegal, raportat la dispozițiile legale invocate și la pregătirea sa profesională și că, decizia dedusă judecății a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale în materie.
În dovedirea susținerilor, contestatoarea a depus la dosar copie de pe decizia contestată, actul de identitate, certificatul de studii, adresele eliberate de Grupul Școlar " " - PNs ub nr. 3354 din 18.10.2002, nr. 283 din 15.01.2008 și nr. 1095 din 20.03.2003, adresele eliberate de intimat cu nr. 5126 din 13 ianuarie 1997, nr. 270 din 29 ianuarie 2009 și nr. 5448 din 02 aprilie 2007, Ordinul nr. 5384 din 03.11.2005 și de pe deciziile emise de intimat sub nr. 623 din 07.05.2007, respectiv nr. 855 din 13 iunie 2007.
Intimatul, Inspectoratul Școlar Județean N ( N), a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, arătând în esență că, decizia a cărei anulare se solicită este un act administrativ în înțelesul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care intră în competența de soluționare a Secției comerciale și de contencios administrativ a Tribunalului Neamț, nefiind emisă în conformitate cu dispozițiile codului muncii întrucât nu este angajatorul contestatorului.
Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că, decizia contestată a fost emisă cu respectarea prevederilor legale, urmarea modificării de structură și de denumire a unității școlare în care petenta își desfășoară activitatea și cu luarea în considerare a ordinului MI nr. 6264/1996, prin care aceasta a fost titularizat pe catedra de fizică din cadrul Școlii Profesionale nr. 1 - P N, în temeiul căreia contestatoarea nu putea funcționa decât pe un post de nivel profesional și nu liceal și că, în speță sunt aplicabile dispozițiile legale privind transferarea personalului didactic titular disponibilizat prin restrângere de activitate sau prin desființarea unor unități școlare, situație în care petenta nu își pierde titulatura, fiindu-i repartizate ore de predare la nivelul profesional sau gimnazial în aceeași unitate sau la altă școală.
In apărare, pârâtul a depus înscrisuri. În dosar au fost depuse o serie de decizii privind cadrele didactice titulare ale Grupului Școlar " " P
Excepția invocată de pârâtul - Naf ost unită cu fondul cauzei.
Procedura de citare a părților procesuale a fost legal îndeplinită.
Față de excepția necompetenței materiale a instanței invocată de intimat, instanța a constatat că este nefondată, motivat de faptul că, cauza dedusă judecății constituie un conflict de drepturi, izvorât din raportul juridic de muncă existent între părțile litigante.
Astfel, potrivit prevederilor art. 58 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003 - 2004, nr. 5521/01 din 9 ianuarie 2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004, aplicabil în cauză, "în învățământul preuniversitar de stat, pentru personalul didactic de predare și instruire practică, contractele individuale de muncă se încheie între inspectoratul școlar, reprezentat de directorul unității de învățământ și salariat" în baza unei decizii de delegare de competențe, emisă de inspectorul școlar general, ștampila/sigiliul aplicat(ă) fiind al angajatorului (inspectoratului școlar). Calitatea de angajator al contestatoarei revine intimatului și prin dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, modificată și completată.
Mai mult, decizia contestată a fost emisă de N în exercitarea atribuțiilor conferite de dispozițiile art. 17 alin. 7 și art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995, în ceea ce privește administrarea procesului educațional, respectiv, repartizarea cadrelor didactice, încheierea și modificarea contractelor de muncă ale acestora.
Drept urmare, excepția invocată de intimat a fost respinsă ca nefondată, potrivit dispozitivului.
Pe fondul cauzei, analizând probatoriul administrat în dosar, instanța a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Începând cu anul 1996, contestatoarea a fost titularizată pe catedra de Instruire practică de la Școala Profesională nr. 1 - P N, în baza ordinului de numire pe post nr. 6264/1996.
În anul 2002, Școala Profesională nr. 1 - PNs -a comasat cu Grupul Școlar nr. 9 - P N, unitatea școlară nou înființată schimbându-și denumirea, în anul 2005, în Grup Școlar " " - P
Prin decizia nr. 4802 din 19 decembrie 2008, emisă de intimat, contestatoarea a devenit titular pe catedra de Instruire Practică - Industrie Ușoară de la Grupul Școlar " " - P N, însă doar pentru nivelul de învățământ, începând cu data de 01 septembrie 2008.
Din conținutul deciziei s-a reținut că, motivul de fapt care a determinat emiterea actului decizional contestat îl constituie schimbarea denumirii unității de învățământ nou creată în anul 2002, prin comasarea Școlii profesionale nr. 1 P N, cu Grupul Școlar nr. 9 - P N, devenită astfel, Grup Școlar " " - P
Temeiul de drept invocat de intimat în justificarea măsurii dispuse îl constituie art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995, rep. art. 7, art. 10 alin. 1 lit. "a", art. 11 alin. 5 și art. 43-45 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, modificată și completată, precum și prevederile art. 1 alin. 1 lit. c din Metodologia privind mișcarea personalului didactic din învățământul preuniversitar aprobat prin nr. 2573/2007, ale privind mișcarea cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, aprobat prin nr. 2572/2007 și ale nr. 5384/2005.
Față de situația reținută, instanța a constatat, că decizia contestată este nelegală fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în materie.
Astfel, s-a apreciat că, decizia supusă judecății este nelegală întrucât a fost emisă în timpul anului școlar în curs, cu efect retroactiv, situație în care petenta este în imposibilitate de a-și completa catedra cu alte ore de predare corespunzătoare nivelul de învățământ astfel stabilit, respectiv nivelul, prin aceasta fiindu-i încălcat dreptul la muncă, în mod nelegal.
În acest context, instanța a constatat că, susținerile intimatului potrivit cărora nu a putut reglementa în timp util situația contestatoarei datorită conducerii unității școlare în cauză, care nu i - a întocmit acestuia dosar de restrângere activitate, nu sunt întemeiate, urmând a fi înlăturate întrucât, comasarea celor două școli s-a realizat prin decizia sa, obligația de a numi personalul didactic în cadrul noii unități școlare revenindu-i de la data înființării acesteia, respectiv din anul 2002. De asemenea, nici lipsa de timp și volumul mare de activitate nu justifică emiterea deciziei contestate după șase ani de la înființarea noii școli, la jumătatea anului școlar 2008 - 2009.
Mai mult, s-a apreciat că, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. "a" din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, prin care, la data emiterii deciziei contestate, era reglementată pretransferarea personalului didactic, întrucât contestatorul nu a formulat o cerere în acest sens.
De altfel, prin întâmpinarea formulată în dosar intimatul a arătat că, nu prevederile art. 10 alin. 1 lit. a din Legea nr. 128/1997 sunt aplicabile în situația contestatoarei, ci dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. b din aceeași lege, prin care la acea dată era prevăzută transferarea personalului didactic titular disponibilizat prin restrângere de activitate sau prin desființarea unor unități școlare.
Însă, intimatul nu poate invoca alte temeiuri de drept decât cele avute în vedere la emiterea deciziei contestate și pe care s-a fondat măsura dispusă, motiv pentru care apărarea formulată a fost înlăturată.
Chiar și în situația aplicării dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. b din Legea nr. 128/1997, se apreciază că intimatul nu a făcut dovada faptului că petenta a fost disponibilizată și s-a aflat în restrângere de activitate sau că la data comasării celor două unități școlare, Grupul Școlar nr. 9 PNc uprindea și ciclu de învățământ liceal, de zi.
În atare situație, fiind titular al unității școlare nou înființate prin comasare, se apreciază că petenta are dreptul să predea la toate nivelele de învățământ pe care aceasta le cuprinde, cu atât mai mult cu cât nivelul nu este prevăzut de Legea nr. 128/1997 ca nivel de învățământ.
Drept urmare, măsura luată prin decizia contestată apare ca o modificare unilaterală a contractului de muncă al contestatoarei, dispusă cu încălcarea prevederilor legale în materie.
Pe de altă parte, s-a apreciat că prin dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 128/1997 s-a creat o situație de discriminare între cadrele didactice titularizate în diferite medii și nivele de învățământ.
Astfel, normele legale invocate stabilesc ordinea ocupării posturilor didactice din învățământul de stat după cum urmează, "a) pretransferarea personalului didactic, la cerere, în aceeași localitate sau în localitatea unde își are domiciliul, în limitele aceluiași regim de mediu, în unități de învățământ echivalente sau într-o treaptă inferioară de învățământ, respectând prevederileart. 7și aleart. 13alin. (5), care se aplică în mod corespunzător; dacă postul este solicitat de două sau mai multe persoane, se organizează concurs;
b) transferarea personalului didactic titular disponibilizat prin restrângere de activitate sau prin desființarea unor unități școlare; transferul se efectuează în unități școlare echivalente sau într-o treaptă inferioară de învățământ, în specialitate, în limitele aceluiași regim de mediu, rural sau, ori din mediul în mediul rural".
Față de motivele arătate, tribunalul a apreciat că, tratamentul discriminatoriu la care contestatoarei a fost supus prin efectul dispozițiilor legale invocate nu a avut un scop legitim, justificat obiectiv, iar metoda lui de realizare nu a fost adecvată, aducând atingere principiului nondiscriminării în cadrul relațiilor de muncă, reglementat prin art. 5 din Codul Muncii și principiului egalității în fața legii care presupune, conform Deciziei nr. 135/05.11.1996 a Curții Constituționale "instituirea unui tratament egal pentru situațiile care în funcție de scopul urmărit nu sunt diferite ".
Totodată, s-a mai apreciat că, în cauză sunt incidente prevederile art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale referitoare la interzicerea discriminării, potrivit cărora " reprezintă o încălcare a acestor prevederi oricare diferențe de tratament săvârșite de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă", precum și prevederile art. 1 din protocolul nr. 12 la Convenție și jurisprudența CEDO. De asemenea, instanța de contencios constituțional, prin Decizia nr. 1/08.02.1994 a stabilit că există discriminare și atunci când un grup este mai bine tratat decât altul fără o justificare adecvată, deși li se recunoaște un statut egal.
Ori, potrivit art. 7 alin. 1 lit. f din Legea nr. 128/1997, pentru ocuparea funcției de maistru instructor este necesară doar îndeplinirea condiției privind absolvirea cu examen de diplomă a unei școli postliceale în domeniu sau absolvirea cu examen de licență ori examen de absolvire a unei instituții de învățământ superior, precum și îndeplinirea condiției prevăzută laart. 68din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, norma legală neimpunând o condiție suplimentară raportată la nivelul de studiu.
De altfel, această situație de discriminare a fost constatată și înlăturată prin efectul prevederilor OUG nr. 40/22.04.2009 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995 și a Legii nr. 128/1997 privind Statutul cadrului didactic.
doptarea nr.OUG 40/2009, prin caracterul său reparatoriu, a urmărit înlăturarea inechităților generate anterior, cadrelor didactice fiindu-le astfel recunoscut dreptul de a se pretransfera și transfera între nivelurile de studiu.
Astfel, prin pct. 5 din ordonanța invocată s-a stabilit că "pretransferarea la cerere și transferarea personalului didactic disponibilizat prin restrângere de activitate sau prin desființarea unor unități școlare se realizează și între nivelurile de învățământ, cu condiția suplimentară a parcurgerii unui program de perfecționare/formare continuă în ultimii 5 ani".
Ori, dacă dispozițiile legale menționate nu ar fi fost într-adevăr discriminatorii, legiuitorul nu le-ar fi modificat prin acest act normativ.
În consecință, pentru că este emisă în temeiul unor norme legale discriminatorii, se impune ca măsura dispusă prin decizia contestată să fie anulată.
Față de considerentele ce preced, în temeiul textelor de lege invocate, instanța a constatat că cererea formulată este întemeiată și a fost admisă, ca atare, potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs intimatul care a criticat nelegalitatea hotărârii atacate, invocând:
- în mod greșit instanța de fond a respins excepția necompetenței materiale a secției civile a Tribunalului Neamț, în condițiile în care decizia atacată are caracterul unei acțiuni administrative, nefiind o decizie emisă în conformitate cu Legea 53/2003 ( Codul Muncii ) a mai invocat recurenta că nu este angajator al intimatei-contestatoare, acesta fiind Școala Profesională nr.1, P N;
- instanța a aplicat greșit Legea, respectiv art.10 lit.b din Legea nr.128/1997;
- eronat s-a reținut că intimatei-contestatoare i s-a creat o situație de discriminare, context în care nu erau aplicabile dispozițiile OG40/2009, art.5 Codul Muncii referitoare la principiul egalității de tratament, după cum nu erau aplicabile nici dispozițiile art.7 din Legea nr.128/1997 și art.68 din Legea 84/1997, dreptul obținut prin concurs fiind inferior nivelului liceal.
În cauză s-a solicitat judecarea în lipsă conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
1. Referitor la primul motiv de recurs ce vizează necompetența materială a instanței de fond, acesta urmează a fi înlăturat ca nefondat.
Astfel, cum corect a reținut instanța de fond litigiul dedus judecății vizează derularea unui contract de muncă intervenit între recurentă și intimată în temeiul art.58 al.1, 2 din Codul Muncii /2003-2004, art.11 al.5 din Legea 128/1997, cu modificările ulterioare, art.17 al.7 și art.142 din Legea Învățământului nr.85/1995.
Pe cale de consecință, fiind un litigiu de muncă, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.168/1999, privind conflictele de muncă coroborate cu dispozițiile art.2 pct.b, 3 Cod procedură civilă, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului secția civilă și nu instanței de contencios administrativ astfel cum susține recurenta.
2. În ce privește fondul litigiului, din analiza ansamblului probator administrat în cauză, efectuată prin măsura dispozițiilor art.304 pct.9, 3041Cod procedură civilă, instanța apreciază că nefondată este critica sentinței cu privire la modul de soluționare a acestuia.
Se reține, astfel, că, în temeiul Ordinului Ministerului Învățământului, urmare a concursului din 22.07.1996, intimata-contestatoare, a fost candidată pe postul de titular al catedrei de "instruire practică confecții" la Școala profesională nr.1 P
Ulterior, în anul 2002, Școala Profesională nr.1 P-neamț s-a comasat cu o altă unitate școlară, cu schimbarea, totodată a denumirii în Grupul Școlar " " P-
Prin decizia contestată în speță, emisă la 19.12.2008, comunicată intimatei în ianuarie 2009, dar cu aplicabilitate retroactivă, respectiv 01.09.2008, urmare a schimbării denumirii unității școlare, aceasta a fost numită titular al catedrei de "Textile/, Textile, ", cu nivel de învățământ, cu pierderea dreptului de a mai preda în învățământul liceal.
În emiterea deciziei unitatea recurentă a invocat ca temeiuri juridice dispozițiile art.142 din Legea 85/1995, republicată, art.7, art.10 alin.1 lit. "a", art.11 al.5 și art.43-45 din Legea 128/1997 referitor la Statutul personalului didactic.
Potrivit dispozițiilor art.10 alin.1 lit.a din Legea nr.128/1997 ordinea ocupării posturilor didactice din învățământul de stat începe cu transferarea personalului didactic titular disponibilizat prin restrângere de activitate sau prin desființarea unor unități școlare, transferul urmând a fi efectuat cu respectarea prevederilor art.7 din același act normativ, referitor la condițiile de studii (în speță, art.7 lit.f).
În speță se constată, că, prin decizia atacată, modificarea contractului de muncă al intimatei (sub aspectul modului de învățământ) s-a efectuat unilateral, retroactiv după 4 luni de la data începerii anului școlar, începând cu luna septembrie a anului precedent, fără o bază obiectivă și legală, în contextul în care, reorganizarea (prin fuzionare) a unității școlare la care intimata funcționa, a avut loc în anul 2002.
Mai mult, atât la prima instanță, prin întâmpinare, cât și prin argumentarea recursului pe fond, recurenta-intimată, a făcut trimitere la art.10 alin.1 lit.b și nu lit.a al Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, schimbând în cursul procesului temeiul juridic al modificării unilaterale, a contractului de muncă, aspect corect reținut prin hotărârea atacată.
Totodată, chiar în situația în care s-ar admite aplicarea art.10 alin.1 lit.b din Legea 128/1997, schimbarea nivelului de predare pentru care intimata-contestatoare a fost angajată inițial, după o perioadă de 8 ani, reprezintă o încălcare a dispozițiilor art.41 Codul Muncii referitoare la modificarea contractului de muncă, ce poate avea loc numai cu acordul părților, și, cu titlu de excepție, în mod unilateral, la inițiativa angajatului, în condițiile și situațiile prevăzute de lege, printre acestea neregăsindu-se și cea a intimatei.
Având în vedere cele anterior arătate, apreciind că, în speță, nu se impune modificarea sentinței atacate, instanța, în temeiul art.3121Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurentul-pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN N împotriva sentinței civile nr.599/C din 19.06.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă GH..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.10.12009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
POLITIC
Red. /
Red.
Tehnored./4 ex.
12.10.2009
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 257/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1732/2008. Curtea... → |
|---|
